pradă

Vezi și : prăda, prădă, Prada, pradã

română

Etimologie

Din latină praeda.

Pronunție

• AFI: /ˈpra.də/

Substantiv

Declinarea substantivului pradă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pradă	prăzi
Articulat	prada	prăzile
Genitiv-Dativ	prăzii	prăzilor
Vocativ	pradă	prăzilor

1. faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare.
2. (concr.) totalitatea bunurilor materiale și (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război).
3. persoană prinsă, răpită, ajunsă în puterea cuiva.
4. vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare; (p.ext.) vânat; (p.gener.) orice poate servi drept hrană viețuitoarelor.
5. (reg.) risipă, cheltuială inutilă.

Cuvinte derivate

• prădalnic

Cuvinte compuse

• pasăre de pradă

Locuțiuni

• (loc.vb.) (înv.) A face pradă = a prăda.

Expresii

• Pradă (sau prada) cuiva = la discreția, în stăpânirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din prăda.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru prăda.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru prăda.
3. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru prăda.

Anagrame

• dapăr
• drapa

Referințe

• DEX '98 via DEX online