Cadmatic PM IV-Tools
Cadmatic PM IV-Tools
Partea IV
TRAINING GUIDE
Meniul – Tools
MARINE ENGINEERING GALATI CADMATIC INSTRUCTIONS - Rev 0
CUPRINS:
1. Tools meniu
Fig. 1.1
2. Attributes
Fig.2.1
Prin intermediul acestor comenzi se pot defini diferite atribute locale (de user) care pot apoi fi atribuite
obiectelor. Nu este recomandat sa se utilizeze aceste comenzi deoarece pot duce la mari probleme
in model.
3. Coordonate References
Fig.3.1
Dar pe noi ne interesează ca aceste coordonate sa fie date fata de coaste, planul diametral, diferite
punţi sau planul de baza ca in figura de mai jos.
Fig.3.2
Pentru acesta va trebui sa definim o serie de planuri de referinţa fata de care programul sa ne dea
aceste coordonate.
Totodată aceste planuri definite in PM se vor „încarcă” de câtre administrator in modulul de „Pipe”
pentru ca coordonatele capetelor izourilor sa fie date fata de aceste planuri definite.
Pentru a defini aceste planuri se utilizează una din metodele prezentate mai jos.
Fig. 3.3
Conversion Code: Prin acesta setare se stabileşte numărul de zecimale al distantei afişat pe
ecran fata de planul definit.
Negativ Direction Name, Pozitiv Direction Name : reprezintă o serie de simboluri care se
folosesc pentru a sugera distanta pozitiva sau negativa fata de planurile definite.
De exemplu:
+: Fr11+100 , înseamnă ca punctul selectat se afla la 100mm spre prova fata de FR11
-: Fr11-100, înseamnă ca punctul selectat se afla la 100mm spre pupa fata de FR11
->PS : CL->PS 100 înseamnă ca punctul selectat se afla la 100mm spre babord fata de CL
->SB : CL->SB 100 înseamnă ca punctul selectat se afla la 100mm spre tribord fata de CL
Planes:
In aceasta zona a ferestrei se vor defini planurile dorite.
In primul si in primul rând se selectează din zona Plane Direction tipul de plan pe care vrem sa-l
creăm sau sa-l modificam.
Se observa ca sub cuvântul Planes apare un număr. Acest număr reprezintă numărul de planuri deja
existente pentru Plane Direction selectat.
Butoanele „<” si „>” se folosesc pentru a naviga printre planurile deja create.
Numărul „Current Plane” reprezintă planul curent afişat in zona de jos al ferestrei.
Butonul „Modify” se foloseşte atunci când se modifica coordonatele unui plan . In primul rând se
folosesc butoanele de navigare pentru a se ajunge la planul dorit apoi se modifica coordonatele dorite
si apoi se apasă acest buton pentru ca noile coordonate sa fie salvate.
Butonul „Delete” se foloseşte atunci când se doreşte sa se şteargă un plan. In primul rând se folosesc
butoanele de navigare pentru a se ajunge la planul dorit apoi se apăsa acest buton pentru a se şterge
planul respectiv.
Pentru a defini un planuri aşezate perpendicular pe axa OX ( planuri ce definesc coastele) avem nevoie
de:
- X
- Y minim, Y maxim
- Z minim, Z maxim
Pentru a defini un planuri aşezate perpendicular pe axa OY ( plan ce defineşte CL sau planuri ce
definesc longitudinalele) avem nevoie de:
- Y
- X minim, X maxim
- Z minim, Z maxim
Pentru a defini un plan aşezat perpendicular pe axa OZ ( planuri ce definesc punţile) avem nevoie de:
- Z
- X minim, X maxim
- Y minim, Y maxim
Se apăsa butonul „New” pentru a se salva planul creat. Se poate folosi apoi „Sort” pentru a se sorta din
nou planurile si se poate utiliza butoanele de navigare pentru ase vedea daca planul nou a fost creat
corect sau nu.
Se apăsa butonul „OK” pentru a ieşi din aplicaţie
Aceasta comanda va deschide o alta fereastra (alta decât ca cea mai de sus) prin care se pot defini
aceste plane. Aceasta metoda nu e folosita.
Fig. 3.4
Fig. 4.1
Zone:
A: Zona de clasificare al componentelor.
B: Zona de afişare al componentelor dintr-o clasa
C: Zona de afişare al proprietăţilor pentru un component
D: Zona de afişare al reprezentării geometrice
E: Zona de afişare al elementelor librăriei comune tuturor proiectelor aflate in acest COS (.lib)
F: Zona de afişare al elementelor librăriei proiectului selectat (.pms)
Pentru un utilizator este utila comanda „Browse” din cadrul specificaţiilor pentru a vizualiza si
verifica componentele introduse in specificaţia dorita.
Fig. 4.2
După apăsarea butonului „Browse” se deschide o fereastra in care utilizatorul poate vedea toate
componentele incluse in aceea specificaţie.
Fig. 4.3
Daca utilizatorul doreşte ca in fereastra de componente sa se afişeze mai multe informaţii despre
componentul respectiv utilizatorul va selecta un component si va apăsa tasta „Columns”.
Programul va deschide fereastra prezentata mai jos prin intermediul utilizatorul poate adăuga sau
elimina proprietăţile dorite.
Pentru a se adăuga noi proprietăţi, utilizatorul va selecta proprietăţile din coloana din stânga si cu
ajutorul butoanelor le va muta in coloana din dreapta. In final după apăsarea butonului „Done” noile
Proprietăţile vor fi afişate in fereastra reprezentata in Fig. 4.3 pentru toate componentele.
Pentru a elimina proprietăţi se procedează invers. Se muta componentele din coloana din dreapta in
coloana din stânga si apoi se apăsa „Done”
Fig. 4.4
Daca utilizatorul sa selecta un component din partea dreapta a ferestrei (Fig.4.3) si apoi va apăsa
butonul „Browse” se va deschide o noua fereastra in care utilizatorul va vedea proprietăţile
componentului din „dimension table„ si din „corporate catalog”.
Fig. 4.5
In figura de mai sus se observa ca proprietăţile unei flanşe DN32 PN10.
Fig. 5.1
Selectând un sistem si apăsând „RBM” utilizatorul are acces la sub meniul aferent acestei
comenzi.
- Edit:
Fig. 5.2
Prin intermediul acestei ferestre se poate editata/modifica caracteristicile unui sistem de ţevi.
- Edit Atributes:
Fig. 5.3
Prin intermediul acestei ferestre se pot adăuga si edita atributele unui sistem de ţevi
- Add Pipelines:
Fig. 5.4
Prin intermediul acestei ferestre se pot adăuga si edita liniile unui sistem de ţevi.
Pentru a se adăuga o linie unui sistem se procedează in felul următor:
- se selectează o „linie” din cadrul sistemului dorit
- se apăsa RBM si se alege comanda „EDIT” , programul ne va deschide o fereastra similara
cu cea din Fig.5.4 in care se pot vedea proprietăţile liniei respective. Se închide aceasta
fereastra apăsând butonul „Done”. Aceasta operaţie este utila pentru a se încărca automat o
serie de caracteristici când vom crea linia dorita.
- Se selectează sistemul, se apăsa RMB si se alege comanda „Add Pipelines”
- Programul va afişa fereastra din Fig. 5.4 cu denumirea liniei anterioare (vezi mai sus)
Utilizatorul va face următoarele modificări/verificări:
1. va modifica numele liniei
2. va verifica daca numele specificaţiei e corecta sau poate adăuga si alte 2
specificaţii.
3. „Allow Out of Spec Parts : bifând aceasta obţine programul va permite
selectarea componentelor din afara specificaţiilor atunci când se ruteaza ţevi.
4. „ Use in Plant Modeller” Prin aceasta obţiune se permite rutarea ţevii in PM.
Daca se doreşte adăugarea a mai multor linii in acelaşi sistem, după apăsarea butonului „Add” (prima
linie e salvata) se modifica numele primei linii cu numele liniei a doua , se apăsa „Add” ,si aşa mai
departe pana la introducerea tuturor liniilor. In final se apasă „Done” pentru a se ieşi din comanda.
Fig. 5.5
Prin intermediul acestei ferestre se pot adăuga si edita linii de trasee electrice in sistemul respectiv.
Procedeul de adăugare al liniilor pentru traseele electrice este similara cu cea de la ţevi ,prezentata mai
sus.
- New System:
Fig. 5.6
Prin intermediul acestei ferestre se pot adăuga noi sisteme in baza de date.
Programul va deschide o fereastra similara cu cea prezentata in Fig. 5.2 in care administratorul va
defini noul sistem.
- Delete : Se foloseşte când se doreşte sa se şteargă linii dintr-un sistem sau un sistem fara
linii.
- Copy : Se foloseşte când se doreşte sa se copii linii dintr-un sistem sau sisteme.
- Export to CX File / Import from CX File: se folosesc pentru a se transfera sisteme dintre
2 proiecte
- Properties : ne afişează o proprietăţile unei linii sau sistem.
Fig. 5.7
Fig. 7.1
Cu ajutorul acestei comenzi utilizatorul poate schimba sistemul pentru obiectele non – piping cum
ar fi echipamente, structuri. După lansarea comenzii se deschide fereastra din Figura 7.1 in care
utilizatorul va selecta sistemul dorit si va apăsa butonul „OK”.
In continuare utilizând tasta „o” va selecta obiectul / obiectele dorit / dorite (acesta / acestea se vor
colora in alb) si apoi va apăsa tasta „ENTER” pentru confirmare. Sau apăsând LMB si utilizând una
dintre metodele de selecţie afişate in fereastra care se deschide va selecta obiectul dorit si apoi va
apăsa tasta „ENTER” pentru confirmare. După aceasta operaţie obiectul / obiectele selectate vor fi
duse in noul sistem ales anterior.
Fig. 8.1
Fig. 8.2
Utilizatorul va selecta din fereastra numele nou (TEST-L0002) si va apăsa tasta „OK”.
In continuare programul ne va cere sa selectam obiectele (părţile de ţeava) ale cărui nume vrem sa le
schimbam. Utilizatorul cu ajutorul tastei „o” va selecta de pe prima ţeava părţile dorite. Aceste părţile
selectate se vor colora in alb. După ce sa selectat toate părţile dorite se apăsa tasta „ENTER” pentru
confirmare si de a ieşi din comanda.
Fig. 8.3
Pentru confirmarea modificării utilizatorul poate utiliza comanda „Queries- Objects” prin care el poate
vedea daca părţile au fost sau nu transferate in noua „pipelines”.
Fig. 8.4
Pentru ca aceasta comanda sa funcţioneze trebuie ca noua linie sa contina aceeaşi specificaţie ca si
linia veche.
Fig. 9.1
Fig. 9.2
Fig. 9.3
După selectarea tuturor obiectelor ce vor face parte din primul set (obiectele vor fi colorate pe
ecran in alb) se apăsa tasta „ENTER” pentru confirmare.
Fig. 9.4
Fig. 9.5
Fig. 9.6
După confirmarea celui de al doilea set de obiecte prin apăsarea tastei „ENTER” programul va
deschide următoarea fereastra in care ne va afişa coliziunile existente intre cele doua seturi de obiecte
definite anterior.
In figura de mai jos se observa ca programul a găsit 10 coliziuni intre obiectele selectate anterior.
Programul nu face o selecţie „curata” al coliziunilor in sensul ca daca in realitate avem o coliziune
intre obiectul „A” si obiectul „B” programul va raporta doua coliziuni „A” cu „B” si „B” cu „A”. Sau
alte coliziuni „false” cum ar fi un echipament cu postamentul sau ori o ţeava cu suportul sau etc.
Fig. 9.7
21.03.2009 / Cadmatic 5.2.2 / PM - Partea IV 22/34
MARINE ENGINEERING GALATI CADMATIC INSTRUCTIONS - Rev 0
Rotation, Slope (+, -): prin intermediul acestei valori se rotesc obiectele prezentate in fereastra
„_Browser” pentru o mai buna vizualizare a obiectelor care colizioneaza.
Step: reprezintă incrementul cu care se modifica valorile pentru „Rotation” si „Slope” la apăsarea
butoanelor „+” si „”-”.
Hide, Shade, Zoom in, Zoom out: Opţiuni pentru vizualizarea obiectelor din fereastra
„_Browser”.
Point Out Collision: ne oferă posibilitatea de a identifica rapid obiectele in ferestrele principale
ale PM-ului folosind procedee obişnuite de navigare in si intre ferestre.
Fig. 9.8
A doua zona de verificare al coliziunilor (are acelaşi scop si efect ca si prima zona) este formata
din:
- Butoanele: „Next”, „Prev.”, „Next Collision”, „Prev Collision”
- Butoanele radio : „OK”, „Collizion”
Acestea fac acelaşi lucru ca si butoanele din prima varianta de verificare doar ca bifezi unul dintre
butoanele radio si apoi apeşi „Next” sau „Previous” sau „Next collision” / „Previous collision”
pentru a se trece la următoarea coliziune.
Fig. 10.1
Prin intermediul acestei ferestre utilizatorul poate defini diferite „teste de coliziune”, le poate edita,
le poate lansa in execuţie etc.
Fig. 10.2
Fig. 10.3
Resolution: Reprezintă „rezoluţia” cu care fac calculele interne pentru verificarea coliziunilor
Fig. 10.4
Sets to be tested in this case: In aceasta zona se vor defini cele doua grupe de obiecte care vor
fi verificate.
Fig. 10.5
Pentru a vizualiza obiectele selectate utilizatorul poate folosi butonul „Show Query Rezults”.
Programul ne va deschide următoarea fereastra de vizualizare .
Fig. 10.6
Apoi se trece la definirea celui de al doilea set de obiecte identic ca mai sus.
Sa presupunem ca am selectat obiectele aflate in sistemele 320-FUEL OIL……
După apăsarea butonului „Show Query Rezults” se va deschide următoarea fereastra.
Fig. 10.7
Se apăsa apoi butonul „Done” din Fig 10.2 pentru a ieşi din etapa de definire ale celor doua seturi de
obiecte prin intermediul butoanelor Build Query from Set
Pana acum nu am făcut altceva decât sa definim „New Collision Test Case”.
Prin aceasta varianta se vor selecta obiectele, din cele doua seturi, prin intermediul unor interogări
asupra bazei de date.
După lansarea comenzii se deschide următoarea fereastra prin intermediul căreia se definesc
interogările asupra bazei de date.
Fig. 10.8
Pentru crearea interogărilor vezi capitolul „View-create default – Selectia obiectelor- Query”
din PM – Partea I si „Fiind Objects- Advansed” din PM- Partea II.
Se apăsa apoi butonul „Done” din Fig 10.2 pentru a ieşi din etapa de definire ale celor doua seturi de
obiecte prin intermediul butoanelor ”Edit Query”.
Lansând aceasta comanda programul va detecta coliziunile dintre cele doua seturi de obiecte
selectate anterior.
Fig. 10.9
Prin intermediul acestei ferestre se vizualizează coliziunile existente intre cele doua seturi de obiecte
selectate anterior.
Pentru modul de lucru cu aceasta fereastra vezi cap „Test 2 Sets for collisions - Afişarea coliziunilor
si obţinerea listei finale de coliziuni ”
La o noua rulare a acestui test de coliziune programul va ştii (de la rularea anterioara) care sunt
coliziunile false si care sunt coliziunile adevărate si va verifica numai coliziunile „adevărate” si
bineînţeles ca va căuta „noile coliziuni” create prin eventualele modificări ale ţevilor.
11. Colors
Fig. 11.1
Prin intermediul acestor comenzi utilizatorul poate sa-şi definească propria paleta de culori pe care
sa o folosească. Aceste comenzi sunt ramase de prin vechile versiuni ale programului. NU SE
UTILIZEAZA.
Fig. 13.1
Fig. 15.1
Leave gasket gap – introduce sau nu intre 2 flanşe un spaţiu liber reprezentând garnitura.
Acest lucru se întâmpla daca in procesul de modelate ţevi se utilizează garnituri intre 2 flanşe.
Fig. 16.1
Prin intermediul acestor setări se stabileşte „tolerantele” valorilor pentru diferite tipuri de selecţii.
De exemplu „Acceptable deviation from connection direction” se refera la dezaxarea axelor a
doua ţevi care trebuie unite.
Avem 2 situaţii:
- Dezaxarea este mai mare decât 5 grade. In acest caz programul va introduce automat un
cot . Tipul cotului va fi in funcţie de setările alese înainte de rutare.
- Dezaxarea este mai mica decât 5 grade. In acest caz programul ne va cere sa confirmam
daca dezaxarea de „1.3 grade” e acceptabila . Daca utilizatorul va confirma atunci
programul va „forţa” ruta ţevii ca in figura de mai jos. Daca nu programul nu va ruta
ţeava dând posibilitatea utilizatorului sa reruteze ţeava.
Fig. 16.2
Fig. 16.3
Hit distance….
Obiectul, punctul de conexiune vor fi selectate automat daca distanta dintre obiect/punct de
conexiune si „punctul „ selectat in cadrul operaţiunilor de selecţie al obiectelor sau a punctelor de
conexiune este mai mic decât 100 mm.
Connection tolerance :
Se refera la distanta minima dintre 2 conexiuni consecutive care vor fi „unite”.
Aceasta setare (distanta) trebuie sa fie întotdeauna mai mica decât grosimea garniturii
utilizata in modelare.
Daca aceasta „toleranta” este mai mare sau egala decât grosimea garniturii atunci
programul nu va „lăsa „ niciodată spaţiul liber dintre 2 flanşe consecutive reprezentând
„garnitura”.
Fig. 17.1
Prin aceasta se setează:
- Nr. maxim de segmenta care vor aproxima un cerc (72 valoare recomandata)
- Distanta maxima dintre un cerc si o linie (5 valoare recomandata) . In exemplu e setat 1
si va duce la îngreunarea modelului adică regenerarea vederilor, deplasarea in cadrul
unei vederi se va face greoi deoarece programul va regenera vederile intr-un timp mult
mai lung.
Fig. 18.1
Fig. 19.1
Întocmit: