material

română

Etimologie

Din franceză matériel < latină materialis.

Pronunție

• AFI: /ma.te.ri'al/

Adjectiv

Declinarea adjectivului material
	Singular	Plural
Masculin	material	materiali
Feminin	materială	materiale
Neutru	material	materiale

1. care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei; care este alcătuit din materie.
2. palpabil, concret, real; faptic.
3. (spec.) fizic, trupesc.
4. care constă în bunuri economice, care ține de venit, de avere, de aspectul economic sau pecuniar; care se referă la trai sau la întreținerea vieții.
5. (adverbial) din punctul de vedere al situației materiale; materialicește.

Cuvinte derivate

• materialicește

Cuvinte compuse

• cultură materială
• bază materială

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului material
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	material	materialuri
Articulat	materialul	materialurile
Genitiv-Dativ	materialului	materialurilor
Vocativ	materialule	materialurilor

1. totalitate a materiilor prime sau semifabricate din care pot fi executate diverse bunuri.
2. (rar) bun, produs.
3. țesătură.

   Material de rochie.

4. totalitate a documentelor, informațiilor și datelor necesare pentru elaborarea unei lucrări literare, științifice etc.
5. expunere scrisă care cuprinde date și informații referitoare la o anumită problemă.

Cuvinte compuse

• materiale plastice

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online