Taifas sau despre cum e să fii liber în Balcani. Festival la Timișoara

La Timișoara a fost din nou vremea de taifas. De Taifas Festival, eveniment început în 2023 ca un experiment și continuat anul acesta, pentru că pare-se că oamenilor le place totuși să… tăifăsuiască. 

Festivalul Taifas este dedicat filmului și culturii balcanice, iar tema acestei ediții a fost  libertatea, proiectată în lumea Balcanilor. Această libertate a fost explorată, din nou, prin mai multe activității: proiecții de film, poezie, un concert de muzică lăutărească, delicii din bucătăria balcanică sau un Disco Party balcanic.

La Cinema Victoria și Cinema Timiș, spectatorii au putut vedea o selecție a celor mai apreciate filme din Balcani din ultimul an. Din selecția sau palmaresul celor mai importante festivaluri precum Berlinale, Locarno, Karlovy Vary, Sarajevo sau Veneția, au ajuns la Timișoara producții din Turcia, Grecia, Serbia, Bulgaria, Croația, Bosnia și Herțegovina și, bineînțeles, România.

Festivalul a fost organizat și de această dată de Asociația Contrasens și Bad Unicorn. Am stat de vorbă cu Monica Felea, de la Bad Unicorn, și am întrebat-o cum e să stai la taifas al doilea an, la Timișoara. 

„Cred că e foarte frumos, pentru că mai ales să tăifăsuim în Balcani. Suntem din toate discuțiile pe care le-am avut toate zilele astea cu oamenii ăștia din celelalte țări, îmi dau seama, de fapt, cât suntem de asemănători și, de fapt, avem foarte mulți aceleași probleme. Dar ce e foarte încurajator pentru mine cel puțin este că, uitându-mă la la restul popoarelor din Balcani, fără a generaliza, desigur, oamenii au foarte mult curaj. Avem noi chestia asta a românului de a face din nimic ce poți tu să faci? Ei cred că o au și mai mult ca noi și am avut anul ăsta câteva exemple de astea aproape inspiraționale (…) Și cred că genul ăsta de întâlniri între oameni, cum e Taifasul, ar trebui să îi încurajeze și pe ceilalți. Sau să vedem în oamenii ăștia și să ne gândim «băi, dacă ei pot, putem și noi», fără să ne mai plângem în continuu de lucruri, că noi avem chestia asta cu plânsul și și restul popoarelor din Balcani o au, nu, e o chestie a românului, nu, o chestie generalizată”, spune aceasta.

Poate unul dintre cele mai bune exemple ale acestei idei a fost filmul din deschidere, câștigător al  Premiului Special al Juriului în cadrul secțiunii Orizzonti la festivalul de la Veneția. Murat Firatoglu, regizorul filmului „One of Those Days When Hemme Dies”, este avocat. A făcut un credit pentru a face filmul, a produs, a regizat, a și jucat și a luat premiul la Veneția. Deci… a făcut. 

De cealaltă parte, există, în continuare, conotația negativă a lui „a fi balcanic”. Monica Felea, despre de ce e totuși greșit să vezi lucrurile astfel: „Probabil pentru că noi am privit tot impul spre vest, toată lumea s-a uitat în Germania, Austria, Franța, Anglia, America, visul american, nu mai zic. Și atunci, cumva, balcanicii au fost frații noștri mai săraci, care nu ne ajutau foarte mult și atunci ne duceam la ăia mai bogați. Dar că de obicei, ca și în familii, când ai o problemă sau când lucrurile sunt cu adevărat important e tot frații ăia mai săraci te ajută, că-s oameni la fel ca tine și te înțeleg mai bine decât o fac ceilalți.

De asta și eu cred că e o conotație negativă, din păcate. Și de asta și cred foarte mult în utilitatea acestui festival, Taifas, pentru că când ai ceva care e văzut greșit din punctul meu de vedere, asta cu Balcanii e greșit, trebuie să insiști până când oamenii sunt convinși că «stai așa, nu e o chestie greșită, ce e o chestie necesară»”.

Anul acesta, Festivalul Taifas a avut și o secțiune specială regizorului grec Yorgos Lanthimos, nominalizat în acest an la 11 premii Oscar pentru Poor Things. Au putut fi văzute pentru prima oară într-o sală de cinema la Timișoara două dintre primele filme ale lui Lanthimos, „Dogtooth” și „Alps”, precum și „The Lobster”.

În program a mai fost un concert cu Corina Sîrghi și Taraful Jean Americanu, cu melodii de pe amor, șansonete de dor și jale, dansuri lăutărești, dar și manele. Au fost un simpozion de educație prin film, o rezidență de film sau un disco-party balcanic. În cadrul Rezidenței Literare Taifas, patru poeți din București și Timișoara, reprezentând generații diferite, au avut la dispoziție 30 de zile pentru a crea și a se inspira despre libertate și Balcani.

Și, fiindcă nu putem vorbi de Balcani fără să aruncăm un ochi în bucătărie, a avut loc și un eveniment, dacă vreți, gastro-cultural. S-a numit „Hrana” și a avut în meniu preparate din trecut și din prezent. Vorbim despre zacuscă, ouă umplute, parizer pane, salată orientală de cartofi sau sandvișuri cu brânză topită, salam și ardei, dar și de piftie de curcan, caracatiță și calamari, paste din zucchini, cremă de păstrăv afumat cu creme fraiche și varză fermentată sau salată de prune Bistrițe cu ceapă roșie, miere Manuka, sare Maldon și ulei de măsline.

A fost încă un exemplu al libertății și creativității specifice Balcanilor, unde încă nu se joacă după regulile după care trebuie să joace toată lumea. Și bineînțeles că și asta e o temă de… taifas. Poate pentru la anul. Pentru că a fi balcanic nu e rău, ci dacă stai să te uiți e chiar bine.