Dezertarea lui Rimbaud din insula Java, un mister vechi de 150 de ani

Doar o placă aflată la intrarea în reședința primarului din Salatiga atestă acum trecerea efemeră a poetului francez care a inspirat generații de scriitori, de la irlandezul James Joyce, la cântărețul american al formației The Doors, Jim Morrison.

Dar Ministerul Culturii din Indonezia intenționează acum să îi aducă un omagiu prin intermediul unui traseu memorial.

Potrivit scriitorului Triyanto Triwikromo, născut în Salatiga, influența lui Rimbaud în Indonezia este incontestabilă. „Fiecare poet indonezian care consideră poezia drept o expresie a subconștientului și o manifestare a suprarealismului l-a citit pe Rimbaud măcar o dată în viață”, spune el.

„Ziua mea s-a încheiat; părăsesc Europa. Aerul mării îmi va arde plămânii; climatele pierdute mă vor bronza”

- scria Rimbaud în „Mauvais Sang” (Sânge rău), extras din culegerea sa „Une saison en enfer” (Un sezon în infern), publicată în 1873.

”Poetul blestemat” - al cărui oraș natal, Charleville-Mézières, în nord-estul Franței, sărbătorește 170 de ani de la nașterea sa, la 20 octombrie 1854 - amintea de „meleagurile piperate și umede”, criticând totodată exploatarea colonială.

Totuși, în mai 1876, Rimbaud s-a înrolat pentru șase ani în Armata Regală a Indiilor de Est Neerlandeze. El s-a îmbarcat pe vaporul „Prinz van Oranje”, care a intrat în Batavia (fostul nume al Jakartei) la 23 iulie 1876, potrivit biografilor poetului, care a murit la vârsta de doar 37 de ani la Marsilia, în sud-estul Franței.

 „Arhipelaguri siderale"

Descoperirea acestui port zgomotos și sufocant a fost probabil dezamăgitoare pentru Rimbaud, care în „Le bateau ivre” (Corabia beată) visa la „arhipelaguri siderale”.

El a pornit din nou la drum spre Semarang, la 500 km spre est. Pornește apoi pe rețeaua feroviară pe care puterile coloniale au construit-o în 1867 pentru a transporta trupe și mirodenii.

Din gara Tawang, recruții, printre care și alți câțiva francezi, potrivit lui Jamie James, autor în 2011 al cărții „Rimbaud in Java: the Lost Voyage”, au călătorit până la Ambarawa.

În prezent scoasă din uz, gara, care adăpostește un muzeu al căilor ferate, mai oferă turiștilor câteva călătorii cu trenul cu aburi până la terminalul Tuntang, prin compania publică națională PT KAI Wisata. De acolo, Rimbaud a parcurs pe jos ultimii opt kilometri până la Salatiga.

 „Nu am auzit niciodată de Rimbaud”, mărturisește Okta, un ghid turistic, înainte de a urca la bordul unui vagon vechi realizat din lemn. „Dar este o poveste fascinantă pe care ar trebui să o spunem vizitatorilor noștri”, care sunt în număr de 100.000 pe an, „dintre care 30% sunt străini”, adaugă ea.

Rimbaud dezertează

La 15 august 1876, când regimentul său urma să meargă să lupte împotriva trupelor sultanatului Aceh (pe insula Sumatra), autorul poemului antimilitarist „Le Dormeur du Val” a fugit din cazarma sa.

Nu mai există nicio urmă sau relatare din săptămânile care au urmat, deoarece „omul cu tălpi de vânt” încetase să mai scrie, ultimul său poem (cunoscut) datând din 1875.

Nu părea atât de complicat să părăsească Salatiga, un orășel cu o populație de 1.000 de locuitori (față de 200.000, în prezent), și să se ascundă într-un „gubuk” (colibă acoperită cu frunze de cocos), în mijlocul unui cadru natural generos, la poalele vulcanului Merbabu.

„Să înoți, să mesteci iarbă, să vânezi, să fumezi, mai ales; să consumi băuturi tari ca metalul încins, - așa cum făceau strămoșii noștri dragi în jurul focului”

- Și-a împlinit poetul visul din „Mauvais sang”? Câteva săptămâni mai târziu, pornește spre Europa, apoi se îndreaptă spre Cipru, Yemen și Etiopia.

“Punți culturale”

Autoritățile au inaugurat în 1997, pe clădirea colonială a primarului din Salatiga, o placă comemorativă care amintește că „poetul francez Arthur Rimbaud a poposit în Salatiga între 2 și 15 august 1876 - Pe meleagurile piperate și umede.”

Autoritățile naționale și locale, conștiente de acest patrimoniu, plănuiesc să creeze un „traseu memorial”.

„Suntem deschiși oricărei inițiative de a valorifica timpul petrecut de Rimbaud în Java”, a declarat pentru AFP Hilmar Farid, director general la Ministerul Culturii, adăugând că „ideea unui «napak tilas» (traseu memorial) a apărut în timpul unei discuții cu ambasada Franței”.

„Sper că vom reuși să aducem la cunoștința unui public cât mai larg contribuția lui Rimbaud la cultura noastră”, a adăugat Sri Sarwanti, directoarea Arhivelor din Salatiga.

Ambasada Franței în Indonezia afirmă că cea de-a 75-a aniversare a relațiilor bilaterale dintre Franța și Indonezia din 2025 va fi „o ocazie de a sărbători punțile culturale dintre cele două țări, inclusiv pe poetul Arthur Rimbaud”.

Traducere de Marco Mitrache, după articolul publicat de France24

Editor: Șerban Georgescu