Sari la conținut

Ludovico Ariosto

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ludovico Ariosto
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Reggio Emilia, Italia[4] Modificați la Wikidata
Decedat (58 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Ferrara, Statele Papale[5][4] Modificați la Wikidata
Frați și suroriGabriele Ariosto[*][[Gabriele Ariosto (poet italian)|​]]  Modificați la Wikidata
CopiiVirginio Ariosto[*] Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
dramaturg Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[6][7] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversità degli Studi di Ferrara[*][[Università degli Studi di Ferrara (Italian university)|​]]
PregătireLuca Ripa[*][[Luca Ripa (Renaissance Italian scholar)|​]]  Modificați la Wikidata
Limbilimba italiană  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarRenașterea Timpurie[*]  Modificați la Wikidata
PatronajUniversità degli Studi di Ferrara[*][[Università degli Studi di Ferrara (Italian university)|​]]  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeOrlando furioso[*][[Orlando furioso |​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Ludovico Ariosto

Ludovico Ariosto (n. , Reggio Emilia, Italia – d. , Ferrara, Statele Papale) a fost un poet italian din epoca Renașterii, cunoscut mai ales ca autor al poemului eroic "Orlando furioso" (1516).

Viața și opera

[modificare | modificare sursă]

Ludovico Ariosto s-a născut pe 8 septembrie 1474 în Reggio Emilia, fiu al Dariei Malaguzzi Valeri și al contelui Niccolò Ariosto, căpitan al castelului din acel oraș. Familia se mută în 1481 la Rovigo, unde tatăl a devenit comandant de garnizoană la curtea ducelui d'Este, apoi în 1484 la Ferrara. În timp ce Italia era zdruncinată de războaiele dintre Franța și Spania purtate prin provinciile ei, Ferrara reprezenta o zonă de stabilitate.

Între 1489 și 1494, Ariosto a studiat dreptul la Universitatea din Ferrara, în același timp a intrat în contact cu diverși literați și umaniști, ca Ercole Strozzi sau Pietro Bembo, cel ce avea să ajungă mai târziu cardinal și exeget al lui Petrarca. A abandonat studiul jurisprudenței și s-a dedicat literaturii latine, începând să scrie versuri, fie în latină, cu caracter liric amoros sau elegiac, " De diversis amoribus", "De laudibus Sophiae ad Herculem Ferrariae ducem primum", fie în italiană, "Rime" (publicate postum în 1546).

În 1502, Ariosto a devenit căpitan al castelului din Canossa și a intrat în serviciul cardinalului Ippolito d'Este, pentru care a scris și a pus în scenă primele piese de teatru ale literaturii italiene, în majoritate comedii ("La cassaria", 1508 sau "I suppositi" 1509 - reprezentată mai târziu în 1519 la Roma cu decoruri executate de Rafael în prezența Papei Leon al X-lea).

Orlando furioso, ediție din 1536

În anul 1516 a apărut prima ediție a operei sale majore, "Orlando furioso", considerată continuarea poemului epic "Orlando Innamorato" (1487) a poetului Boiardo, pe teme eroice și cavalerești din timpul lui Carol cel Mare în luptă cu Sarazinii, arabi din peninsula Iberică, având ca erou principal pe cavalerul Roland (în italiană "Orlando"). Poemul este scris în versuri "octaverine", fiecare strofă constând din opt versuri endicasilabice rimând între ele. Este considerat cea mai frumoasă operă în genul poemului eroic din câte au fost scrise și, de la prima sa apariție, s-a răspândit rapid în toată Europa, exercitând o puternică influență asupra dezvoltării literaturii Renașterii.

În criză financiară, a acceptat în 1521 din partea ducelui Alfonso din Ferrara o slujbă administrativă într-o regiune muntoasă sălbatică din Garfagnana, unde a rămas până în 1525. Întors la Ferrara, a fost chemat să facă parte din "Maestrato dei Savi" ("Consiliul înțelepților") și a fost numit supraintendent al spectacolelor de la curtea ducală. În 1528 a scris o nouă comedie, "Lena", și l-a însoțit pe ducele Alfonso în escorta de onoare a împăratului Carol Quintul, în trecere prin Modena.

Ariosto a petrecut ultimii ani ai vieții în vila sa din "Mirasole", lucrând la revizuirea poemului "Orlando furioso", a cărui ediție definitivă a apărut în 1532. Îmbolnăvit de enterită, a murit pe 6 iulie 1533. În 1809 a fost reînhumat în sala mare a Bibliotecii "Ariostea" din Ferrara.

Referințe și note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b BeWeB, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Dizionario Biografico degli Italiani 
  4. ^ a b Archivio Storico Ricordi, accesat în  
  5. ^ Ариосто Лудовико, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  7. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Legături externe

[modificare | modificare sursă]