Sari la conținut

San Lazzaro degli Armeni

45°24′43″N 12°21′41″E (San Lazzaro degli Armeni) / 45.41194°N 12.36139°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
San Lazzaro degli Armeni

Mănăstirea armeano-catolică San Lazzaro[1]
Monastero di San Lazzaro degli Armeni
Geografie
PozițieLaguna Venețiană
Ocean/MareLaguna Venețiană  Modificați la Wikidata
Coordonate45°24′43″N 12°21′41″E ({{PAGENAME}}) / 45.411979°N 12.361422°E
Suprafață0,03 km²
Țară
Italia
RegiuneVeneto
ProvincieProvincia Veneția
Modifică date / text Consultați documentația formatului

San Lazzaro degli Armeni (în venețiană San Làzaro dei Armeni, "Sfântul Lazăr al Armenilor"[2], în armeană Սուրբ Ղազար Surb Ghazar) este o mică insulă în Laguna Venețiană din nordul Italiei, situată imediat la vest de Lido di Venezia. Din anul 1717 insula adăpostește o mănăstire armeano-catolică, sediul central al Ordinului Mechitarist. Insula a fost unul din centrele importante ale culturii armene.[3] A fost un important centru de tipărire de cărți armenești în cursul secolului al XVIII-lea.[4]

Istoric

[modificare | modificare sursă]

Fundal

[modificare | modificare sursă]

Insula a fost menționată pentru prima dată în sursele venețiene din secolul al 12-lea. În 1182 Republica Venețiană a cumpărat insula și a stabilit aici o colonie de leproși (spital pentru persoanele cu lepră), deoarece era destul de departe de principalele insule care formează orașul Veneția. Ea a primit numele de la Sfântul Lazăr, patronul spiritual al leproșilor. Ea a fost abandonată mai târziu și până la începutul secolului al XVIII-lea doar „ruine în dezagregare” au rămas pe insulă.[5]

Înființarea mănăstirii

[modificare | modificare sursă]

În 1700 călugărul armeano-catolic Mekhitar de Sebastia s-a stabilit la Constantinopol.[6] El s-a mutat în orașul Modon din Peloponez în 1703[7], după ce a fost forțat să se mute din capitala otomană.[8] În Modon a înființat un nou ordin care a fost aprobat de către Papa Clement al XI-lea.[9] În aprilie 1715 un grup de doisprezece călugări catolici armeni în frunte cu Mekhitar de Sebastia au sosit în Veneția de la Moreea (Peloponez), ca urmare a invadării acestui oraș de către Imperiul Otoman.[10] Amiralul venețian Alvise Mocenigo al II-lea și guvernatorul Moreei, Angelo Emo, „simpatizând profund cu primejdia înfricoșătoare a comunității nefericite, au cedat rugămințile lor stăruitoare și le-au acordat permisiunea de a se îmbarca pe o navă guvernamentală, care era pe cale să plece spre Veneția.”[7] La 8 septembrie 1717 Senatul Venețian a cedat comunității mekhitariste insula Sf. Lazăr. „Legea nu permitea la acel moment stabilirea niciunei comunități noi între granițele orașului.”[11] „Călugării armeni s-au grăbit dintr-o dată să ocupe ruinele de pe insulă... și starețul a dispus să se facă reparațiile cele mai necesare la clădirile prăbușite și dărăpănate care încă mai existau.”[11] Construcția mănăstirii a fost finalizată pe la 1740.[12] Mekhitar de Sebastia a murit nouă ani mai târziu, în 1749.[13]

Secolul al XIX-lea

[modificare | modificare sursă]

Steven Mekon de la Constantinopol i-a succedat lui Mekhitar și a rămas ca stareț până în 1800.[14] Aconț Kövér, un armean din Transilvania, l-a înlocuit într-o perioadă dificilă.[15] Republica Venețiană fusese desființată de Napoleon I, însă, congregația mechitaristă a fost lăsată în pace[16], probabil datorită „prezenței unui funcționar armean indispensabil în secretariatul lui Napoleon.”[17]

Starețul Ghevont Alișan a creat în secolul al XIX-lea primul drapel al Armeniei.

Biblioteca

[modificare | modificare sursă]

Pe insulă există o galerie de pictură cu lucrări artistice ale școlilor venețiană și armeană din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. S. Lazzaro adăpostește o bibliotecă cu 150.000 de volume, precum și un muzeu cu peste 4.000 de manuscrise armenești și multe artefacte arabe, indiene și egiptene, colectate de călugări sau primite sub formă de cadouri.[18]

În literatură

[modificare | modificare sursă]

Importantul poet armean Hovhannes Shiraz a scris un poem despre insulă, subliniindu-i semnificația:[19]

Օտար ջրերում հայացեալ Կղզի
Հայոց հին լույսն է քեզնով նորանում...
Գիտեմ տքնում ես, այս է դարեց-դար,
Հայրենիքից դուրս՝ հայրենեաց համար:

O insulă armeană în apele străine,
Reaprinde lumina vechi a Armeniei...
Știu că ești obosită, ai fost multe secole,
În afara patriei, de dragul patriei.

Vizitatori faimoși

[modificare | modificare sursă]

Imagini

[modificare | modificare sursă]
  • Vizita lordului Byron în insulă, de Ivan Aivazovski (1899)
    Vizita lordului Byron în insulă, de Ivan Aivazovski (1899)
  • Imagine din 1894
    Imagine din 1894
  • Litografia de prin 1905 de Joseph Pennell
    Litografia de prin 1905 de Joseph Pennell
  • Claustrul mănăstirii
    Claustrul mănăstirii
  • Insula San Lazzaro
    Insula San Lazzaro
  • Insula originală San Lazzaro, Veneţia, 1813.
    Insula originală San Lazzaro, Veneţia, 1813.
  • Insula extinsă San Lazzaro, Veneţia, 1945.
    Insula extinsă San Lazzaro, Veneţia, 1945.
  • Vedere interioară a bisericii
    Vedere interioară a bisericii
  • În Galeria de Artă
    În Galeria de Artă
  • Sabia lui Leon al V-lea (ultimul rege armean al Ciliciei)
    Sabia lui Leon al V-lea (ultimul rege armean al Ciliciei)
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de San Lazzaro degli Armeni

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „San Lazzaro”. Encyclopædia Britannica. Accesat în . 
  2. ^ „Island of Saint Lazarus of the Armenians”. Michelin Guide. 
  3. ^ Murphy, Christopher (). Shadows of Forever: The Annals of Forever. Trafford Publishing. p. 311. ISBN 9781426946011. ...a transformat San Lazzaro într-un centru renumit pe plan mondial al culturii și învățăturii armenești. 
    • Dursteler, Eric R. (). A Companion to Venetian History, 1400-1797. BRILL. p. 459. ISBN 9004252517. ...insula San Lazzaro pe care s-a înființat o mănăstire care a devenit un centru de studii armene și a condus la o revitalizare a conștiinței armenești. 
  4. ^ Aslanian, Sebouh David (). From the Indian Ocean to the Mediterranean: The Global Trade Networks of Armenian Merchants from New Julfa. Berkeley: University of California Press. p. 71. ISBN 9780520947573. 
  5. ^ Langlois 1874, pp. 12-13.
  6. ^ Langlois 1874, p. 16.
  7. ^ a b Langlois 1874, p. 20.
  8. ^ Langlois 1874, p. 17.
  9. ^ Langlois 1874, p. 19.
  10. ^ Langlois 1874, p. 13.
  11. ^ a b Langlois 1874, p. 21.
  12. ^ Langlois 1874, p. 23.
  13. ^ Langlois 1874, p. 24.
  14. ^ Langlois 1874, p. 25.
  15. ^ Langlois 1874, pp. 25-26.
  16. ^ von Voss, Huberta, ed. (). Portraits of Hope: Armenians in the Contemporary World (ed. 1st English). New York: Berghahn Books. p. 137. ISBN 9781845452575. 
  17. ^ Buckley, Jonathan (). The Rough Guide to Venice & the Veneto (ed. 8th). London: Rough Guides. p. 226. ISBN 9781848368705. 
  18. ^ „Guided visits to Isola di San Lazzaro degli Armeni”. Città di Venezia. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ Haroutyunian, Sona (). „Translations from Armenian into Italian, 1991 to date”. University of Venice. Accesat în . 
  20. ^ Mesrobian, Arpena (). „Lord Byron at the Armenian Monastery on San Lazzaro”. Syracuse University. Accesat în . 
  21. ^ Khachatrian, Shahen. „"Поэт моря" ["The Sea Poet"]” (în rusă). Center of Spiritual Culture, Leading and National Research Samara State Aerospace University. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ Soulahian Kuyumjian, Rita (). Archeology of Madness: Komitas, Portrait of an Armenian Icon. Princeton, New Jersey: Gomidas Institute. p. 59. ISBN 1-903656-10-9. 
  23. ^ ՀՀ նախագահ Ռոբերտ Քոչարյանը պաշտոնական այցով կմեկնի Իտալիա. Armenpress (în armeană). . Accesat în . 
  24. ^ Սերժ Սարգսյանը այցելել է Վենետիկի Սուրբ Ղազար կղզի (în armeană). Radio Free Europe/Radio Liberty Armenian Service. . Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=San_Lazzaro_degli_Armeni&oldid=16043633