Profesor: Stan Stoica
În Roma, ca în orice societate, copiii erau în general
iubiți și răsfățați; educația lor era importantă;
Majoritatea copiilor cetățenilor romani mergea la
școală;
Scopurile educaţiei erau însușirea unor deprinderi
și cunoștințe practice și integrarea în societate.
Romanii puneau un accent deosebit pe disciplină și
își educau copiii în spiritul respectării regulilor
(mulți urmau a deveni soldați);
Analizați imaginea și precizați trei diferențe față
de școala în care învățați voi, copii!
Şcoala primară dura de la 7 la 12 ani. Un dascăl de
profesie (ludi magister), plătit de părinți, îi învăța pe
copii să scrie, să citească, să socotească şi să recite
texte literare. Deseori se folosea bătaia. Familiile
bogate nu îşi trimiteau copiii la şcoala populară
(publică), ci îi încredinţau unui profesor particular,
care de obicei era un sclav instruit.
Doar puțini copii continuau să studieze și după 12
ani. Cei care o făceau învățau limbile latină și
greacă, studiau scrierile autorilor clasici și oratoria.
La împlinirea vârstei de 17 ani, tânărul era dus în
for unde era înscris pe listele cetățenilor și primea
toga virila (toga bărbătească). Obținea dreptul de a
se căsători, de a vota și de a face serviciul militar.
Jocul reprezenta o formă de pregătire pentru
viață; acest lucru este valabil și în zilele noastre.
Băieții se jucau ”de-a soldații” sau ”de-a
senatorii”, iar fetele îngrijeau păpuși.
Un autor foarte apreciat de romani, filosoful
grec Platon, considera că este bine ca părinții
să-i încurajeze pe copii să joace jocuri cu reguli
bine stabilite, pentru ca aceștia să se
obișnuiască a respecta legile, când vor fi adulți.
construirea de căsuțe din bucăți de lemn;
jocul cu moneda (ghicirea părții pe care cade);
jocul cu titirezul;
rostogolirea unui cerc cu ajutorul unui băț;
jocul cu nucile (un joc de îndemânare ce
presupunea aruncarea nucilor la țintă);
jocurile cu diferite tipuri de mingi, aruncate și
prinse cu mâna;
lupta cu săbii de lemn;
imitarea oamenilor mari (”de-a soldații”, ”de-a
senatorii”);
”baba-oarba”.
Educația prin intermediul școlii este specifică tuturor
societăților civilizate. De aceea, școlile au apărut în
Antichitate, atunci când au apărut scrierea, statul și
orașele;
Majoritatea copiilor cetățenilor romani mergea la
școală;
Romanii acordau importanță educației, care trebuia să
formeze cetățeni ;
Oamenii culți erau respectați; o calitate deosebită a
unei persoane publice era oratoria;
Alături de educația prin școală a existat și o educație
”nonformală”, prin joc, în toate timpurile și locurile;
prin aceasta, copiii învață conviețuirea în societate și
respectarea regulilor.
Simulați în clasă jocul ”de-a senatorii”.
Imaginați-vă că sunteți în Senatul roman și că
se discută despre școlile publice și despre
educația copiilor. Ce propuneri ați face?