— APRILIE - IUNIE 1982 ._ ANUL XXXIV - Nr. 2 BUCURESTITEMEIURI BIBLICE $I PATRISTI CE PENTRU CINSTIREA SFINTEI CRUCI Drd. Ierom. MIRCEA MODEST ZAMFIR J. GENERALITATI Crucea inainte de ivirea crestinismului Obiectul caruia crestinii ii aduc o cinstire deosebita, considerin- du-] semnul lor distinctiv si simbol sfint, simbolul dragostei divine si al impdcarii, a fost cunoscut de omenire cu mult timp inainte de apa- rifia crestinismului. A fost cunoscut de majoritatea neamurilor, de po- poarele din rasarit, ca $i de cele din apus, de popoarele ce ajunsesera la un inalt grad de civilizafie, ca si de cele ou o civilizatie rudimentara, de iudei si-de barbari !. Deosebit, ins, este sensul, deosebite sint sentimentele pe care le putea trezi in inima si in cugetul viefuitorului de acum doud milenii amintirea crucii, de bucuria ce inunda sufletul crestinului, dupa rastig- njrea Mintuitorului. In general, in antichitate crucea era cunoscuta ca obiect de tor- turé. Crucificarea era considerataé una dintre cele mai infricosatoare pe- depse pe care le putea nascoci mintea omeneasca si se aplica réufacato- tilor inr&ifi, sclavilor fugifi, razvr&titilor si uneori ostaticilor. Dat fiind ca crucificarea era in cele mai multe cazuri legaté de o' vind grea, era considerata moartea cea mai degradantaé si cea mai rusinoasd. Cel ras- tignit era sortit unei morfi lente, dar chinuitoare, nu ‘se invrednicea de nici o consideratie, durerea lui nu impresiona pe nimeni $i nu rareori, trupul aflat incd in agonie, era sfisiat de pasdrile rapitoare. Privelistea era atit de inspdimintatoare, incit un infelept spunea infiorat : «Rastig- nirea este moartea cea mai cumplitd si cea mai infiordtoare ; fie ca aceas- ta sd fie. departe nu numai de trupul unui cet&éfean roman, ci si d¢ ochii, ba chiar si de cugetul lui» *. Rear remgeeat cht introbuinfat_wneori oa simbol. Indienii 0 considera Sree ee eon i simbolul desvirsir cugetarit pemenes rete tu egipteni, cmcea in forma de T era socotité semn cosmic si om mami Set Nilutuin, Sub aceeasi forma s-a gisit Ja vechtle popu, at de mecesara agricul: {218 reprezentind bolta cereasca,, lar ee veep B2Ay ANaant Eee fear enh Radvan, Sfinta Cruce si Insemnatal 1930, p. 465—466, : 2. Cicero, Venr. V, 64, 66; Isidor Ravski, Arheologia biblica, Cernauti, p- 31 ‘Al. Tsigara Samurcas, ea ei, Candela, Onciu, Arheologia biblicd, p- 278; V. Tar- A,ORTODOX; 256 is Cercet&torii vorbesc de patru forme de crace : | a) Crucea simpl& (crux acuta sau crux simplex), ce consta dintr-yn, jit; eee: et aural fn forma de T (crux.commissa sau crucea Sfintului Ay. tonie) ; : if . i c) Crucea in form& de X (crux decussata sau crucea Sfintului An. drei) 5 pete F fee d) Crucea in forma de t (crux immissa, capitata sau crux Christi) 3, Dar, orice forma vor fi avut crucile si orice pozitie va fi avut ce} rastignit pe cruce, toate provocau o moarte lenta si chinuitoare. Poporul Israil avea si implineasc& in perioada Vechiului Testament o misiune providentiala ; avea si transmita peste veacuri ideea mono. teismului si s& tina itreaz& constiinta omenirii in vederea venirii Izbavi- torului promis primilor oameni. In vederea realizarii acestei misiuni, el se invrednicise s i se fac& cumoscuta si pe cale supranaturala voia lui Dumnezeu. Dar nu deplin, ci pe masura puterii sale de intelegere. Pen- tru ci avea de luptat cu pdcatul sub diferitele lui forme si indeosebi cu idolatria, intr-o vreme in care doar frica putea sé aducd la calea cea dreapta, este ingdduité razbunarea, legea talionului si nu este ex- clus crucificarea. + Autorul Deuteronomului presupune o sastfel de pedeapsd in cazul unor grave abateri si da detalii in legdturé cu executarea'ei. «Daca se va Omori un om care a savirsit 0 nelegiuire vrednicd de pedeapsa cu moartea si l-a spinzurat pe lemn, trupul lui mort sa nu stea noaptea pe lemn; ci s&-l ingropi in aceeasi zi, céci cel spinzurat este blestemat inaintea lui Dumnezeu, $i sd nu spurcafi fara pe care fi-o da de mos- tenire Domnul Dumnezeul tau» (XXI, 22—23). Pornind de la aceasta ingéduinta, Josua «a spinzurat de un lemn pe imparatul cetafii Ai si la lasat pe lemn pina seara. La apusul soarelui, Iosua a poruncit sé i se pogoare trupul de pe lemn; ]-au aruncat la intrarea portfii cetdfii si au ridicat pe el o mare grémada de pietre, care este pina in ziua de azi» (Iosua VIII, 29). Aceeasi soarté avea si harazeascé mai tirziu celor cinci capetenii ale Jerusalimului, Hebronului, larmutului, Lachisului gi Eglonului, care facusera alianta impotriva Gabaonului si impotriva lui Israil. «losua i-a lovit si i-a omorit ; i-a spinzurat de cinci copaci si au rémas spinzurati pina seara. Pe la apusul 'soarelui, Iosua a poruncit sd-i pogoare din co- paci ; i-au aruncat in pestera in cate se ascunseser& si au pus la intrarea pesterii niste pietre mari, care au rdmas acolo pina in ziua de azi». I. CRUCEA IN CRESTINISM a) Crucea este altarul mintuirii . Pentru ca omenirea sa fie readusd in starea din care ca&zuse, dit cauza mindriei si a neascultarii, Fiul lui Dumnezeu se face om, ia asU- 3. Martino Hagen, Crux, in «Lexicon biblicum», Paris, 1905, col. 1014; H. Ma rucchi, Croix, in «Dictionnaire de la Bible», I, col, 1128.XIA eee : 257 Sa pacatele acestuia, se smereste si se face nee pre ate i inca moet pe cruce (Eilip’ I Fong) eomiator Tatalui pind Crucea este altarul pe care se aduce jertfa im ac&rii, Prin sit sau varsat pe cruce, Mintuitorul «a $ters zapisul Geo Hansa stateau impotriva noastra» (Col. II, 14), «a impacat pe cei doi cu Dum. nezeu intr-un singur trup.. nimicind vrajmasia» (Efes. II, 16), adic& a surpat zidul Legii celei vechi care despartea lumea veche in iudei si pagini, «a impacat totul in Sine..., pe cele din ceruri cu cele de pe pa- mint, f4cind pace prin singele crucii Lui» (Col. 1, 20) 4, Mintuitorul ne asigura ca nimeni nu are putere s&-I ia viata cu sila ; ca are putere sa-Si dea viata, dar s-o si primeasca iarasi (loan X, 18). Deci din proprie inifiativa imbratiseazi crucea, preferind, din rafiuni tainice, moartea pe cruce tuturor felurilor de moarte®, Crucea este pentru Fiul lui Dumnezeu facut om, calea mintuirii si calea proslavirii. Stiind ca in curind va avea loc momentul incununérii misiunii Sale, Mintuitorul vorbeste ucenicilor despre proslavirea Sa. «Dupa ce a iesit Iuda, lisus a zis: «Acum Dumnezeu a fost proslavit $i Fiul Omului a fost proslavit in El. Jar daci Dumnezeu a fost proslavit in El si Dumnezeu Il va proslavi in El Insusi si-L va proslavit indat&» (loan XII, 31—32), Cuvintele Domnului de ramas bun degaj& o adinc& liniste sufle- teascd si convingerea cé numai calea Crucii este calea mintuirii oame- nilor si a proslavirii Sale, Dup& ce Si-a imbarbatat ucenicii, a ridicat ochii spre cer si a zis: «Parinte, a sosit ceasul! Proslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul Tau si Te proslaéveasca pe Tine... Eu Te-am proslavit pe pamint, am sfirsit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Si acum Pa- rinte, proslaveste-Ma la Tine Insufi cu slava pe care o aveam la Tine, inainte de a fi lumea» (Ioan XVII, 1—2, 4—5). In Vechiul Testament, jertfelnicul pe care se aduceau jertfele sin- geroase de animale era considerat loc sfint, si oricine se atingea de el, ca si de obiectele legate de el, era considerat sfintit (les. XXX, 28— 29; Matei XXIH, 21). In vremurile apostolice Dumnezeu facea fapte minunate nu numai prin miinile Apostolilor, dar si prin obiectele de care se servisera. «Peste cei bolnavi se puneau basmale sau sorturi, Care fusesera atinse de trupul lui (Pavel) si-i lisau boalele si ieseau afaré din ei duhurile rele» (Fapte XIX, 11—12), Or, in cazul Sfintei Cruci, ea nu s-a sfintit doar printr-o simpla atingere de Dumnezeu, ci prin faptul c& a fost udata de singele Lui ® : ; : Daca altarelor Vechiului Testament li se dédea o cinste deosebit&, desi jertfele lor nu aduceau izbavirea, este firesc a se da cinste Sfintei Cruci, pe care s-a adus izbavirea de pacat (Bvr. IX, 28), prin care se Tevarsa in viata Bisericii harul Sfintului Duh. eae tenet 4 ic 8-a Ia Cartea nasterii lui lisus, P.G., 12, 865—866. 5. Dagon rate de Ia croix, in «Dictionnaire de Théologie Catholique», I, 2, Pari " i 6. St "owe Loe Despre credinfa ortodoxd, IV, c. XI, p. 94, ae iaa SAdtd ody 2d ciutov Eédov ds alNPaC nai cebaopiov, tv o ele Susiay ie Ani pear *Pocevivoley, de qaadey cf agi] atlov onacos ce xal alyaroc mpocnuvietov?.258 ORTODOXI, b) Crucea este simbolul lui Hristos Crucea Domnului este simbolul luptei si al suferintei, al suferintg celui _drept pentru aproapele sdu, al deplinei daruiri si al maximei jy. biri. in extrema umilire si swferinté a crucii s-a descoperit negraita jy. bire a Fiului lui Dumnezeu pentru om’. Pentru ca «nu este o dragoste mai mare decit sd-si dea cineva viafa pentru prietenii sai» (Ioan XV, 13), in acelasi timp, crucea este simbolul biruintei, al biruintei binelui asy. pra rdéului, al biruintei luminii, vietii si invierii asupra intunericului g al mortii 8. . Intre cruce $i inviere este o strins4 legdturd si se presupun reci- proc, Drumul crucii duce c&tre inviere®. Faré cruce nu exista inviere si fara inviere crucea n-are sens. Insasi Intruparea Fiului lui Dumnezey n-ar avea sens fra incununarea drumului crucii prin inviere. Intruparea, crucea si invierea formeaza un singur tot, iconomia mintuirii neamului omenesc si fiecare din aceste momente are un rost unic gi de neinlo- cuit in procesul mintuirii. In constiinja crestind Hristos este de necon- ceput fara cruce si crucea fara Hristos. Apostolul Pavel stéruie asupra acestui fapt spunind ca alt scop nu are predica sa decit de a propo- vddui «pe Hristos cel rastignit», care pentru iudei este o pricin& de poticnire i pentru neamuri o nebunie» (I Cor. I, 23). Crucea este «semnul Fiului Omului», care va premerge a doua Sa venire. «Atunci, spune evanghelistul, cind vor avea loc semnele pre- zise in legdtura cu judecata obsteasc&, atunci «se va ardta pe cer sem- nul Fiului Omului; toate neamurile pamintului vor plinge $i vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere si cu mare slava» (Matei XXIV, 30). _ Comentind acest verset, Sfintul Ioan Guré de Aur adaug& c& in acele momente, «cind soarele se va intuneca, luna nu-si va mai da lu- mina ei, stelele vor cadea din cer si puterile cerurilor vor fi clatinate» (Matei XXIV, 29), crucea va apirea stralucind, ca semn al biruinfei, in toaté splendoarea ei. Ea va strdluci mai puternic decit soarele si cu ra- zele ei va lumina lumea intreaga. «Vezi cit de mare este puterea crucii? — intreaba marele ierarh... «Crucea este mai stralucitoare si decit soa- rele si decit luna... Si sé nu te minunezi ci Domnul vine purtind crucea ! Dupa& cum a facut cu Toma, araétindu-i semnul cuielor si ranile... tot asa si atunci va ardta rdnile si crucea, ca s& arate ci Acesta a fost Cel rastignit» 19, Crucea este semnul cu care, in chip simbolic, vor fi insemnate in vremurile de pe urma, fruntile alesilor lui Dumnezeu. Acest semn ii va feri de lovitura ingerilor dreptafii (Apoc. VII, 2—3; IX, 4). In sfirsit, crucea ‘este simbolul in numele c&ruia imparatul Constantin invinge pe dusmanii Domnului Hristos, : \ % Pr. Const. Galeriu, ‘Invafdtura crestind despre Siinta Cruce si cinstirea ei, in « Ei subliniazé in repetate rinduri c& OntinUtal Srecion too aa este als SesrTt aH lui Hristos, si Acela rastignit (I Cor, II, 2; Gal. VI. 14; Filip. III, 8). p Apostolul Pavel stie cd propovaduirea crucii, contemporanilor si provoca repulsii, era socotita o nes&buinta, 0 ne- punie. «dudeii, intr-adevar, cer minuni, iar grecii cauté intelepciune ; dar noi propovéduim pe Hristos Cel rastignit, care pentru iudei este o pricind de poticnire, si pentru neamuri o nebunie» (I Cor, I, 22—23). Si nu putea fi altfel: pentru iudei crucificarea lui Jisus nu insemna altceva decit pedepsirea unei blasfemii, pedepsirea indraznelii lui Iisus de a se considera Fiu al lui Dumnezeu; pentru paginii lipsiti de nofi- unea invierii, staruinja cuiva pind la moarte intr-o idee era, intr-adevar, o nebunie. Dar, adaugé Apostolul, «propovaduirea crucii este o nebu- nie pentru cei ce sint pe calea pierzarii; pentru noi, care sintem pe calea mintuirii, este puterea lui Dumnezeu» (I Cor. I, 18). Pentru ca, pentru crestini crucea este un moment aparte in iconomia mintuirii De bund seama, multe ar fi fost motivele cu care se putea lauda Apostolul Pavel fafa de iudei si fata de iudaizanfii care ii contestau apostolatul. Fafa de primii, cu faptul c& el insusi era iudeu si avea deosebita rivné fafa de Legea stramosilor (Filip. HI, 4—6); fata de cei- lalfi, cu faptul c& se invrednicise de grele incercari in vremea propo- vaduirii si de vedenii de care numai cei alesi au parte (II Corinteni XI si XII). «Dar, adauga el, lucrurile care pentru mine inainte de conver- tire erau cistiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos» (Filip. II, 7). Pentru el, Hristos este totul: s-a rdstignit cu Hristos si nu mai traieste el insusi, ci Hristos trdieste in el (Gal. II, 19—20). O singuré mulfumire il linisteste, aceea de a fi predicat cum se_cuvine pe Hristos (II. Tim, IV, 7—8) 7 0 singura lauda gaseste nevinovata, lauda cu crucea lui Hristos. «In ce ma priveste — spune el — departe de mine gindul si ma laud cu altcineva, decit cu crucea Domnului nostru lisus Hristos, prin care lumea este rastignitd faji de mine si eu fata de lume» (Gal. VI, 14). ir ostoli si indeosebi Apos- altarul pe care a fost pi- care in constiinfa d) Crucea a fost cinstit’ de catre crestini inci din primele Secole ale Bisericii Cultul crucii este la fel de vechi ca i religia crestina. Primele mar- turii Ste aflam atit in Bisericd, precum si in afara ei; in Operele apologetilor si in acuzele persecutorilor. Cei din afara Bisericii Teprosau primilor crestini inconsecven{a intre ceea ce afirmau si ed ce practicau. Sustineau c& pe cind a idolatria, crestinii, prin cul- tul adus crucii, sint la rindul lor idolatri. i? Luind apararea confrafilor lor, apologetii araté care sie eee tul sens al cultului crucii, precizind ca cultul respectiv nu este adres:260 ORTODOX, lemnului, ci celui ce a fost rastignit pe cruce, Mintuitorului Hristo, prin urmare, nu este vorba de idolatrie. : Tértulian ne d& informatia c crestinii insofeau fiecare moment maj important din viata zilnicé de semnul crucii. El spune: «Inainte sj th timpul treburilor, cind intrém si iesim, inainte si dupa somn, 1a toate lucrarile noastre, la fiecare pas $i la fiecare faptaé, noi ne insemndm cy semnul sfintei cruci» ", In vremea persecutiilor, exista credinfa cd crucea aduce tarie su. fletelor pentru a suporta cu succes incercarile. Astfel, in «Martiriul Sfin. tului Teodor si al celor sapte mucenife» se spune ca inainte de a primj cununa muceniciei, li s-a aratat Sfinta Cruce. Atunci «plecindu-si ge. nunchii, s-au inchinat spre locul unde li s-a aratat crucea» (genibys flexis adoraverunt versus locum unde crux apparebat) 1%, Un cult deosebit se aduce crucii odaté cu acordarea libertatii re. ligiei crestine in imperiul roman, cu victoria impdratului Constantin cel Mare impotriva lui Liciniu, atribuita crucii si mai ales dupa aflarea cru- cii Mintuitorului Hristos de cétre mama sa, Sfinta Elena". O veche traditie atribuie descoperirea crucii Sfintei Elena, mama impératului Constantin. Ea a descoperit-o la Terusalim pe locul calva- rului pe care imparatul Adrian il profanase, gi in incercarea lui de a-l face de, nerecunoscut, construise un templu dedicat zeitei Venus, Sub ruinele acestui templu a fost aflaté crucea Domnului impreuna cu crucile celor doi tilhari rastigniti impreund cu El. Se ‘spune ca atinsd fiind de trupul unui bolnav, acela se insan&toseste si in felul acesta se descopera prin minuni adevarata cruce a Domnului "4, Pentru primii crestini crucea este semnul biruin{éi, este arma im- potriva diavolului, este puterea lui Dumnezeu. «Diavolul, spune Sfintul Toan Gurd de Aur, a biruit pe Adam prin pom. Hristos a doborit pe diavol la pdmint prin cruce. Crucea este trofeu contra demonilor, sabie prin care Hristos a strépuns sarpele. Crucea este vointa Tatalui, slava 11. De corona militis, HI—1V, P.L., 2, 99; vezi si Minuciu Felix, Octavius, 9-12, P.L., 3, 260 sq. aya Mattigny, Crofx, tn wDictionaire des antiquités chrétiennes», Paris, 187% p. 218. 13, Eusebiu de Cezareea, Vita Constantini, P.G., 20, 943 sq. da informatia c& inaintea razboiului decisiv, imp&ratului i se anata semmul crucii avind ub el inscrip- tia soit» vine, Numaidecit semnul crucii este pus pe steaguri, In urma_victoriel el abrogé legea ce prevedea pedeapsa cu rstignirea, Vezi si Sozomen, Istoria bise- riceascé, P.G., 67, 881. ; 14, Eusebiu, De vita Constantini, P.G., 20, 1090; Socrate, Historia ecclesiastica P.G,, 67, 120A; Sozomen, Historia ecclesiastica, P.G., 67, 932D; Sf, Chiril al lent salimului, Epistola ad Constantinum, de visione crucis, P.G., 33, 1165; Idem, Cate- heze, IV, 10, P.G., 33, 467—470, XIII, 4, col. 775—778 mentioneazd faptul ci cres- tinii din Jumea intreagi vin Ja Ierusatim pentru a cinsti Sfinta Cruce ; Ambrozie, De obitu Teodosii 46, P.L., 16, 1402 sq., d& detalii in legituré cu aflarea crucii Mai tirziu, persii ocupa Tara Sfinté si intre prazi dau si Sfinta Cruce, Intr-un nov rézboi, imparatul Heraclie invinge pe persi in amul 614. Crucea este din nou obti- nuté si in primavara anului 629 (630) Imparatul.insusi vine s-o aduca la biseri@ Sfintului Mormint, Din acel moment, incepe sarbitorirea ei Ja 14 septembrie. Quil liet, op. cit., 2346,DOXIA : a OG 261 inuia néscut, bucuria Duhului, podoaba ingeri ii Pavel zidul ean ler lumina lumii intrege ae Dupa cum ‘uminarea are sus un virf luminos, tot a avut sus, in virf, strélucind, pe Soarele dreptatii, Cane cafestot nae dea crestinilor, invierea mortilor, c&lSuza celor deznaédajduiti, cirja de sprijin a ccelor slabi, mingiierea celor séraci, friul celor bogati, pierza- rea celor mindri, pedeapsa facdtorilor de rele, invafatura celor tineri,’ sustindtoarea celor lipsiti, cirmaciul cordbierilor, limanul luptatorilor. Crucea este parintele orfanilor, aparatoarea fecioarelor, sfatuitoarea iu- bitorilor de dreptate, linistea celor intristati, apdratoarea celor mici si slabi, infelepciunea barbatilor, ultimul gind al batrinilor... libertatea ro- bilor, slava mucenicilor, doctorul bolnavilor, piinea flaminzilor, acope- rémintul celor goi» 15, Cea mai adecvata cinstire a crucii este, insa, faptul de a face din virtute, din preceptele lui Hristos, mod de vietuire 1, Pe buna dreptate se intreabé un teolog contemporan: «Sdrutarea crucii este un act ritual, o formalitate ? Ori p intilnire vie, o izbavitoare cutremurare a intregii voastre fiinte ?». Vefi sdruta crucea. Acest sdrut n-are sens, nu este decit o minciund, dacd el nu arat& c& v-ati hotarit sd urmafi pe Hristos. Sdrutarea crucii este 0 alegere. Voi alegeti pe lisus, voi il acceptaji ca pe Domnul si St&pinul vietfii voastre. Voi fi dati cinstirea si’ supunerea voastra. Voi v4 daruiti Lui. In felul acesta, de fiecare data cind sdrutati crucea, in duh si adevar, voi s&virsifi, ori mai degraba Dumnezeu sivirseste in voi, o tdiere, o definitiva t&iere de pacatul mai vechi sau mai proasp&t. Veti saruta crucea. Nu numai veti incuviinta c& Hristos este Domnul vostru, ci incé Mintuitorul vostru... Veti séruta crucea. Sdrutul este un semn de profunda afectiune si de inti- mitate. Exista si saruturi date mecanic, din obisnuinfa, care las& indi- ferenti pe cei.care le dau si pe cei care le primesc. Cind voi sarutati crucea, aceasta vrea si insemneze intrarea voastra intr-o viata de afec- fiune pentru Hristos, de dragoste intens& personald. Cind sarutafi cru- cea, incercafi s& auzifi dacé Mintuitorul nu va spune o frazi sau un singur cuvint, care si va fie adresate chiar voud, Dac& nu vefi auzi aceasta frazi sau acest cuvint, fifi totusi siguri cd lisus le rosteste. si c& de vefi fi credinciosi, le veti descoperi si intelege, tréind astfel ca unii ce depindeti de o lumin& de foc. Sufletului cu o credint& slab&, Tisus {i va zice: «Nu te teme; numai crede» (Luca VIII, 50). Unui suflet in care se revarsa fluviul durerii, fi va zice: «Venifi la mine, tofi cei os- teniti si impovarativ (Matei XI, 28). Unui-suflet apasat de povara pica- tului, ii va spune: «Fiul Omului a venit s& caute si si mintuiascé pe Cel pierdutn' (Luca XIX, 10) 17. 5 el ee ell a i icele impdrdtesti, trad, Pr. D. Fecioru, Bucuresti, 1942, P12 198) AM nase, Contra gentes, 1, P.G, 25, 4B; dem, Orationes tres ad- Versus arianos 1, 43, P.G., 26, 100C; Sf. Grigorie de Nysa, De vita Mosis, P.G., 44, 415. Lae nea : Ak 16. Sfintul Grigorie de Nisa, Viata Jui Moise, P.G., 44, 413D; Sfintul Chiril al exandriei, Ia Ioan, 12, P.G., 73. ‘i Vy Lev Gittel ‘Semnificatia cinstirii Sfintei Cruci, in «Mitropolia Banatului», 7, lJauda Bisericii, lauda ' Ortodoxia f aORTODOX 262 ta e) Prefigurari ale crucii in Vechiul Testament iul si ament este o atit de strinsdé legatura, j,, ‘i tae Nec ae Stor bisericesc putea sd afirme ca «Non cit pe buna dreptate wh S0'Vechi, iar Vechiul Testament in cel Noy een “Bete o strinsd legdtura, dar $i 0 continuitate, cele dog Testamente se presupun reciproc ; intre ele existaé raportul dintre tip = See si Institutiile Vechiului Testament sint «umbra celor yij. toare» (Evr. VIII, 1—9) si in acelasi timp «un pedagog care duce la Hristos» (Gal. III, 24). Sint (aaa Ee eerarile crucii in Vechiul Testament; unele se te. fera la forma si altele la insemnatatea ei. Cea mai importanta figura tipicé a crucii este lemnul pe care Moise a ridicat sarpele de arama; rostul sanpelui era acela de a aduce vindecarea celor muscafi de serpii veninosi in pustie (Num, XXI, 8—9). Insusi Mintuitorul ne asigura c& sarpele spinzurat pe lemn preinchipuia jertfa Sa. «Dupa_cum Moise a inalfat sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inalfat si Fiul Omului, pentru ca oricine crede in El si nu piard, ci sa aiba viata vesnicd» (Ioan Tl, 14—15). Caracterul simbolic al figurii din Vechiul Testament fl scoate in evidenta si Sfintul Ioan Guré de Aur cind spune: «Vezi adevarata ra- fiune a crucii si a mintuirii si care ii este urmarea? Vezi armonia ce domneste intre tip si realitate? Acolo este un sarpe atimat (pe lemn), care vindecd, de muscaturile serpilor ; aici Iisus Cel rastignit pe cruce ne vindecé de muscaturile demonului, facute in sufletele noastre»™. Crucea a fost preinchipuita de bratele lui Moise, intinse lateral, in vremea razboiului cu Amalecifii. Atita timp cit profilul crucii se. vedea pe munte, «cind Moise isi ridica mina, Israel era mai tare; iar cind isi lisa mina in jos, era mai tare Amalec. Miinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatré, au pus-o sub el si el a sezut pe ea. Aaron si Hur fi sprijineau miinile, unul de o parte, altul de alta; si miinile lui au rémas intinse pind la asfinfitul soarelui. Si Iosua a biruit pe Amalec si poporul lui» (les. XVII, 11—13) 29, Cu mi nile incrucisate, patriarhul Iacob binecuvinteaz& pe cei doi nepofi, fiii dui losif. Nepotul cel mare, Manase, era asezat de-a dreapta iar cel mai tindr, Efraim, era asezat la stinga. Dar, «Israel gi-a dntins mina dreapta si a pus-o pe capul lui Efraim care era cel mai tinar, ial mina cea stinga a pus-o pe capul lui Manase; inadins si-a incrucisat cree Soy ans era cel dintii ndscut» (Fac. XLVIII, 13—14). emnul Sfintei Cruci este semnul izbavito: ul i] va pune pe fruntea alesilor Sai, in vremea urgiel Siok laamtetae! ie depsi cetatea, pe fruntea celor alesi va fi pus semnul T (litera thal 18. Fer. Augustin, Intrebarea 73 19. Sfintul Ioan Gurd de Aur, & ries Ray ae: £28, cel Mare, Epistota 260, 8, PG. 92, 065 * 2 PG, XI, 461. Vezi si Sfintul Vasile 20. In acelasi sens explica ‘atitudinea lui Moi ‘atogu! cu_iudeul Trifon 90, 4, P.G, lui Moise Sfintul Justin Martirul, Dialo PG, 44, 348, + 6, C82A4 Stintul Grigorie de Nysa, Viala lui, ‘Moise' oDOXIA ort 263 gin alfabetul co eel IX, 4) 4, spre care vorbeste profetul, nu este altul deci . ea 7 aaa dovada afirmatia scriitorilor crestini din primele secolaa caren arheologice. Clement Alexandrinul numeste litera thau — corespunza- toare literei_grecesti iT — «tip al semnului domnesc» (al lui Hristos) 22 Sfintul Maxim Marturisitorul, in lucrarea intitulata: «Despre locu- rile grele de interpretat din Sfinta Scriptura», spune : «Litera T(au) este semnul crucii, pastrind in forma ei inf&tisarea crucii» 23, Merita, de asemeni, mentionat faptul c& vechea form a literei tau ja fenicieni, évrei si chiar etiopieni, greci si romani este reprezentatd de crucea dreapta (*) sau crucea aplicata (X) ™4, Desi nu avea forma Sfintei Cruci, se consider& ca altarul Vechiu- lui Testament a prefigurat crucea. Pentru ca, dac& pe altar se aduceau in- deosebi jertfe de impacare, pe Sfinta Cruce s-a realizat efectiv impa- carea omului cu Dumnezeu. Aceasta relatie intre cele doua altare este pusd in evidenta indeosebi in episodul in care Avraam este incercat sé aduc& jertfa pe propriul sau fiu (Fac. XXII, 1—13). Sfintii Parinti vad in Isaac preinchipuindu-se Mintuitorul, iar in altar Sfinta Cruce io Tilcuind acest episod, Sfintul Ioan Guraé de Aur spune: «Si l-a legat (Avraam) pe fiul sau si l-a pus pe altar. Dar toate acestea erau prefigu- tarea crucii. De aceea si Hristos zicea iudeilor : «Avraam, parintele vos- tru, a fost bucuros s{ vada ziua Mea; si a vazut-o $i s-a bucurat» (Ioan. VII, 56). Cum L-a vazut? prin tip, prin umbra. C&ci precum acolo ber- becul s-a adus (jertf4) in locul lui Isaac, la fel (si aici) Mielul cel du- hovnicesc s-a adus jertfa pentru lume» *%. Cu privire la raportul dintre cruce si altar, acelasi Sfint Parinte spune : «Hristos Insusi a fost victima de jertfé, Mielul adevarat... Nou este altarul acestei jertfe... Vezi cum a fost si jertfa si preot, iar crucea i-a fost altarul ?» 7. In sfirsit, scriitorii bisericesti consider& ca crucea a fost simboli- zaté de toiagul lui Moise ; cu acest toiag el a mers sa rascumpere po- porul (les. IV, 17 sq), a despicat Marea Rosie a facut sa ias& apa din stinc& in pustie si a indulcit apele la Meriba (Ies. XV, 23—25) 28, Ca semnul (litera) ebraic thau, 21. Textul ebraic al proorociei_lui Tezechiel 9, 4 este tradus de Septuaginta astfel: Gai 836 cd aqyetov emi c& pétora av avbpGv>. Mai corect traduce, cee oo 22, .G., 9, 305. : 22 Stromata 6, 11, Fe ggium 55, Scolia 26, P.G., 90, 550-86 si fn trad. Pr. D. Stani rilocalia 3 Sibiu, 1948, p. 290. ; a i Ae Batt ae Sainte Pile avec commentaire, Paris, 1926, vol. 8, p. 112—113. Vigouroux, Alphabet hebreu, im «Dictionnaire de la Bible», vol. I. Paris, 1926, b. 402408; "J. Knabenbauer, Commentarius in lezechicl Prophetamn, Paris, 1890, p. 99; V. Tamavski, Arheologia biblied, Cermast, 11%) © F paaucere romaneasc& : Serlerile 25. istola, cap. 7, P.G. 2, 74 r \ Parintior pre renead’ pl, Mibailcescu si Pr. Matei Pasir gah peea ee: Vol. tp. 59; Clement Alexandrinul, Pedagogt TO orord eta eee aa . Stefa 4 i, 1939, p. 47. 26, Omil yea i i. TFT Chaniie nitnerireteruce! at eiinar| P.G. 40, 0b 4001) ean ‘Sftntul Chiril al lexandri t . 69, 141. ; ili. i, 2B. Siintad Justin Pie iru, Dialogul cu iudeu! Ce ee Ce eee j 1941, p, 197; Teodoret al Cirului, Comentar Ia Tegire, P.G, 89, 290. . signa thau super frontes vivorum»,264 : ORTODOX,, Il. OBIECTIUNI RIDICATE IMPOTRIVA CINSTIRII SFINTEI CRUCI - id $I COMBATEREA LOR 1. Se zice c& cultul adus crucii este idolatrie si este interzis di porunca intii si a doua din Decalog (Exod XX, 4—5): «S& nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infafisare a lucrurilor care sint sus in ceruri sa jos pe pamint sau in apele mai de jos decit pémintul. S4 nu te inchig, inaintea lor si s& nu le slujest: - Se invoca, de asemenea, afirmatia profetului leremia, cap. X, 34 unde se spune: «Ca legiuirile neamurilor sint desarte, lemnul este din dumbrava t&iat, lucrat de teslar si turnat in argint si aur; cu Ciocane gi cuie le-au intarit pe ele; le vor pune pe ele si nu se vor misca», Intr-adev&r, prin porunca Decalogului, cit si prin afirmatia Profe. tului, se condamna idolatria, inchinarea la idoli, la chipuri cioplite, facute de om, cu constiinta ci in figura respectiva este Dumnezeu say c& in ea se ascunde Dumnezeu. Este, insd, stiut c& crestinii au exclus totdeauna inchinarea la idoli. De altfel, renegarea idolilor a fost unul din motivele pentru care, in vremurile Bisericii primare, crestinii au fost prigonifi. Crestinii au facut intotdeauna deosebire intre cultul de ado- Tare adus lui Dumnezeu si intre citistirea care se da sfinfilor, ingerilor si obiectelor sfintite. Cinstind pe sfinfi, pe ingeri ‘si crucea, crestinii au constiinta c& slavesc, in ultima instanfa, pe Dumnezeu, 2, Se zice c& nu trebuie s& i se aducd cinstire crucii, pentru cai a fost obiectul de tortura al Mintuitorului. In plus, se spune in Vechiul Testament ca blestemat este cel spinzurat pe lemn. «Daca se va omori un om care a savirsit o nelegiuire vrednicd de pedeapsa cu moartea si j-au spinzurat de un lemn, trupul lui mort s& nu stea noaptea pe lemn; ci sd-1 ingropafi in aceeasi zi, cAci cel spinzurat este blestemat inaintea lui Dumnezeu $i s& nu spurci fara pe care ti-o di de mostenire Domnul, Dumnezeul téu» (Deut. XXI, 22—23 ; Gal. III, 13). Asa cum spuneam mai inainte, dintre mortile posibile, din motive tainice, Mintuitorul a ales pentru mintuirea neamului omenesc, moartea pe cruce, Crucea n-ar fi avut loc dacd Mintuitorul n-ar fi acceptat-o. Mintuitorul Insusi spune celor doi ucenici pe drumul Emausului cé «Hristos trebuia s& sufere aceste lucruri pentru a intra in slava Sa» (Luca XXIV, 26). ~ Cuvintul Vechiului Testament «blestemat este cel spinzurat pe Jemn» nu se refera la cruce, ci la cel spinzurat pe cruce; gi nici la tofi cei care erau crucificati, ci numai la cei nelegiuiti. Cel rept, suportind cea mai umilitoare moarte, nu este blestemat de Dumnezeu, iar obiectul ce-i aduce moartea nu are nici o vind pentru aceasta; vina este a celui ce-] intrebuinteaza gresit. 3. Se spune ca crucea nu trebuie cinstit& pentru ca a fost spurcaté de pacatele oamenilor. Se invoca in acest sens textul: «A gters zapisu! cu poruncile lui, care este impotriva noastra sine era potrivnic si 4 nimicit, pironindu-l pe cruce» (Col. II, 14; I Petru II, 24 etc.). Cuvintele apostolului trebuie: intelese figurat. Pacatul stramoses¢ este prezentat, pentru a fi infeles de contemporanii sai, intocmai usu!oRTODOXIA 265 apis potrivnic oamenilor. Pe cruce are | Renee coast at nimicirea zapisului. Pacatul s-a op eee prone a fost izbavita de povara pacatului, iar crucea pe care isté, omenirea sopisul a fox stintita ge angele lui Hristos, ae coneumal . Se spune cd crestinii ortodocsi { a pee cat de rant alt de hig 4 Heel tt a fost nimicit de imp&ratul Ezechia. Imparatul «a facut ra fe pla ut inaintea Domnului. A indepartat inalfimil ce este placu na a oo le, a sfarim Hpi i i taiat Astarteele si a sfarimat in bucafi Sarpele de Bram percarsaliteme Moise, caci copiii lui Israe] arsesera pina atunci tAmfie inaintea lui $i il numeau Nehustan» (IV Imp. XVIII, 3—4), La inceput, sarpele de arama n-a avut rostul de a indeparta, ci de a apropia pe oameni de Dumnezeu, Privindu-l, cei muscati de’ serpil vatamatori, cépatau n&dejde ca vor fi izbaviti de Dumnezeu si se vinde- cau. Mai tirziu, insa, cinstirea a fost transformata in adorare ; sarpele de arama a fost considerat el insusi Dumnezeu sica atare i se aducea cult ca ui Dumnezeu insusi. De aceea, pe bund dreptate este distrus de imparat Concluzii a) Crucea este altarul pe care S-a jertfit Mintuitorul Iisus Hristos, instrumentul prin intermediul céruia a venit mintuirea omenirii, Daca altarului Vechiului Testament i se dadea o cinstire deosebita, pentru cad era inchinat lui Dumnezeu, iar cel ce se atingea de el se considera sfin- fit, cu atit mai mult se cuvine cinstire altarului pe care s-a jertfit insusi Fiul lui Dumnezeu. b) Cinstind Sfinta Cruce, cultul nu se adreseaza lemnului din care este alcdtuita, ci lui Hristos cel rastignit pe ea. Sfintenia ei vine de la Hristos, de la faptul ca S-a atins de trupul Sau, precum si de faptul ca a fost spalata de singele Sau. . ; c) Ca si in cazul cultului adus sfintilor, cinstitorii crucii fac deosebire intre cultul de adorare (Aatpeta) adus de ei Jui Dumnezeu si cel de cins- tire, venerare (Sovdcia) adus creaturilor. Cinstirea creaturilor nu este independenté de Dumnezeu, pentru c& in ultima instan{a, Dumnezeu se cinsteste prin creaturile Sale. jiunil e impotriva cinstirii Sfintei Crudi si combaterea lor, a se ete rege cans tered sectelor rajionaliste (Despre Sfinta Cruce si semnul Stintel Gruci), X, Chisinau, 1990, p. 6-34; P. Deheleanu, Manual de sectologie, Arad, 1948, p 205—208.