REVOLUȚIA
FRANCEZĂ
1789-1799
Revoluția Franceză are un loc deosebit în istoria Franței si in
INTRODUCERE întreaga gândire politica a lumii moderne. Revoluția franceza
reprezintă evenimentul major care este asemeni unui imbold în
propulsarea Franței în epoca moderna. Revoluția Franceza aduce
un mare câștig nu doar Franței ci si întregii omeniri cererea si
obținerea unor libertăți, deși prima tentativa avusese loc cu
mult timp înainte, în Anglia
Deși Magna Charta din anul 1215 elaborata de nobilii englezi
si de membrii clerului, împotriva abuzului de putere
al regelui John a avut ca scop subminarea puterii regelui in
favoarea nobilimii, aceasta a
atras atenția asupra posibilității stabilirii raporturilor de egalitate.
Desigur, acesta este exemplul cel mai la îndemâna și cel mai
cunoscut in istoria depana la secolul al XVIII-
lea, când principiul egalității este consacrat de revoluția franceza.
eveniment major al epocii moderne care a
dus la răsturnarea Vechiului Regim şi la
instaurarea unei noi ordini politice şi
sociale în Franţa În timpul desfăşurării
REVOLUȚIA revoluţiei, Franţa a experimentat toate
sistemele de guvernare trecând succesiv de
FRANCEZĂ la monarhia absolută, bazată pe principiul
de drept divin, la monarhia constituţională,
după model britanic, în care domină
principiul ,,regele domneşte, dar nu
guvernează”, apoi la republică.
Vechiul Regim
este o expresie folosită pentru a
desemna sistemul francez de
guvernare, legile şi instituţiile care
au precedat revoluţia de la 1789.
Acesta se sprijinea pe cele trei ordine
(stări): starea I – clerul; starea a II-a
– nobilimea; starea III-a burghezia,
ţărănimea şi păturile orăşeneşti
sărace. Primele două stări erau
privilegiate, în timp ce starea III-a
reprezenta 96% din populaţia
franceză.
CAUZE
Cauzele care au adus la declanșarea Revoluției
Franceze s-au cristalizat încă din perioada
modernismului timpuriu.
În ciuda transformărilor economice ce au dus la
dezvoltarea comerţului şi industriei, organizarea
societăţii franceze era anacronic divizată în trei
stări: nobilimea, clerul şi "a treia stare" (restul
populaţiei).
Având un nivel de trai din ce în ce mai apropiat
de cel al nobilimii, burghezia, educată în spiritul
filozofiei iluministe şi având exemplul recent al
Revoluţiei americane, ar fi dorit să-şi asume o
parte din responsabilitatea politică.
Criza Franței
Statul şi populaţia trecea printr-o gravă criză economică şi financiară. Criza
financiară a fost determinată şi de faptul că, în intervalul 1740 şi 1783 Franţa a
fost implicată în trei războaie
Anii premergători izbucnirii revoluţiei, sunt anii cu producţii slabe ceea ce
duseseră pe mulţi la ruină. În consecinţă, din cauza datoriilor mari, statul menţinea
un nivel ridicat de impozite şi taxe. În 1788, mai mult de 80% din dările strânse
au fost absorbite de plata datoriilor statului. Nobilimea şi clerul fiind exceptate de
plata impozitelor, numeroase cereri au denunţat mărimea si injusteţea acestor
impozite.
Cele trei războaie din Franța (1740-1783
Războiul pentru succesiunea
austriacă Războiul de 7 ani Războiul american pentru
independență
1740-1748 1756-1763 1778-1783
REVOLUȚIA
FRANCEZĂ
Sfârșitul secolului al XVIII-lea
Adunarea
Națională
Constituantă
17 iunie 1789- Reprezentanți stării a treia se constituie într-o Adunare
Națională care apoi devine Adunarea Națională Constituantă.
Adunarea Națională a decretat abolirea privilegiilor feudale (4 august
1789) și a adoptat Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului (26
august 1789)
Regele și Adunarea Națională
Adunarea Națională se declarase suverană, dar căuta cooperarea regelui. Louis a
anunțat că este de acord cu „spiritul” constituției. Dar când și-a exprimat propriile
idei despre anumite puncte, ziarele care susțin revoluția au interpretat opiniile
regelui ca o opoziție ostilă față de constituție și au răspândit animozitate față de
rege. Deputații Convenției Naționale și mulți dintre cei care au susținut revoluția îl
priveau pe Louis cu mai multă suspiciune.
Declarația drepturilor
omului și ale cetățeanului
Declarația drepturilor omului și ale
cetățeanului stipula faptul că dreptul de a
guverna aparține poporului, și nu regelui
Această lege fusese discutată cu Thomas
Jefferson, pe atunci ambasador al SUA în
Franța.
Mai degrabă decât o lege, aceasta a fost o
declarație de principii desprinsă parțial din
Declarația Americană de Independență- al
cărei scop era educarea și sporirea dragostei
pentru libertate.
Revoluția radicală
1793-1794
Situația Franței revoluționare era foarte dificilă. După executarea regelui, întreaga
Europă s-a coalizat împotriva Franței.
Între 31 mai și 2 iunie, o insurecţie pariziană condusă de Jacques Hébert, somează
Convenţia să aresteze 27 de deputaţi şi 2 miniştri girondini. Populaţia cerea o
restribuire a bogăţiei şi continuarea acţiunilor anti-creştine.
Iacobinii, în frunte cu Robespierre, au instaurat teroarea revoluționară.
Teroarea revoluționară
Terorii i-au căzut victimă câteva zeci de mii de oameni, majoritatea nenobili. Între
cei care au fost omorâți în timpul terorii s-au numărat cei mai însemnați fruntași
iacobini, Danton și Hebert, ajunși rivali ai lui Robbespierre.
Iacobinii au ordonat mobilizarea generală, au decretat prețuri fixe la majoritatea
mărfurilor de strictă necesitate. Au desființat sclavia în colonii. Pământurile
nobililor emigranți au fost acordate țăranilor.
Revoluția socială
Calendarul republican S-a desăvârșit prin distrugerea ultimelor
rămășițe ale societății feudale.
Iacobinii au introdus sistemul metric și
calendarul republican. Religia creștină a
fost înlocuită de cultul Ființei Supreme și
cel al Rațiunii.
Directoratul-1795-1799
Convenţia adoptă o nouă Constituţie, aprobată la 22 august 1795, prin care se
conferă puterea executivă unui Directorat compus din cinci membri, care trebuie
să numească miniştrii.
Puterea legislativă va fi împărţită între două camere, Consiliul Bătrânilor, cu 250
membri şi Consiliul celor 500. Începând din mai 1797, în fiecare an, un membru
al Directoratului şi o treime din adunări sunt înnoite.
Câteva lunii de la intrarea sa în funcţiune, Directoratul oferă lui Bonaparte
comanda unei campanii militare în Italia, între martie 1796 şi octombrie 1797,
care a permis tânărului general să căştige popularitate.
Întrebările legate de Produs
Tema este Revoluția Franceză.
Am ales această temă deoarece revoluția a adus libertatea Franței dar și a întregii
omenirii.
Semnificația temei este propulsarea Franței în epoca modernă.
BIBLIOGRAFIE
Baber John R, Istoria Europei moderne, București, 1993
Ciahir, Nicolae, Istorie universală modernă, București, editura Oscar Print, 1998 –
pp 1-4-10
Berstein, Serge, Milza, Pierre, Istoria Europei, vol. 3, Iași, Institutul European,
1998.
Carlyle, Thomas, Istoria Revoluției franceze, vol I-II, București, 1946.
