Traian
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| Traian | |
| Împărat Roman | |
 Bust în marmură al lui Traian. | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Marcus Ulpius Traianus (de la naștere la adopție); Caesar Marcus Ulpius Nerva Traianus (de la adopție la încoronare); Imperator Caesar Divi Nervae filius Nerva Traianus Optimus Augustus Germanicus Dacicus Parthicus (ca împărat) |
| Născut | 18 septembrie 53 Italica, Hispania Baetica |
| Decedat | (63 de ani) Selinus, Cilicia |
| Înmormântat | Roma (la baza Columnei lui Traian) |
| Cauza decesului | cauze naturale (apoplexie[*][1])  |
| Părinți | Marcus Ulpius Traianus Marcia |
| Frați și surori | Ulpia Marciana[2] |
| Căsătorit cu | Pompeia Plotina[3] |
| Copii | Hadrian (adoptat) |
| Religie | Religia în Roma antică |
| Ocupație | om de stat politician ofițer |
| Limbi vorbite | limba latină |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | August |
| Familie nobiliară | Ulpii Traiani[*] Dinastia Antoninilor |
| Domnie | |
| Domnie | 28 ianuarie 98 – 8 sau 9 august 117 (19 ani, 193 zile) |
| Predecesor | Nerva |
| Succesor | Hadrian |
Modifică date / text  | |
Marcus Ulpius Nerva Traianus (n. , Italica, Hispania(d), Imperiul Roman – d. august 117 d.Hr., Selinus(d), Provincia Antalya, Turcia) a fost împărat roman între 98-117, al doilea din așa-zișii cinci împărați buni ai Imperiului Roman. În timpul domniei sale imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă.
Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIMVS.
Origine
[modificare | modificare sursă]
Traian a fost fiul lui Marcus Ulpius Traianus, un proeminent senator și general dintr-o familie romană faimoasă (Ulpii). Familia s-a stabilit în provincia Baetica, în Spania de azi, cândva spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Punic, iar Traian a fost doar unul din membrii familiei Ulpii, familie care a continuat și după moartea sa.
S-a născut pe 18 septembrie 53, în orașul Italica, din provincia romană Hispania. Tânăr fiind, a urcat în ierarhia armatei romane, luptând în cea mai periculoasă zonă a Imperiului Roman, în zona Rinului. A luat parte la războaiele lui Domițian împotriva germanilor și era unul dintre cei mai mari comandanți militari ai imperiului când Domițian a fost ucis în 96.
Renumele său i-a servit în timpul succesorului lui Domițian, Nerva, care era nepopular în cadrul armatei și avea nevoie de cineva ca să obțină sprijinul legiunilor. A obținut acest sprijin prin numirea lui Traian ca fiu adoptiv al său și succesor, în toamna anului 97 (27 octombrie). Viitorul împărat Hadrian i-a adus vestea lui Traian despre adopție, obținând astfel bunăvoința lui Traian pentru restul vieții sale. La moartea lui Nerva pe 27 ianuarie 98, Traian i-a succedat fără nici un incident, fiind respectat de supuși. Astfel primul roman ne-italian a devenit împărat.
Traian Optimus
[modificare | modificare sursă]
Noul împărat a fost primit de oamenii din Roma cu mare entuziasm, pe care el l-a justificat prin guvernarea fără vărsare de sânge, spre deosebire de domnia lui Domițian. A eliberat cetățenii romani care fuseseră închiși pe nedrept de Domițian și a returnat proprietăți confiscate. Popularitatea sa a ajuns să fie atât de mare încât Senatul Roman i-a acordat lui Traian titlul de optimus, adică „cel mai bun”.
Traian - Dacicus Maximus
[modificare | modificare sursă]Dar Traian a rămas în istorie și pentru luptele sale. În 101, a lansat o expediție în regatul Dacia, aflat la nord de Dunăre și l-a forțat un an mai târziu pe regele Decebal să capituleze, după ce Traian a asediat cu succes capitala Sarmizegetusa. Traian s-a întors la Roma încununat cu succes și a primit titlul de Dacicus Maximus.
Totuși, la scurt timp, Decebal a adus iarăși probleme Imperiului Roman, încercând să convingă regatele vecine nord-dunărene să i se alăture. Traian se hotărăște să atace din nou, inginerii săi construind un imens pod peste Dunăre, și reușesc să cucerească Dacia în 106, capitala dacilor, Sarmizegetusa, fiind distrusă. Decebal s-a sinucis. Traian a construit un nou oraș, numit Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa la aproximativ 70 km de vechea capitală. A hotărât să colonizeze Dacia cu romani și a anexat-o ca provincie romană.
Pe urmele lui Alexandru cel Mare
[modificare | modificare sursă]Cam în același timp, regele Nabateei a murit. El a lăsat moștenire regatul său lui Traian, în timp ce Dacia era cucerită, iar imperiul a câștigat astfel ceea ce va deveni provincia Arabia Petrea (sudul Iordaniei de azi și o mică parte din Arabia Saudită).
Pentru următorii șapte ani, Traian a domnit ca un împărat civil. În acest timp, a corespondat cu Pliniu pe tema creștinilor, spunându-i în principiu că îi va lăsa în pace atât timp cât nu-și vor practica religia în public. A construit câteva noi clădiri, monumente și drumuri în Italia și Iberia natală. Magnificul forum, ce adăpostește și Columna lui Traian, care amândouă au fost ridicate pentru a comemora victoriile din Dacia, se mențin în Roma până în zilele noastre, așa cum se menține și arcul de triumf din Mérida.
Revers: Arcus Traiani (Arcul de Triumf al lui Traian) din Forul lui Traian[6]. În exergă: FORVM TRAIAN[A].
În 113, s-a îmbarcat pentru ultima campanie, provocat fiind de decizia Parției de a pune un rege pe tronul Armeniei, un regat asupra căruia cele două mari imperii au împărțit hegemonia încă de pe timpul lui Nero.
Traian a ajuns primul în Armenia, l-a detronat pe regele existent și a anexat regatul la Imperiul roman. Apoi și-a îndreptat atenția către sud, către Parția, cucerind Babilonul, Seleucia și în final Ctesiphon, capitala Armenia, în 116.
A continuat să meargă către sud, către Golful Persic, a declarat Mesopotamia drept nouă provincie a imperiului, și s-a plâns că e prea bătrân pentru a-i călca pe urme lui Alexandru cel Mare.
Și totuși nu s-a oprit aici. Mai târziu, în anul 116, a trecut munții Khuzestan din Persia și a cucerit marele oraș Susa. L-a detronat pe regele Parției Chrosoes și și-a urcat pe tron propria marionetă, pe Parthamaspates. Imperiul Roman nu va mai înainta niciodată atât de mult spre est.
La acest moment, sorții războiului precum și propria-i sănătate, l-au trădat. Cu orașul-fortăreață Hatra de pe râul Tigru în spatele său, a continuat să reziste atacurilor romane. Evreii s-au răsculat, la fel și populația Mesopotamiei. Traian a fost astfel forțat să-și retragă armatele pentru a înăbuși revoltele. Traian vedea acest lucru ca pe un amănunt minor, dar nu a mai apucat să conducă o armată pe câmpul de bătălie.
Decesul și renumele
[modificare | modificare sursă]Târziu în 116, pe când se odihnea în provincia Cilicia și plănuia încă un război împotriva Parției, Traian s-a îmbolnăvit. Sănătatea i s-a înrăutățit în primăvara și vara lui 117, până când la 9 august a murit. Pe patul de moarte l-a numit ca succesor pe Hadrian. Acesta, devenind împărat, a returnat Mesopotamia Parției. Toate celelalte teritorii cucerite de Traian au fost păstrate.
Cenușa împăratului a fost depusă în încăperea de la baza columnei lui Traian (columnă ce fusese ridicată atât pentru a comemora victoriile împăratului, fiind o adevărată istorie gravată în piatră, cât și pentru a-i servi ca mausoleu). Inscripția de la intrarea în interiorul columnei are următorul cuprins:
- Senatus populusque Romanus imp. Caesari divi Nervae f. Nervae Traiano Aug. Germ. Dacico pontif. Maximo trib. pot. XVII imp. VI p.p. ad declarandum quantae altitudinis mons et locus tant[is oper]ibus sit egestus.[7]
Pentru următoarea perioadă, oricărui împărat nou, chiar și a celui al Imperiului Bizantin, i se ura în Senat să fie felicitor Augusto, melior Traiano, adică "mai fericit ca Augustus și mai bun ca Traian". Spre deosebire de alți conducători din istorie, reputația lui Traian a rămas nepătată timp de mai mult de 1900 de ani.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ http://www.empereurs-romains.net/emp14.htm Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ RSKD / Ulpii[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ RSKD / Plotina[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Citit: Divus Pater Traianus, în română: „Divinul tată Traianus”.
- ^ Citit:IMP[erator] TRAIANO AVG[gustus] GER[manicus] DAC[icus] P[ontifex] M[aximus] TR[ibunicia] P[otestate] CO[n]S[ul] VI P[ater] P[atriae], iar în română: „Generalul victorios Traianus Împăratul, victorios în Germania, victorios în Dacia, cu putere de Tribun reînnoită, Consul a VI-a oară, Părintele Patriei”.
- ^ Construit cu prăzile din Dacia abia cucerită, Forul lui Traian a fost deschis în anul 112.
- ^ De Imperatoribus Romanis - Trajan (A.D. 98-117)
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Ancell, R. Manning. "Soldiers." Military Heritage. December 2001. Volume 3, No. 3: 12, 14, 16, 20 (Trajan, Emperor of Rome).
- Bennett, J. Trajan: Optimus Princeps, 2nd Edition, Routledge 2001
- Bowersock, G.W. Roman Arabia, Harvard University Press, 1983
- Fuller, J.F.C. A Military History of the Western World. Three Volumes. New York: Da Capo Press, Inc., 1987 and 1988.
- Isaac, B. The Limits of Empire, The Roman Army in the East, Revised Edition, Oxford University Press, 1990
- Kennedy, D. The Roman Army in Jordan, Revised Edition, Council for British Research in the Levant, 2004
- Lepper, F.A. Trajan's Parthian War. London: Oxford University Press, 1948.
- Theodor Mommsen, Istoria romană, Editura Enciclopedică, București, 1991, (Vol. IV - Provinciile și locuitorii de la Caesar până la Dioclețian) ISBN 973-29-0189-6
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Traian Imparat al Romei, Dumitru Tudor, Editura Stiintifica, 1966
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
- Împăratul Traian, strămoșul uitat VIDEO, 4 iulie 2013, Ciprian Plaiașu, Adevărul - articol Historia Arhivat în , la Wayback Machine.
- „Creștinii nu trebuie căutați cu tot dinadinsul...“ Arhivat în , la Wayback Machine., 31 ianuarie 2013, Adrian Agachi, Ziarul Lumina
| Predecesor: Nerva |
Împărat Roman 98 - 117 |
Succesor: Hadrian |
