ŢARA BÂRSEI

Anca-Maria ZAMFIR

O IMAGINE A BRAŞOVULUI ÎN VREMEA LUI IACOB MUREŞIANU

A PICTURE OF BRAŞOV IN THE TIME OF JACOB MUREŞIANU

Abstract: This study proposes that, through a work of art, to present the city of Brasov from the
urban point of view, as Jacob Mureşianu knew him.
We present an 1829 watercolor by Georg Fuhrman, ”The Old Brasov”, kept in the Art Museum of
Brasov. It provides the image of the city known by Jacob Mureşianu and where he lived. It is a
representation of the city peculiar to that epoch, with a certain documentary character, presenting
the city, its suburbs and surroundings, as they were before the beginning of the demolition of the
city walls and its urban layout change. When the watercolor was painted, the city fortifications
(walls, towers, bastions, gates) were in full; in the suburbs some churches had been built in the last
hundred years.
Jacob Mureşianu came to Brasov when the city looked like in Fuhrman’s picture and witnessed its
urban modernization, begun in 1857 by the demolition of the fortifications on the northern side of
the city and the transformation of this space in a modern area of representation. Here were arranged
between 1885 and 1906 Rudolf Alley, with official buildings and villas, and public spaces for leisure
(the Promenade, the Rudolf Park) which totally changed the image of the city.
Jacob Mureşianu witnessed the demolition of a large part of the city walls, the Gate of the Gate
Street, the Goldsmiths bastion, the arrangement of the Rudolf Alley, Rudolf Park and the
Promenade and the first of the new buildings constructed here: Pension Institute, Villa Maurer,
and Villa Schuller. At his death, Brasov no longer looked like in Fuhrman’s watercolor. An era
ended in the life of the city.

În acest studiu ne propunem ca, prin intermediul unei lucrări de artă, să prezentăm
Braşovul din punct de vedere urbanistic, aşa cum l-a cunoscut Iacob Mureşianu. Vom
apela la acuarela „Braşovul în vechime”, realizată în anul 1829 de Fr (?) Georg Fuhrmann,
aflată în patrimoniul Muzeului de Artă Braşov, care oferă imaginea oraşului pe care l-a
cunoscut şi în care a trăit Iacob Mureşianu. Este vorba de o reprezentare de oraş specifică
epocii, cu un cert caracter documentar, în care artistul prezintă Cetatea, suburbiile şi
împrejurimile sale, aşa cum erau înainte de începutul demolării zidurilor oraşului şi al
schimbării aspectului său urbanistic. La data realizării acuarelei, fortificaţiile Cetăţii
Braşovului (ziduri, turnuri, bastioane, porţi) existau în totalitate, iar în suburbii se
construiseră în ultima sută de ani câteva biserici.
Numele autorului şi datarea apar în inscripţia olografă din colţul dreapta jos, sub
cadru, cu acuarelă roşie: Fr (?) Georg Fuhrmann: pinxit 1829. Deoarece primul nume,
prescurtat, este greu lizibil, el a fost identificat în momentul completării registrului de
inventar: Johann Georg Fuhrmann. Totuşi, acesta pare a fi mai degrabă Fr(iedrich).
Numele autorului a fost identificat, în anul 1976, de cercetătoarea Minerva Nistor:

53
 ANCA-MARIA ZAMFIR

Friedrich Georg Fuhrmann1. Cu toate acestea, în albumul Colecţia de grafică2, editat de

Muzeul de Artă Braşov în anul 2003, el apare eronat: Johann Fuhrmann, muzeografa
Veronica Bodea Tatulea, autoare a fişelor de catalog, preluând informaţia din registrul de
inventar, fără a studia piesa, deşi o avea la îndemână. Numele autorului a apărut aşa cum
l-am identificat din cercetarea lucrării şi cum l-a identificat şi Minerva Nistor (Friedrich
Georg Fuhrmann) în expoziţia Braşovul în imagini – Artă şi document şi în catalogul
acesteia (realizate de către noi în anul 2010). Totuşi, în registrul de inventar al muzeului,
autorul lucrării continuă să figureze ca Johann Georg Fuhrmann. Deoarece la Muzeul de
Artă Braşov nu există documente referitoare la provenienţa piesei şi nici registrul de
inventar iniţial, deşi acesta ar trebui să existe, piesa intrând în colecţia muzeului mult
înainte de completarea actualului registru, nu se poate şti dacă numele autorului a fost
identificat greşit în momentul completării registrului de inventar la intrarea piesei în
muzeu sau a fost citit şi copiat greşit când a fost completat actualul registru de inventar.
Lucrarea este realizată în acuarelă şi cerneală neagră, pe hârtie groasă vergé3. În
sfertul superior dreapta, hârtia prezintă o ştampilă seacă reprezentând stema Braşovului.
Din păcate, aceasta este foarte greu vizibilă, datorită regretabilei presări a piesei în cadrul
procesului de restaurare, operaţie care a aplatizat aproape total ştampila.4
Georg Fuhrmann prezintă o imagine de ansamblu a oraşului, văzut dinspre nord,
într-o viziune spaţială ingenioasă, care să permită vizualizarea tuturor componentelor
sale. Folosindu-se de perspectiva zborului de pasăre şi de jocul rabaterii planurilor,
autorul dă privitorului iluzia că priveşte de undeva, de deasupra Dealului Cetăţuii,
ochiul său cuprinzând într-un singur plan, dintr-o privire, Cetatea, suburbiile sale şi
formele de relief care, în mod normal, nu pot fi văzute deodată.
Deasupra oraşului este stema Braşovului, coroana pe un trunchi de copac cu
rădăcini, însoţită de inscripţia „Kronstadt”. Acest tip de reprezentare a unui oraş cu
stema sa este specific ilustraţiilor cu caracter documentar, chiar dacă uneori fanteziste,
din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea.
În prim-plan apare Dealul Cetăţuii, flancat de suburbia Braşovul Vechi, în dreapta,
şi de suburbia Blumăna, în stânga. În planul al doilea, în centru, apare cetatea Braşovului,
„închisă” între zidurile sale, datând din secolele al XV-lea – al XVII-lea, care este centrul
de interes al lucrării. În spatele ei se profilează Tâmpa, iar în dreapta, suburbia Schei.
Imaginea oferă informaţii preţioase despre arhitectura oraşului la începutul secolului al
XIX-lea, când centura fortificată a Braşovului exista în întregime, despre clădirile care
existau la acea dată, unele dispărute între timp, şi despre aspectul acestora, care s-a
schimbat şi el uneori.

1 Minerva Nistor, Braşovul în izvoare cartografice şi iconografice, în „Cumidava”, Braşov, IX-1, 1976, p. 57.
2 Muzeul de Artă Braşov (ed), Colecţia de grafică, Braşov, Artfilco, 2003.
3 Muzeografa Veronica Bodea Tatulea, graficiană, autoare a fişelor de catalog, declară lucrarea ca fiind
„stampă” (vezi MAB, Colecţia de grafică, p. 83).
4 Restaurarea piesei s-a făcut în cadrul laboratorului de restaurare carte veche – document de la Muzeul

Judeţean de Istorie Braşov. Nu există dosar de restaurare. Lucrarea, asemeni majorităţii lucrărilor din colecţia
Muzeului de Artă Braşov care au ca suport hârtia, este păstrată în condiţii de conservare improprii: fixată între o
foaie de carton acid şi passe-partout-ul din carton acid, aşa cum a fost expusă în ultima expoziţie, ea este
depozitată într-o mapă din carton acid, împreună cu alte lucrări. Mapa, la rândul ei, este depozitată într-un
sertar, împreună cu alte mape puse una peste alta, fiecare dintre acestea conţinând mai multe lucrări.

54
 ŢARA BÂRSEI

Construcţiile care domină oraşul sunt bisericile, ale căror siluete se înalţă mult
peste acelea ale caselor cu unul sau două caturi, aliniate cu faţada îngustă înspre stradă,
conform tipologiei oraşelor medievale. Strecurat între dealuri (Tâmpa, Dealul Cetăţuii,
Raupenberg, Dealul Melcilor), Braşovul se bucura de un cadru natural pitoresc,
frumuseţea lui atrăgând, nu o dată, admiraţia străinilor.
Acolo a apărut în faţa ochilor noştri o privelişte frumoasă, fabuloasă, ceva ce nu
poate fi întâlnit atât de uşor. La picioarele noastre, în valea adâncă, se întindea miezul
Braşovului prins de zidurile încă bine conservate, porţi, turnuri şi bastioane de colţ,
dintre care, mai ales, la capătul de sud-vest, este notabil, deosebit şi plin de graţie,
Bastionul Ţesătorilor. [...] Cetatea [este] împodobită cu numeroase turnuri şi bastioane.
Şanţurile de apărare de odinioară au fost transformate într-o frumoasă alee, care
înconjoară ca o centură verde zidurile gri de incintă... Spaţiul dinspre munte al oraşului
este decorat în cea mai mare parte cu grădini şi căsuţe de vară; ici şi colo locurile mai
abrupte sunt plantate cu viţă de vie, cireşi, trandafiri şi liliac. Cu aceste grădini
prietenoase din afara zidurilor oraşului, ale căror umbrişuri de fag şi aflorismente
stâncoase apar ici şi colo, se amestecă vechile turnuri şi fortificaţii gri, care au devenit în
parte ruine frumoase şi pitoreşti.
Străzile din cetate pornesc din piaţa triunghiulară, în care se află Primăria. Nu
departe de aceasta se ridică frumoasa biserică evanghelică, punctul central al oraşului.
La distanţe simetrice, acoperişurile de metal şi vârfurile turnurilor ca nişte lumânări ale
emporei strălucesc în razele soarelui ...
Oraşul corespunde, prin regularitate şi frumuseţe, plăcuţelor împrejurimi romantice.
Case frumoase cu până la două etaje, cu frontoane înalte, şi străzi curate, bine pavate îl
caracterizează în special. [...] Braşovul este cu adevărat un oraş plin de viaţă, este
impozant, nu este tăcut, ci vesel şi zgomotos. Pe străzile sale se mişcă o viaţă colorată şi
harnică [...].
Diferitele porturi colorate ale mulţilor străini care zăbovesc în Braşov, în special vara,
cu afaceri sau în căutarea muntelui, dau oraşului o fizionomie orientală, bomboanele,
cafeaua turcească şi celelalte asemănătoare, pe care le găseşti sub chioşcul aerisit al
frumoasei alei, amintesc şi mai mult de Orient.5
Pentru a facilita citirea lucrării, artistul a marcat cu cifre suburbiile oraşului, o parte
a fortificaţiilor şi clădirile publice pe care le-a considerat importante. Sub imagine, într-o
inscripţie scrisă cu cerneală neagră de către altcineva decât autorul lucrării, apare
legenda:
1. Rathaus (Casa Sfatului)6
2. Closterthor (Poarta Mănăstirii, cunoscută de braşoveni şi ca Poarta Străzii Vămii)
3. Catho. H. Peter Kirche (Biserica catolică Sf. Petru)
4. Evang. Kirche (Biserica evanghelică/Biserica Neagră)
5. Purzenthor (Poarta Porţii/Poarta Străzii Porţii)
6. Franziscaner Kloster (Mănăstirea franciscanilor)
7. Schwarzes Thor (Poarta Neagră/Poarta Străzii Negre)
8. Die grosse Kaserne (Cazarma mare)

5 Ludwig Rohbock, Johann Hunfalvy, Ungarn und Siebenbürgen in malerischen Original – Ansichten, Darmstadt,
1864, pp. 107-111, traducerea citatului, Anca-Maria Zamfir.
6 Dăm între paranteze rotunde traducerea din limba germană.

55
 ANCA-MARIA ZAMFIR

9. Zuchthaus (închisoarea)
10. Wallachen Thor (Poarta Valahilor/Poarta Ecaterinei)
11. Evang. Kirche (Biserica evanghelică/Schei)
12. Festung (Fortăreaţa/Cetăţuia)
13. Wallachische Kirche (Biserica valahă/Sf. Nicolae Schei)
14. Ober wall Kirche (Biserica valahă de sus/Sf. Treime Schei)
15. Sct. Mart. Berg Kirche (Biserica de pe dealul Sf. Martin)
16. Sct. Barth. Kirche (Biserica Sf. Bartolomeu)
17. Ungarische Kirche (Biserica maghiară)
18. Anfang der Blum. Vorstadt (începutul suburbiei Blumăna)
19. Die Altstadt (Oraşul Vechi /Braşovul Vechi)
20. Wall. Kirche (Biserica valahă/Biserica ortodoxă din Braşovul Vechi)
21. Vall. Vorstadt (Suburbia valahă/Schei)
22. Kapellen od. Kays Berg (Dealul Capelei/Tâmpa)
23. Der zur Leinwand Wolle Zunft Zwinger (Zwingerul breslei ţesătorilor de pânză)
24. Das Lusthaus in der Alee (Chioşcul de pe Alee)
Numerotarea monumentelor şi legenda care însoţeşte imaginea denotă faptul că
aceasta nu a fost concepută ca operă de artă destinată delectării vreunui amator de artă
braşovean, care, oricum, cunoştea oraşul, ci în scop documentar, ca informaţie destinată
acelora care nu văzuseră niciodată oraşul. Se poate face o analogie cu tipul de imagine cu
caracter documentar, care circula ca stampă individuală sau care ilustra cărţile şi
albumele de călătorie, atât de frecvente în secolele XVIII-XIX, ale căror gravuri completau
informaţia din text cu imagini ale locurilor descrise. Dacă, în secolele anterioare, unele
dintre acestea aveau, de multe ori, un caracter fantezist, autorii lor nevăzând niciodată
oraşul sau locul descris, în secolele XVIII-XIX dorinţa de exactitate şi mirajul romantic al
spaţiilor necunoscute au generat un tip de imagine mai aproape de adevăr, autorii
acesteia documentându-se la faţa locului.7 S-a afirmat că lucrarea este o copie fidelă a
unei litografii anonime reprezentând Cetatea Braşovului în anul 1825, existentă pe un
certificat de calfă al breslei ţesătorilor de lână.8 Este posibil ca aceasta să fie sursa de
inspiraţie pentru Fuhrmann, asemănarea celor două lucrări fiind evidentă. Ceea ce
prezintă interes acum este faptul că lucrarea lui Fuhrmann nu este fantezistă, aşa cum s-a
afirmat9, ci reprezintă o imagine reală a oraşului, cu un cert caracter documentar, rolul ei
fiind, în primul rând, acela de a informa. În ea apar elemente care nu sunt în stampa din
1825, cum ar fi, de exemplu, fântâna arteziană de la Promenadă. Este posibil ca ea să fi
fost destinată reproducerii, prin intermediul gravurii, într-un volum cu caracter
documentar sau să fi făcut parte dintr-o serie de lucrări reprezentând oraşe.10

7 Pentru imaginile fanteziste şi reale ale Braşovului, care sunt o reflectare a situaţiei acestui tip de imagine în
toată Europa, vezi Anca-Maria Zamfir, Braşovul în imagini – artă şi document, în catalogul expoziţiei „Braşovul în
imagini – artă şi document”, organizată de autoare în anul 2010 la Muzeul de Artă Braşov.
8 Minerva Nistor, Braşovul, p. 57, il. 33.
9 Ibidem.
10 Din păcate, ea nu se păstrează integral, marginile hârtiei, care ar fi putut da informaţii preţioase despre starea

şi destinaţia sa lipsind, în diferite proporţii, pe toate laturile. Dimensiunile lucrării au fost modificate în registrul
inventar. Dacă în însemnarea originală lucrarea apare cu dimensiunile 500 mm x 400 mm, o modificare
ulterioară, cu creionul, dă dimensiunile 470 mm x 685 mm. În studiul Minervei Nistor, publicat în anul 1976,
lucrarea are 700 mm x 490 mm. După cum am spus, nu putem şti care erau dimensiunile ei înainte de
restaurare, deoarece lucrarea nu are dosar de restaurare.

56
 ŢARA BÂRSEI

În centrul imaginii este reprezentată Cetatea Braşovului, înconjurată de

fortificaţiile sale: ziduri prevăzute cu turnuri, porţi şi bastioane. Datând din secolele XIV-
XVII, acestea au rezistat timpului până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când,
având în vedere pierderea rolului lor defensiv şi dorinţa braşovenilor de modernizare
urbanistică, a început demolarea celor de pe latura de nord a cetăţii11. Perimetrul Cetăţii
cuprindea zona delimitată astăzi (aproximativ) de Bulevardul Eroilor, Canalul Graft,
Aleea Tiberiu Brediceanu, Promenada de sub Tâmpa, Strada N. Bălcescu.
Prima incintă fortificată a oraşului, datând din secolul al XV-lea, care a împărţit
oraşul în „Cetate” şi suburbii, era prevăzută la anumite intervale cu turnuri cu plan
pătrat.12 Ulterior, centura de ziduri a fost dublată, iar pe latura de nord, triplată. La
colţurile Cetăţii erau bastioane. Dintre acestea, în imagine sunt reprezentate doar
Bastionul Curelarilor (la capătul din dreapta al zidului de nord al Cetăţii din prim-plan)
şi Bastionul Ţesătorilor, numit în legendă Zwingerul breslei ţesătorilor de pânză (23. Der
zur Leinwand Wolle Zunft Zwinger). În imagine nu apar Bastionul Fierarilor şi Bastionul
Postăvarilor.
Dintre cele patru porţi ale oraşului reprezentate (Poarta Străzii Porţii, Poarta
Mănăstirii, Poarta Străzii Negre, Poarta Ecaterinei), astăzi nu mai există decât Poarta
Ecaterinei. Din acest motiv, acuarela lui Fuhrmann devine extrem de preţioasă, ea oferindu-ne
imaginea porţilor dispărute. Toate erau construite conform necesităţilor de apărare ale
arhitecturii fortificate medievale, accesul în oraş făcându-se printr-un turn de poartă
precedat de o barbacană. Toate se încuiau seara, oprind accesul străinilor în Cetate.
Privind din stânga, vedem Poarta Străzii Negre de pe latura de est a Cetăţii şi cele
două porţi principale de acces în oraş pe latura de nord – Poarta Străzii Porţii şi Poarta
Mănăstirii.
Poarta Străzii Negre (7. Schwarzes Thor)13, menţionată documentar pentru prima
dată împreună cu Strada Neagră în anul 146414, închisă şi redeschisă de mai multe ori de-a
lungul existenţei sale, până în anul 1873, când a fost demolată15, avea, ca şi celelalte două
porţi, un turn de poartă precedat de o barbacană.
Poarta Străzii Porţii (5. Purzenthor), principala poartă a oraşului, construită în a
doua jumătate a secolului al XIV-lea, odată cu prima incintă a zidurilor oraşului, se afla la
capătul nordic al Străzii Porţii (Purzengasse/Strada Porţii, astăzi Republicii), principala
stradă a oraşului. De aici începea marele drum comercial al Braşovului spre Moldova.
Lucrarea ne oferă preţioasa imagine a porţii înainte de demolarea ei, în anul 1857.
Poarta consta dintr-un ansamblu fortificat. Surmontată de un turn, ea era precedată de un
bastion în formă de potcoavă, din care, printr-un coridor boltit, se ajungea sub turnul
porţii, în care, în anul 1537, a fost instalat cel de al treilea ceas public din oraş (după cele

11 Anca-Maria Zamfir, Un posibil model vienez pentru Braşovul celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, în

„Cumidava”, nr. XXII-XXIV/1998-2000, pp. 321-360.

12 Dintre acestea, unele nu mai există astăzi, cea mai proaspătă victimă fiind turnul din Zwingerul Mănuşarilor,

căzut victimă neglijenţei în anul 2008.

13 În paranteză apar numerele şi denumirile din legenda lucrării.
14 Gernot Nussbächer, Din cronici şi hrisoave. Contribuţii la istoria Transilvaniei, Bucureşti, Editura Kriterion, 1987,

p. 117.
15 Fr. Philippi, Aus Kronstadt’s Vergangenheit und Gegenwart, Kronstadt, 1874, pp. 33-34.

57
 ANCA-MARIA ZAMFIR

de la Biserica Neagră şi Casa Sfatului)16. Accesul spre bastion se făcea odinioară pe un dig
îngust, flancat de un şanţ cu apă, iar intrarea în bastion se făcea pe un pod mobil. Întregul
ansamblu avea o lungime de peste o sută de metri, pe parcursul cărora drumul putea fi
blocat de mai multe ori, poarta constituindu-se astfel într-o fortificaţie inexpugnabilă.17
După cum se poate observa în lucrare, nici unul dintre cele trei ceasuri publice ale
oraşului (al Porţii Străzii Porţii, al Bisericii Negre şi al Casei Sfatului) nu arată aceeaşi oră
cu celelalte. Acest lucru nu pare a se datora neatenţiei autorului, ci pare o „specialitate” a
ceasurilor oraşului, această particularitate a lor păstrându-se şi mai târziu, ea fiind
menţionată şi de Sextil Puşcariu în amintirile sale18.
Poarta Străzii Mănăstirii, cunoscută de braşoveni şi ca Poarta Străzii Vămii (2.
Closterthor), a doua poartă importantă a oraşului, se afla la capătul actualei străzi
Mureşenilor, aproximativ între clădirea Rectoratului Universităţii „Transilvania” şi fostul
Palat Wilhelm Czell. De la ea începea marele drum comercial spre Europa şi, prin pasul
Bran, spre Ţara Românească. Ca şi Poarta Străzii Porţii, era şi ea un complex lung de
aproape 100 m, compus din turnul de poartă precedat de barbacană. Deasupra turnului
exterior, crenelat, era pictată imaginea regelui Sigismund cu coroană, sceptru şi globul
imperial, vizibilă în acuarela lui Fuhrmann. Pe turnul interior exista un ceas solar.
Deoarece era într-o avansată stare de degradare, această poartă a fost demolată în anul
1836, fiind înlocuită cu o alta, în stil neoclasic.19
Prin Poarta Ecaterinei (10. Wallachen Thor/Poarta Valahilor), construită în anul
1559, vizibilă în colţul din dreapta sus al Cetăţii, se făcea circulaţia înspre Schei. Şi ea este
reprezentată cu barbacană şi turn de poartă, al cărui acoperiş, înconjurat de patru
turnuleţe, arată dreptul oraşului de jus gladii. Astăzi, din ansamblul porţii se mai
păstrează doar turnul porţii.
Lângă Poarta Ecaterinei, în colţul din dreapta sus al cetăţii, Bastionul Ţesătorilor
(23. Der zur Leinwand Wolle Zunft Zwinger/Zwingerul breslei ţesătorilor de pânză) este
reprezentat cu formă ciculară şi turn de poartă, împreună cu zwingerul aferent.
Pe latura de nord a Cetăţii, în colţul din dreapta jos al imaginii, în dreapta Porţii
Mănăstirii, se află Bastionul Curelarilor, care nu apare în legendă. Menţionat pentru
prima oară în anul 1525, construit în formă de U, cu o lungime de peste 40 m, acesta avea
ziduri înalte de 15 m şi groase de 4 m la bază.20 A fost demolat în anul 1887, când, pe
locul lui, s-a construit vila Baiulescu.
La mijlocul zidului de nord al Cetăţii, între Poarta Străzii Porţii şi Poarta
Mănăstirii, este Bastionul Aurarilor, construit între anii 1639 şi 1641. Deşi în imagine
apare cu formă circulară, acesta avea forma unui hexagon neregulat, care ieşea din linia
zidului de incintă cu cinci laturi. Pe latura din mijloc era decorat cu stema Braşovului şi
cu o inscripţie în piatră care indica anii construcţiei sale: 1639-1641 şi numele juzilor

16 Gernot Nussbächer, Din cronici, p. 115.

17 Hans Goos, Die Baugeschichte der Befestigungswerke, în Erich Jekelius (ed), „Das Burzenland” III, 1, Kronstadt,
1928, pp. 82-83.
18 Sextil Puşcariu, Braşovul de altădată, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1977, p. 78.
19 Gustav Treiber, Die Anlage der Befestigungswerke, în „Das Burzenland”, III, 1, p. 75; Gernot Nussbächer, Din

cronici, pp. 112-113; Gernot Nussbächer, Caietele Corona. Contribuţii la istoria Braşovului, Caietul 1, Braşov, Editura
Aldus, 2002, pp. 36-38.
20 Hans Goos, Die Baugeschichte, în „Das Burzenland”, III, 1, pp. 98-99.

58
 ŢARA BÂRSEI

primari ai Braşovului, Christian Hirscher şi Michael Goldschmidt.21 Bastionul a fost

demolat în anul 1886, iar pe locul său a fost ridicată, în anii 1888-1889, Şcoala Reală
Superioară de Stat22, astăzi corpul T al Universităţii „Transilvania”.
Interiorul Cetăţii este dominat de siluetele Bisericii Negre, Bisericii romano-catolice
„Sf. Petru şi Pavel” şi Casei Sfatului. În afara acestora, în legendă mai sunt date ca repere
câteva clădiri pe care autorul acesteia le-a considerat demne de interes.
Casa Sfatului (1. Rathaus), al cărei act de naştere datează din anul 1420, domină cu
silueta sa centrul oraşului. Aspectul său, aşa cum apare în acuarela lui Fuhrmann, este
rezultatul lucrărilor de restaurare din anii 1774-1778, când faţada sa a fost decorată în stil
baroc. Acoperişul turnului, în stil baroc, în formă de bulb de ceapă, învelit în tablă, a fost
realizat în anul 1778. El a fost înlocuit, în anii 1909-1910, cu cel care există şi astăzi. Tot în
anul 1778 a fost terminată loggia. În turn a fost instalat al doilea ceas de turn din oraş,
după cel al Bisericii Negre. Menţionat încă din anul 1520, el a primit un nou mecanism în
anul 1774. Cele patru cadrane ale sale, existente pe toate laturile turnului, au fost pictate
în anul 1775, cu mare artă, de pictorul Joseph Moor.23
În spatele Casei Sfatului, Biserica Neagră (4. Evang. Kirche), construită în stil gotic,
a cărei construcţie a început în anul 1383, îşi profilează silueta întunecată de marele
incendiu al Braşovului din anul 1689, care a afectat-o grav. Astăzi, puţini ştiu că hramul ei
este Sf. Fecioară Maria, zidurile ei înnegrite de incendiu fixând-o în conştiinţa populară ca
„Biserica Neagră”. În turnul ei a fost instalat, în anul 1514, primul ceas public din Braşov.24
Pe strada Vămii se vede noua biserică romano-catolică „Sf. Petru şi Pavel” (3.
Catho. H. Peter Kirche), construită în stil baroc între anii 1776 şi 1782, pe locul bisericii
gotice a mănăstirii dominicane, demolată în anul 1766.25 Faţada ei este decorată cu o atică
barocă, asemănătoare cu aceea a Casei Sfatului.
Biserica franciscană „Sf. Ioan Botezătorul” (6. Franziscaner Kloster), aflată în
apropierea laturii nordice a fortificaţiei oraşului, vizibilă în spatele Bastionului Aurarilor,
apare cu aspectul dat de intervenţiile din anii 1724-1725.
Cazarma mare (8. Die grosse Kaserne) era pe Schwarzgasse (Strada Neagră, astăzi
N. Bălcescu) şi domina prin dimensiunile sale clădirile din jur. Construită în anul 1784, ea
a fost mărită în anul 1800. Partea ei dinspre stradă va fi demolată în anul 1870, în locul ei
construindu-se, în anul 1870, un corp nou, după planurile inginerului oraşului, Peter
Bartesch.26 Astăzi, aici este corpul K al Universităţii „Transilvania”.
Închisoarea (9. Zuchthaus), vizibilă în colţul superior dreapta al Cetăţii, sub
Bastionul Ţesătorilor, a fost construită pe Burggasse (astăzi strada Castelului), la capătul
dinspre Bastionul Ţesătorilor, între anii 1766 şi 1772. Clădirea masivă, cu două nivele,
avea 12 camere pentru orăşenii de vază datornici şi 17 încăperi boltite pentru temniţă.27
Pe locul ei este astăzi Liceul Industrial MIU.

21 Ibidem, pp. 93-94.

22 Dr. Eduard Gusbeth, Das Sanitätswesen in Kronstadt im Jahre 1888, Braşov, 1889, pp. 11-12.
23 Quellen Kronstadt, VI, p. XLIII-XLIV şi 580-586; Gustav Treiber, Das Rathaus, în „Das Burzenland”, III. 1, p. 168;

Gernot Nussbächer, Din cronici, pp. 95, 100-101.

24 Gernot Nussbächer, Din cronici, p. 96.
25 Gustav Treiber, Die katolische Kirche, în „Das Burzenland”, III 1, pp. 150-152; Gernot Nussbächer, Caietele

Corona, Caietul 5, Braşov, Editura Aldus, 2006, p. 65.

26 Fr. Philippi, Aus Kronstadt’s, pp. 62-63.
27 Gustav Treiber, Das Alte Zuchthaus, în „Das Burzenland”, III, 1, p. 182.

59
 ANCA-MARIA ZAMFIR

În dreapta Porţii Străzii Porţii, o clădire aflată pe Purzengasse, ale cărei dimensiuni
le depăşesc pe cele ale caselor din jur, a fost destinată iniţial închisorii, apoi a fost folosită
drept cazarmă28 şi spital militar.
Între Biserica franciscană „Sf. Ioan Botezătorul” şi Casa Sfatului este vizibil
Prundul Rozelor (astăzi Piaţa Enescu) şi casa din capătul lui, cu gangul de trecere spre
Piaţa Sfatului, care există şi astăzi.
În imagine nu apar câteva clădiri importante din oraş, care existau în anul 1829,
ceea ce ar putea indica faptul că Fuhrmann s-a inspirat din reprezentări anterioare ale
oraşului: Biserica „Sf. Treime” de pe Târgul Cailor (astăzi str. G. Bariţiu), prima biserică
ortodoxă din Cetate, construită în anul 1787, Poarta Străzii Târgul Cailor, construită în
anii 1819-1820 şi demolată în anul 1873, şi Poarta Schei, construită în anii 1827-1828, care
există şi astăzi. De asemenea, nu apar nici bastioanele Graft, Fierarilor şi Postăvarilor.
Casele din cetate, cu unul sau două nivele, aveau acoperişurile în două ape, roşii,
ceea ce înseamnă că erau acoperite cu ţiglă, nu cu şindrilă. Ele sunt reprezentate
schematic, iar dimensiunile lor, mai mari decât ale celor din suburbii, arată starea
materială mai bună a locuitorilor Cetăţii. Oraşul era înstărit, avea un aspect plăcut şi
făcea o bună impresie străinilor.
Oraşul însuşi este construit foarte îngrijit şi are un aspect plăcut. Este frumos pavat,
chiar şi pe multe dintre străzile laterale, şi are şi trotuare bune. Deşi casele au faţade
înguste, ele se întind în spate la o adâncime imensă. Numărul prăvăliilor de tot felul,
viaţa agitată de pe străzi, cantitatea mărfurilor, cantitatea de produse aduse într-o zi de
târg, totul trădează activitate şi arată că aici se fac multe afaceri.29
Cetatea este dominată de Tâmpa (22. Kapellen od. Kays Berg), desemnată în
legenda lucrării ca „Dealul Capelei” („Kapellenberg”), numită astfel în epocă datorită
capelei catolice „Sf. Leonard”, ridicată pe ea în anul 1712.30 După cum se poate vedea,
Tâmpa era împădurită, iar pe versantul ei dinspre oraş era o alee de promenadă
(viitoarea „Promenadă de Sus”)31, la mijlocul căreia a fost amenajat, în anul 1820, locul
numit „Belvedere”32, înconjurat de un gard scund, de unde cei care se plimbau pe acolo
puteau admira priveliştea oraşului.
Pe Dealul Raupenberg, din vecinătatea zidului vestic al Cetăţii, sunt reprezentate
cele două fortificaţii exterioare ale acesteia: Turnul Negru şi Turnul Alb33. Construite în
secolul al XV-lea, prevăzute în interior cu mai multe nivele de galerii de lemn pentru
apărători şi pentru paznici, ele aveau rolul de a supraveghea Cetatea şi împrejurimile ei
de la înălţime şi de a împiedica apropierea duşmanilor de zidurile oraşului.
Nu este reprezentat Bastionul Graft, care nu apare nici în litografia Braşovului la 1825.

28 Fr. Philippi, Aus Kronstadt’s, p. 63.

29 Charles Boner, Transylvania. Its Products and its People, Longmans, Green, Reader, and Dyer, London, 1865, pp.
248-249, traducerea textului, Anca-Maria Zamfir.
30 Dr. Eduard Gusbeth, Das Sanitätswesen in Kronstadt im Jahre 1890, Siebenter Bericht, Braşov, 1891, p. 25.
31 Despre promenadele Braşovului vezi Anca-Maria Zamfir, Promenadele Braşovului, în „Historia Urbana”, tom

X, 2002, nr. 1-2, pp. 127-153.

32 Gernot Nussbächer, Caietele Corona, Caietul 5, Braşov, Editura Aldus, 2006, p. 71.
33 Turnul Alb grav afectat de marele incendiu din anul 1689 a fost renovat în anul 1723. Vezi Friedrich Philippi,

Aus Kronstadts, p. 35.

60
 ŢARA BÂRSEI

Între Poarta Străzii Porţii şi Poarta Străzii Mănăstirii, de-a lungul zidului de nord al
oraşului, un şir de pomi semnalează prezenţa Promenadei de Jos, a cărei amenajare a
început în anul 1805, prin plantarea a două rânduri de tei, şi s-a continuat pe tot
parcursul secolului. La mijlocul Promenadei de Jos, în dreptul Bastionului Aurarilor, se
poate observa prima fântână arteziană a oraşului, amenajată în anul 1812, al cărei bazin
a fost construit din piatra stâlpului infamiei, aşezat în anul 1792 în piaţa din faţa Porţii
Mănăstirii şi dărâmat acum. Apa cu care era alimentată venea din canalul străzii
Castelului, în care se vărsau toate zoaiele şi excrementele locuitorilor din zonă, aşa că nu
era bună de băut, dar străinii care veneau în oraş nu ştiau acest lucru şi beau cu mare
plăcere din ea.34 La capătul Promenadei de Jos, lângă Poarta Mănăstirii, se află chioşcul
(24. Das Lusthaus in der Alee) ridicat în anul 1816 din banii donaţi, în anul 1815, de
Manuc Bey „pentru a înfrumuseţa aleea publică a acestui oraş [...] şi pentru a da locuitorilor
acestui oraş o dovadă a măsurii stimei mele”35. Chioşcul rotund din lemn, cu stâlpi de stejar,
surmontat de un mic turnuleţ, a stat lângă poartă până în anul 1838, când a fost mutat
lângă fântâna arteziană de la mijlocul Promenadei, unde a rezistat până în anul 1878,
când a fost demolat.36
În afara Cetăţii, între Poarta Străzii Mănăstirii şi Bastionul Curelarilor, se vede
cimitirul militar, care va fi desfiinţat în anii ’40 ai secolului al XIX-lea.
Pe spaţiul dintre Cetate şi dealul Cetăţuii, pe drumul care uneşte cele două porţi
ale Cetăţii, trec şase soldaţi. Acest loc, unde erau înainte mici eleştee şi mlaştini printre
care se strecurau drumurile înguste către porţile Cetăţii, apare în imagine ca un spaţiu
verde. El va fi destinat, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, exerciţiilor militare şi,
spre sfârşitul secolului, staţionării carelor celor care veneau la târgurile săptămânale din
oraş. Mult mai târziu, în prima jumătate a secolului XX, s-a amenajat aici Parcul Central.
Se văd cele două drumuri care duceau la porţile oraşului: cel pe care veneau cei din Ţara
Românească şi Moldova duce la Purzenthor, iar cel care venea din Transilvania şi din
Europa Centală şi de Vest, prin Strada Lungă, la Klosterthor. Pe acesta, o trăsură de
călătorie trasă de patru cai este pe cale de a intra în oraş. În spatele trăsurii, un drumeţ cu
baston şi rucsac în spate se îndreaptă şi el înspre Poarta Mănăstirii, iar în spatele lui e un
călăreţ cu goarnă. Aceste personaje, care animă imaginea, ne dau o idee asupra
vestimentaţiei masculine din epocă şi ne arată o frântură din viaţa oraşului.
Cetatea este înconjurată de suburbiile sale: Scheiul, Braşovul Vechi şi Blumăna,
ultimele două fiind despărţite între ele de Dealul Cetăţuii. Pe acesta, aflat în prim plan,
în mijloc, se află Cetăţuia (12. Festung), ridicată de austrieci în anii 1553-1554 şi mărită
ulterior, reprezentată invers, cu faţada spre privitor, nu înspre oraş. Lângă ea se poate
observa depozitul de muniţie.

34 Dr. Eduard Gusbeth, Geschichte der Sanitäts-Verhaltnisse in Kronstadt, Kronstadt, 1884, p. 168.
35 D.J.A.N. Braşov, Fond Primăria oraşului Braşov, Colecţia de acte cumulate, mapa 92/nr. 172a, 2409 213/815, fila 49.
36 Anca-Maria Zamfir, O donaţie a lui Manuc Bey pentru loisirul braşovean, în „Ţara Bârsei”, Braşov, Editura

Graphica Print, 2004, nr. 3, pp. 161-164.

61
 ANCA-MARIA ZAMFIR

În stânga Cetăţuii şi a Cetăţii Braşovului este reprezentată Blumăna (18. Blum.

Vorstadt), cea mai nouă suburbie a oraşului. Dimensiunile sale erau mici, la acea vreme
fiind suburbia cea mai puţin populată. Locuită de mici meşteşugari (căruţaşi, fierari,
grădinari, fabricanţi de site, de piepteni şi de sticlă), ea avea multe grădini de legume,
flori şi zarzavaturi.
Casele, grupate în jurul bisericii evanghelice şi pe Curmătură, erau cu un singur
cat, parte dintre ele cu acoperiş de şiţă, modeste comparativ cu cele din Cetate, specifice
categoriilor socio-profesionale care locuiau aici. Cele mai multe dintre ele se aflau în zona
cea mai veche a Blumănei, în jurul bisericii evanghelice ridicate în anul 1777 pe locul
capelei „Sf. Barbara”, de lângă leprozeria oraşului (colţul din stânga jos al imaginii). În
anul 1783, s-a mai construit în Blumăna o biserică evanghelică maghiară (17. Ungarische
Kirche)37. În stânga acesteia se vede cimitirul şi capela sa.
În zona dintre zidul oraşului şi Blumăna, în care erau odinioară lacuri şi bălţi
artificiale care protejau oraşul de duşmani, aproximativ pe locul unde este astăzi
Consiliul Judeţean, era locul destinat execuţiilor vrăjitoarelor prin ardere pe rug sau prin
înecare. Braşovul a avut dreptul de executare a vrăjitoarelor din anul 1532.38
Pe Curmătură, drumul dintre Tâmpa şi Dealul Melcilor, care duce spre Valea
Răcădăului, casele sunt, de asemenea, modeste, aşezate alandala, fără o elementară
ordonare stradală. La poalele Curmăturii era Ţigănia, deoarece ţiganilor, care făceau în
oraş meseriile cele mai de jos (călăi, hingheri, gropari), nu le era permis să locuiască în
Cetate. În stânga imaginii, pe Dealul Melcilor, se pot vedea câteva spânzurători. Aici erau
spânzuraţi condamnaţii la moarte, lăsaţi apoi spre a fi văzuţi de toată lumea, dealul fiind
numit de braşoveni, din această cauză, „Dealul Spânzurătorii”. Se mai vede o fântână cu
ciutură, cu acoperiş de şiţă.
În colţul din dreapta jos al imaginii este reprezentată suburbia Braşovul Vechi (19.
Die Altstadt), cea mai veche parte a oraşului, locuită iniţial de saşi, apoi şi de români.
Între Dealul Cetăţuii şi Dealul Sf. Martin se vede o cruce, probabil o troiţă, care apare şi
pe harta lui Giovanni Morando Visconti din anul 1699.
Pe Dealul Sf. Martin este vizibilă biserica „Sf. Martin” (15. Sct. Mart. Berg Kirche),
aşa cum arăta după ce vechea biserică, aflată pe locul unei capele din secolul al XIV-lea, a
fost mărită în anii 1795-1796.39 La poalele lui se văd străzile De Mijloc şi Lungă, cu casele
aliniate, după modelul satelor săseşti, cu faţada îngustă la stradă şi cu grădini în spate.
Între Dealul Cetăţuii şi Dealul Sf. Martin, se vede cimitirul evanghelic de la capătul
dinspre Cetate al Străzii Lungi, în centrul căruia este o capelă mică. Acest cimitir a fost
înfiinţat în anul 1788, în urma decretului care a interzis, din motive sanitare, îngroparea
morţilor în Cetate. În dreptul lui este unul dintre „ţâpurile” care furnizau apa
braşovenilor din canalizarea de pe Valea Răcădăului.
La capătul celălalt al Străzii Lungi este Biserica „Sf. Bartolomeu” (16. Sct. Barth.
Kirche), care datează din secolul al XIII-lea, iar la poalele Dealului Sf. Martin se vede

37 Eduard Morres, Die Kleinen Kirchen, în „Das Burzenland”, III 1, pp. 155, 157.
38 Gernot Nussbächer, Cartierele medievale, în Camera de Comerţ şi Industrie Braşov (ed.), „Braşov. Monografie
comercială”, Braşov, 2004.
39 Eduard Morres, Die Kleinen Kirchen, în „Das Burzenland”, III 1, p. 154.

62
 ŢARA BÂRSEI

Biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” din Braşovul Vechi (20. Wall. Kirche),
construită în anul 1783.40
În dreapta sus a imaginii se vede suburbia Schei (21. Vall. Vorstadt), despărţită de
Braşovul Vechi de Dealul Raupenberg şi de Livada Poştei, pe care erau grădini,
proprietăţi ale saşilor din Cetate. La poalele lor, înspre zidul Cetăţii se vede un şir de
pomi care mărginea pârâul Graft, care curgea de-a lungul zidului, ducând la vale apele
din Schei. Poteca îngustă de-a lungul lui, pe lângă zidul Cetăţii, care scurta drumul dintre
Schei şi Braşovul Vechi, a fost amenajată în anul 1575. Zona este cunoscută astăzi cu
denumirea „După Ziduri”.
Scheiul, suburbie locuită majoritar de români, dominat de siluetele celor trei
biserici, îşi întindea printre dealuri străduţele înguste, cu case mici, de tip rural. Locuitorii
lui se ocupau cu cărăuşia, creşterea animalelor, pomicultura, grădinăritul.
Prima dintre cele trei biserici, aşa cum se văd în imagine, este Biserica evanghelică
din Schei (11. Evang. Kirche), construită între anii 1790 şi 1793.41 Fereastra ovală de
deasupra intrării o încadrează barocului, delimitând-o stilistic şi confesional de celelalte
două biserici scheiene.
Biserica ortodoxă „Sf. Nicolae” (13. Wallachische Kirche), menţionată documentar
pentru prima dată în anul 1399, amplificată în secolele al XV-lea şi al XVI-lea42, apare
impozantă, cu turnul surmontat de o cruce mare de care atârnă lanţuri.
În dreapta ei se vede Biserica „Sf. Treime” (14. Ober wall Kirche), construită iniţial
din lemn, în anul 1813, apoi din piatră în anii 1824-1825.43
Deasupra Bisericii „Sf. Nicolae”, în ultimul plan, se vede muntele Postăvarul.
Iacob Mureşianu a venit la Braşov în anul 1837, când oraşul arăta ca în acuarela lui
Fuhrmann. În ultimii 50-60 de ani apăruseră biserici şi clădiri noi, iar unele dintre
clădirile existente îşi schimbaseră înfăţişarea. Se poate spune că imaginea oraşului era
nouă şi ea se va păstra astfel aproape o sută de ani. Spre sfârşitul vieţii, el a fost martorul
modernizării urbanistice a Braşovului, începută în anul 1857, prin demolarea
fortificaţiilor de pe latura de nord a Cetăţii şi transformarea acestui spaţiu într-o zonă
modernă, cu caracter de reprezentare. Aici au fost amenajate, între anii 1885 şi 1906,
Aleea Rudolf, pe care s-au construit clădiri oficiale şi vile, şi spaţii publice destinate
loisirului (Promenada de Jos, Parcul Rudolf), care au schimbat total imaginea oraşului.44
Iacob Mureşianu a apucat să vadă demolarea unei mari părţi a zidurilor Cetăţii, a Porţii
Străzii Porţii, a Bastionului Aurarilor, amenajarea aleii Rudolf, a parcului Rudolf, a
Promenadei şi a primelor dintre noile clădiri construite aici: Institutul de Pensii, vila
Schuller, vila Maurer. La moartea sa, Braşovul nu mai arăta ca în acuarela lui Fuhrmann.
În viaţa Cetăţii se încheiase o epocă.

40 Ibidem, p. 159.
41 Ibidem, p. 157.
42 Gernot Nussbächer, Caietele Corona, Caietul 5, p. 38.
43 Eduard Morres, Das Burzenland, III, 1, p. 159.
44 Vezi Anca-Maria Zamfir, Un posibil model vienez..., în „Cumidava”, XXII-XXIV, 1998-2000, pp. 321-360.

63
 ANCA-MARIA ZAMFIR

Fig. 1. Fr (?) Georg Fuhrmann, Fig. 2. Cetatea Braşovului

„Braşovul în vechime”, acuarelă şi tuş pe hârtie,
Muzeul de Artă Braşov, inv. 252

Fig. 3. Poarta Străzii Negre (7) Fig. 4. Casa Sfatului (1) Fig. 5. Biserica Sf. Petru şi Pavel (3),
şi Poarta Străzii Porţii (5) şi Biserica Neagră (4) Poarta Ecaterinei (10)
Bastionul Ţesătorilor (23), închisoarea (9) şi Turnul Negru

Fig. 6. Biserica franciscană Sf. Ioan Fig. 7. Bastionul Curelarilor

Botezătorul (6), Bastionul Aurarilor şi cimitirul militar
şi fântâna arteziană de la Promenadă

64
 ŢARA BÂRSEI

Fig. 8. Suburbia Blumăna Fig. 9. Suburbiile Schei (sus) şi Braşovul Vechi (jos)

Fig. 10. Cetăţuia Fig. 11. Soldaţi în faţa zidurilor Cetăţii

Fig. 12. Stema Braşovului

65