MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETARII

I.P. COLEGIUL DE MEDICINĂ CAHUL

Dezinfecția. Antisepsia și antisepticele.

Asepsia. Metodele de sterilizare.
Prelucrarea utilajului medical

2020-2021
 Cuprins
Radiații ionizante
Noțiuni generale
Istoric Ultrasunetele
Mijloace chimice
Metodele generale de efectuare a
Antisepsia
curățeniei și dezinfecției
Mecanismele de acțiune
Asepsia
Principalele grupe de antiseptice
Sterilizarea
Etuva pupinel
Miloace fizice Metoda de cuarțare
Prelucrarea utilaului medical Prelucrarea utilajului medical
Autoclavarea Spălarea corectă a mânilor
Radiațiile
 NoȚiuni generale
Asepsia şi antisepsia reprezintă elementele necesare şi neseparabile ale procesului
de dezinfecţie
Dezinfecţia - totalitatea mijloacelor fizice, chimice, biologice şi farmacologice
care urmăresc îndepărtarea, inactivarea sau distrugerea germenilor patogeni din
mediu
Dezinfecția:
❖ profilactică - prevenirea izbucnirii şi răspândirii bolilor cu punct de plecare
cunoscut
❖ curentă - la patul bolnavului pe toată perioada de spitalizare
❖ terminală - tuturor obiectelor folosite de bolnav, mobilierului, camerei
Antisepsia (“anti”- împotriva, “sepsis”- putrefacție) reprezintă totalitatea
măsurilor prin care se realizează distrugerea germenilor prezenți într-o plagă sau
tegumente. Ea este o metodă curativă
Asepsia este totalitatea măsurilor prin care se împiedică pădrunderea microbilor
în plagă. Asepsia este una din bazele principale, pe care se sprijină medicina.
Deoarece se previne infecţia, asepsia este o metodă profilactică
În activitatea chirurgicală este necesară
respectarea legii fundamentale a asepsiei, care se formulează astfel: “ Tot ce
contactează cu plaga, trebuie sa fie steril”.
ASEPSIA şi ANTISEPSIA se completează reciproc şi se folosesc simultan,
alcătuind împreună sterilizarea, care reprezintă forma cea mai completă de
dezinfecţie.
 Istoric

Înainte de Hipocrate, cei care practicau medicina recomandau pentru

prevenirea infectării plăgilor, spălarea acestora cu apă caldă şi
pansarea lor cu bucăţi de pânză albă. Se utilizau diferite macerate din
plante cu efect antiseptic şi cicatrizant
În perioada lui Hipocrate, era recomandat spălarea plăgilor cu apă caldă
şi vin vechi iar echipa chirurgicală trebuia să se spele pe mâini înainte
de operaţie iar plăgile erau pansate cu pânză albă
În perioada evului mediu se descoperă noţiunea de infecţie şi a
fenomenului de contagiune de către Ambroise Paré. Un mare pas în
descoperirea şi folosirea metodelor de combatere a infecţiilor a fost
făcut prin inventarea microscopului de către Van Leeuwenhoek
Lister ( 1827 – 1912 ) în Anglia este cel care utilizează primele
metode de antisepsie prin folosirea acidului carbolic în tratamentul
plăgilor.
Semmelweis este cel care introduce în clinica sa obligativitatea
spălării mâinilor cu apă şi săpun şi apă clorurată înainte de a începe
un act chirurgical sau obstetrical.
Louis Pasteur este considerat părintele asepsiei, fiind primul care
descoperă diverse familii de germeni şi demonstrează relaţia de
cauzalitate între aceştia şi apariţia diverselor boli.
În România V. Babeş contribuie la progresul bacteriologiei şi totodată
al asepsiei.
Constantin Severeanu şi apoi Prof. T. Ionescu au fost primii chirurgi
 Metodele generale de efectuare a :
Curățeniei: Dezinfecției:
⮚Spălarea ⮚Căldura uscată: incinerarea și flambarea
⮚Ștergerea / ștergerea ⮚Căldura umedă : pasterizare și fierbere
umedă ⮚Spălarea la temperaturi de 60-95°C
⮚Fierberea în apă la temperaturi de 100°C
⮚Aspirarea
⮚Raze ultarviolete
⮚Perierea
⮚Mijloace chimice
⮚Aerisirea
 Asepsia

Foloseşte un ansamblu de metode având ca scop lucrul în mediul steril ( de la

decontaminarea mâinilor chirurgului, decontaminarea câmpului operator,
sterilizarea
instrumentarului şi a inventarului moale, până la aplicarea pansamentului steril
pe plagă ).
Toate aceste deziderate se realizează prin sterilizare.
STERILIZAREA – ansamblul de metode prin care germenii se distrug în
totalitate, atât cei patogeni cât şi cei saprofiţi.
Sterilizarea
1. MIJLOACE FIZICE 2. MIJLOACE CHIMICE
a) mecanice a) formol
b) căldura ( uscată şi b) oxid de etilen
umedă ) c) glutaraldehidă
c) radiaţiile ( ultraviolete şi
ionizante )
 1. Mijloace fizice

a) a) Mecanice
Utilizate în special pentru pregătirea instrumentarului, a rufăriei şi a sticlăriei
de laborator. Se foloseşte :
- - spălarea cu apă şi săpun, detergenţi pentru
- instrumentar şi mâinile chirurgului
- - curăţirea mecanică pentru instrumentar
la care se mai foloseşte şi amoniac 2%
b) Căldura
Acţionează prin precipitarea proteinelor din membrana
bacteriilor, precipitare care apare după atingerea temperaturii de
50° C . Rezistenţa la căldură a bacteriilor este diferită, cele bogate
în apă fiind mult mai sensibile decât cele liofilizate sau cele care
conţin puţină apă.
Căldura uscată
-Flambarea
-Încălzirea la roşu
-Fierul de călcat
-Pupinel ( Etuva cu aer cald )
Flambarea – procedeu vechi şi imperfect de sterilizare.
Constă în trecerea prin flacără a instrumentelor metalice.
Astăzi este indicată numai în flambarea gurii eprubetelor
şi a gâtului fiolelor.

Încălzirea la roşu – realizează o sterilizare rapidă şi relativ sigură,

dar strică instrumentele şi din această cauză se foloseşte numai
pentru sterilizarea ansei bacteriologice.

Fierul de călcat – este utilizat în situaţii când nu avem alte

mijloace de sterilizare sau atunci când capacitatea acestora
este depăşită. Realizează o temperatură de 200-300°C asigurând
în condiţii improvizate distrugerea germenilor de pe ţesături.
Se foloseşte la sterilizarea lenjeriei nou-născuţilor sau materialelor
pentru pansarea unor plăgi.
Pupinelul – aparatul folosit la sterilizarea cu aer cald.
Este o metodă larg utilizată atât în spital cât şi în unităţi fără paturi.
La Pupinel putem steriliza:
-instrumentar chirurgical metalic
-obiecte din sticlă
-obiecte din ceramică
Este alcătuit din:
• Carcasă – o cutie de formă paralelipipedică cu pereţi dubli,
între care circulă aerul cald. În interiorul cutiei există rafturi
unde se aşează obiectele.
• Sistemul de ventilaţie – un ventilator care
uniformizează temperatura aerului favorizând
circulaţia continuă.
• Sistemul de măsurare al temperaturii –
un termometru cu mercur al cărui rezervor este plasat
în interior iar scala gradată în exterior.
• Sursa de căldură – rezistenţă electrică.
• Sistem de reglare şi control.
 Prelucrarea utilajului medical

Instrumentele se înmoaie în soluție dezinfectantă, timpul pentru fiecare soluție este indicat
pe instrucțiune după care se spală sub un jet de apă distilată și se usucă instrumentele.

Pentru a detrmina calitatea curățeniei se aplică o soluție

de azopiram care se folosește pentru determinarea rămășițelor
de sânge. Reactivul se aplica pe instrumente, la prezența

rămășițelor de sânge reactivul capătă o culoare roz-violet.

Dacă testul este pozitiv toate instrumentele sunt prelucrate
în mod repetat până acesta va fi negativ.
Căldura umedă
Fierbere
Autoclavul (vapori sub presiune )

Fierberea – Prima metodă de sterilizare utilizată. Astăzi se utilizează doar în mod excepţional.
Deoarece apa nu depăşea 100°C, o parte din bacterii şi virusuri nu erau distruse.
Se sterilizau: seringi, tuburi de cauciuc, instrumentar chirurgical.
Din momentul în care apa începea să fiarbă se cronometrează
30-40 minute timp în care sterilizarea se consideră terminată
 Autoclavarea
Autoclavul – Aparatul utilizat pentru sterilizarea cu vapori
de apă sub presiune.
Este metoda cea mai utilizată astăzi pentru sterilizarea
unor materiale şi a instrumentelor chirurgicale.
Practic peste 120°C sunt distruşi toţi germenii,
inclusiv bacteriile sporulate şi virusurile.
Autoclavul este alcătuit din:
- Un cazan cu peraţi dubli, cazanul interior
fiind în comunicare cu spaţiul dintre cei 2 pereţi
- Capacul
- Manometru
- Robinet pentru reglarea presiunii
- Supapă de siguranţă
- Sursa de căldură ( arzător cu gaze sau
rezistenţă electrică )
 La autoclav se pot steriliza:
-inventarul moale
-seringi
-tuburile de dren
-mănuşi de cauciuc
-sonde de diverse tipuri
-instrumentar pentru chirurgia
clasică şi laparoscopică
Se sterlizează la 121ºC (1,1 atmosphere)
sau la 132ºC (2 atmosphere de suprapresiune).
 Controlul sterilizării se poate face prin mijloace fizice (termometru),
chimice ( modificări de culoare a unor substanţe la anumite temperaturi),
biologice ( bacili distruşi la anumite temperaturi ).
 RadiaȚiile

Acţionează direct asupra microorganismelor,

realizând coagularea proteinelor citoplasmatice,

acţionând inclusiv asupra germenilor anaerobi

şi a virusurilor. Sursele sunt lămpile cu vapori de mercur sau cadmiu.
Razele ultraviolete

Această metodă se bazează pe efectul dezinfectant

al radiațiilor ultraviolete. Lămpile puternice de cuarț
sunt utilizate pentru camerele de locuit, î
ntreaga procedură durează aproximativ 30-40 de minute.
RadiaȚii ionizante
Cel mai utilizat tip de radiaţie ionizantă pentru
obţinerea sterilizării este radiaţia gamma (γ);
distrugerea microbilor se realizează pe capacitatea
de ionizare şi excitare a atomilor materiei cu care
radiaţia vine în contact.
Formele vegetative sunt mai sensibile decât
formele sporulate iar rezistenţa virusurilor
se apropie de cea a sporilor.
Avantajele constau în puterea mare de
penetrabilitate, putând penetra inclusiv
foliile de plastic sau hârtie în care sunt
învelite materialele de sterilizat.
Se pot steriliza:
- sonde de cauciuc,
- mănuşi chirurgicale,
- câmpuri operatorii,
- instrumente chirurgicale,
- seringi de plastic,
- materiale de sutură
 Ultrasunete
Acţionează asupra bacteriilor pe care le fărâmiţează prin ruperea
membranei şi liză celulară. Datorită costurilor are o utilizare limitată.
 2. Mijloace chimice
a) Oxidul de etilen
Este un gaz cu mare putere de penetrabilitate. Poate penetra prin:
mase plastice, cauciuc, lemn, hârtie, textile.
Sterilizarea se face cu un aparat special cu funcţionare automată,
asigurând temperatura în etuvă de 40°C.
b) Aldehidele
Cea mai folosită este glutaraldehida. Are acţiunebactericidă,
fungicidă, viricidă. Realizează dezinfecţii chiar şi în
prezenţa unor substanţe organice cum ar fi: sânge, plasmă,
urină.
Se pot steriliza instrumente pentru chirurgia laparoscopică şi materiale din
plastic.
c) Formolul
Se utilizează foarte puţin odată cu introducerea
glutaraldehidei. Astăzi se mai foloseşte doar la dezinfecţia
încăperilor.
 Antisepsia
ANTISEPTICELE – Substanţe care distrug microorganismele, dar nu sunt toxice pentru
organismul viu, ele fiind utilizate în aplicaţii pentru tegumente şi mucoase şi pentru spălarea
plăgilor
DEZINFECTANTELE – Substanţe bactericide mai puternice, iritante pentru organismul viu,
din această cauză fiind utilizate pentru distrugerea germenilor de pe obiecte, suprafeţe,
produse septice.
Pentru a putea fi utilizate ca antiseptice, substanţele chimice trebuie :
• Să aibă capacitate bactericidă
• Să fie lipsite de miros neplăcut
• Să aibă proprietăţi antiseptice în orice mediu
• Să fie uşor solubile în apă şi să dea amestecuri stabile
• Să nu acţioneze asupra ţesuturilor
• Să fie ieftine şi uşor transportabile
 Mecanismele de acȚiune
În acţiunea agenţilor chimici asupra bacteriilor trebuie luaţi în considerare o serie de factori:
• Factori care ţin de substanţa chimică (concentraţia, solubilitatea, etc. )
• Factori care ţin de germenele microbian (numărul, specia, etc. )
• Factori care ţin de mediu ( temperatura, pH, etc. )

Principalele mecanisme de acţiune sunt:

Denaturarea proteinelor – substanţele alterează profund protoplasma prin precipitarea proteinelor,
suprimând activitatea metabolică
Blocarea enzimelor celulare – Substanţele blochează grupările proteice chimic active ale enzimelor
ducând la blocarea funcţiei
Acţiune tensioactivă – Substanţele solubilizează lipidele din membrana celulară, provocând
dezorganizarea funcţiei de membrană.
 Principalele grupe de antiseptice
Substanţe pe bază de iod. Acţionează asupra fungilor şi bacteriilor, inclusiv formele sporulate.
Pentru majoritatea sunt bactericide. Iodul pătrunde în anfractuozităţile
tegumentelor şi în porii glandelor, distrugând germenii din glomerulul acestora.
Există în diverse combinaţii:
Tinctura de iod – Soluţie alcoolică 2%+ iodură de sodiu 2%,
folosită curent pentru tegumente
Soluţie lugol – Alcătuită din iod 5% şi iodură de potasiu 10% dizolvate în apă,
cu slabă activitate antiseptică
Iodoforii – Combinaţii ale iodului cu detergenţi, polivinilpirolidonă, realizând
Substanţe active în timp, cu activitate antiseptică puternică, în soluţii slabe putând
fi utilizate şi la spălarea plăgilor. Cel mai cunoscut produs este Betadina.
2. Alcoolii
Alcoolul etilic este unul din cele mai folosite antiseptice pentru
tegumente. Concentraţia optimă este de 70-100% . Este bactericid
dar nu omoară sporii. Proteinele îl inactivează.
3. Substanţe pe bază de clor
Elementul activ al acestor substanţe este clorul. Acesta este pus în libertate sub formă de clor activ
şi îşi exercită acţiunea bactericidă.
Hipocloritul de sodiu – este o soluţie apoasă de clor tamponată cu
bicarbonat de calciu; produce dizolvarea ţesuturilor necrozate şi
dezodorizează plăgile. Precauţie în plăgile sângerânde deoarece dizolvă cheagurile.
Cloramina B – sub formă de pulbere sau comprimate de 500 mg.
Are acţiune bactericidă în special asupra bacililor gram-negativi şi BK.
Se pot folosi soluţii 0,2-2 %
- Clorhexidina – compus al clorului cu acidul acetic. Are o bună
toleranţă locală. Soluţia 0,05% se utilizează pentru plăgile şi suprafeţele arse.
4. Substanţe care degajă oxigen
Oxigenul acţionează în special asupra germenilor anaerobi. Se utilizează în tratamentul
plăgilor infectate cu anaerobi sau delabrante. Cele mai utilizate sunt:
Apa oxigenată – soluţie apoasă 3% peroxid de hidrogen. Are acţiune
bactericidă dar şi mecanică datorită efervescenţei produsă în ţesuturi.
De asemenea are şi acţiune uşor hemostatică.

Acidul boric – sub formă de soluţii 2-3 %

pentru spălarea plăgilor.

Permanganatul de potasiu – se utilizează sub formă de soluţii

1-3 % pentru spălături vaginale, uretrale şi spălarea plăgilor.
5. Mercurul
Se foloseşte sub forma sărurilor de mercur, care au
în special acţiune bacteriostatică. Cele mai folosite sunt:

Mercurocromul cu acţiune puternic bactericidă

în special asupra stafilococului. Se folosesc
soluţii apoase şi hidro alcoolice 2-4%.

Fenosept este o soluţie apoasa de borat fenil mercuric 0,2%.

Are acţiune bacteriostatică şi fungistatică
 6. Coloranţii
Sunt bazici şi acizi. Cei acizi sunt mai puţin eficienţi.
Acţiunea antibacteriană este echivalentă cu mecanismul
coloraţiei, formându-se săruri cu protoplasma celulară.

7. Detergenţii
Posedă înalte calităţi bactericide şi bacteriostatice. Aceştia emulsionează grăsimile şi
uleiurile, dezorganizează membrana, inactivează enzimele, etc. Cei mai utilizaţi sunt:
Bromocetul – soluţie hidroalcoolică de bromură de cetilpirinum 0,1% utilizată în plăgi
TEGO 103G – soluţie 0,1 % utilizată pentru dezinfecţia lenjeriei şi a tegumentelor
Deconex – produşi cu acţiune puternică inclusiv asupra HIV şi VHB
Surfanios – soluţie 2%
Hexanios – soluţie diluată 0,5%