ARTICOLE, STUDII, DOCUMENTARE PSALMII IN CULTUL VECHIULUI TESTAMENT Ce este Psaltirea pentru un crestin, nu mai esie nevoie sé reamintim. Au spus-o sfintii mari dascali si iInvdtatori ai Bisericii noastre! si am ‘simtit-o si noi, fiecare in parte. Insd, ce trebuie si fi fost acesti psalmi pentru credinciosii Legii Vechi, cdéci doar din pene de limba ebraicd au jesit aceste indlfdtoare poezii! Daca pe noi cei de asta dupa aproape _trei milenii si cu limbi materne cu totul altele, aceste poezii duhovnicesti ne incalzese inimile, cu cit mai puternic vor fi lucrat ele asupra celor ‘din timpul de atunci, care le auzeau in graiul lor si in felul lor de a “preamari pe Dumnezeu? De aceea, in rindurile de mai jos, voi incerca o schitare a pretuirii $i folosirii psalmilor in timpul Legii vechi. Sarcina este una din cele mai grele, cadci din nefericire, s-a pierdut tipicul dupa care se oficiau serviciile divine la templul din Ierusalim. Ne lipseste 0 documentatie pre- cisé, din care cauzi materialul informativ trebuie cules din méarturiile raspindite pe ici si pe colo ?. Detaliile originii Psaltirii sint acoperite de “negura trecutului si nu existé un acord intre invatati in ce priveste com- punerea psalmilor, luati unul cite unul. Traditia, atit cea ebraica, cit si cea crestind, atribuie lui David cartea Psalmilor si chiar si azi se aude zicindu-se Psaltirii «Psalmii lui David». Chiar Psaltirea insi ne da pe David ca autor a 72 de psalmi, din cei 150 citi sint de toti. Unii comentatori admit ca, in to{i psalmii se afla unele elemente davidice, dar altii spun ca, in marea ei majoritate, Psaltirea este de origina mult mai tirzie decit David, unii din psalmi apartinind epocii postexilice, iar altii chiar epocii macabeice. fn general, se admite ca in Psaltire sint destule elemente preexi- lice, pentru cA poezia ebraic& a existat chiar din antichitatea cea mai 1. Sf. Atanasie, Sf. Joan Chrisostom, Sf. Vasile etc. sigur, in rindul intii, in Psaltirea insési si apoi in celelalte carti ale Ve- ‘stament si numai apoi in cultul mozaic actualWie . GLASUL BISERICI1 departata * si pare lucru sigur ca, psalmii erau folositi la primul templu *. David a avut reputajia de a fi «dulcele psalmist al Jui'Israel+5 si nu-i nimic exagerat in ideea ca unele poezii, compuse de el, s-au transmis din wencratie in generatie, pind ce ele au fost incorporate, desigur mult mai adadogite. in cartea oficiala a Psalmilor. Pe de alta parte. nu-i probat ca existé mul{i psalmi din epoca macabeicé. epoca ce dateazé intre 166—163 i.d.Hr. Dupa cum se stie, traducerea Septuagintei era terminata pe la ince- putul secolului al I-lea i.d.Hr. si deci, Psaltirea isi cépdtase deja forma ei cea de astazi. 'Cu destula probabilitate, se poate accepta ca. psalmii provin din mai multe perioade si din imprejurari deosebite, iar colectiile de psalmi au fost formate cu timpul si din atari colectii a luat fiinta Psal- tirea actuala. Ca Psaltirea s-a format din colectii anterioare, pare lucru clar, chiar din cele ce aflam in insdsi Psaltirea, cdci ea este impartitd in cinci colectii sau carti si anume : Psalmii 1—41; 42—72; 73—89, 90—-106 si 107—150. La finele fiecdrei colectii se afla cite o doxologie si probabil cé Psalmul 150 a fost el insusi socotit o doxologie pentru ultima colectie. Dar exista o doxologie si dupa Psalmul 135, incit cartea a cincea. Ja origina. a constat din doua parti. Este cu putinta ca aceasta incincita diviziune a psalmilor sa fi luat nastere ca o imitatie a Pentateuhului si el alcdtuit tot din cinci carti, desi se mai poate ca in timp. o carte de psalmi sd fi fost adaugata alteia, ca un adaos. Unii sustin © ca aceasté diviziune a psalmilor nu-i un aranjament posterior. ci ea a fost cerutd de adunarea psalmilor in timp. Astfel. induntrul celor cinci colectii se aflé urmele si a altor colectii. De exemplu, psalmii davidici, in numar de 72 si anume: 3—9, 11—32. 34—41. 51—65, 68—70. 86, 101. 103, 108—110. 124, 133, 138—145, nu se afla numai intr-o singura colectie. ci in toate, deci pe masura aflarii lor. Ca a existat cel putin o colectie a psalmilor lui David. se vede din cuvintele cu care se inchide Psalmul 72: «se termina rugaciunile lui David, fiul lui Iesei» Colecta originala. la care se adaugasera aceste cuvinte, trebuie sa fi diferit de actualii Psalmi 1—72, caci din acestia unii n-au titluri sau suprascrieri. in timp ce altii sint atribuiti altor isvoare sau autori. Mai departe, in Psaltire. aflam psalmi atribuiti «fijlor lui Korah» (42, 44—49, 84, 85, 87, 88), altii atribuiti lui Asaf (50, 73—83), apoi colectia psalmilor treptelor (120—134) si psalmi numiti Haleluia (104—106. 111— 113, 115-—117. 133, 146—150). Acestia. de asemenea, trebuie sa fi fost co- lectii separate. Din aceste colectii deci. si poate din altele. nu usor de identificat. s-a nadscut Psaltirea prezenta. Se naste intrebarea: In ce scop s-au format aceste colectii? Pentru cultul de la templu ori al sinagogii. sau pentru inchinaciunea individuala a credinciosilor? Pentru a da un raspuns la aceste chestiuni, trebuie luate 3. A. Causse, Les plus vieux chants de la Bible, Paris, 1926, p. 29. 4. Primul templu este cel construit de Solomon si distrus de Nabucodonosor. ‘Templul al doilea este cel construit dupa intoarcerea din exilul babilonean si distrus de catre Tit, la 71 d.-Hr. 5. Hf Sam. 23, 1. 6, L. Zunz, Die gottesdienstlichen Votrdge der Juden, p. 16.ARTICOLE, STUDII, DOCUMENTARE 1017 in considerare doua probleme, ce ne pot ajuta in aceasta privinta. Prima se ocupa cu tipul, iar a doua se ocupa de titlurile psalmilor. In ce priveste tipul, profesorul H. Gunkel a fost primul care ne-a aratat adevarata valoare a luarii in considerare a tipurilor literare (Gattungen), ¢e ne indica variatele categorii ori grupuri in care pot fi divizati psalmii. Fiecare tip isi are asezarea ori situarea lui in viata (Sitz im Leben)‘. Ideea Jui era ca psalmii trebuie clasificati mai intii dupa subiect si natura si numai apoi sA ne ocupim de problema datei si a autorului lor. Aceasta metoda a fost preluata apoi de multi cercetatori ai cartii Psalmilor si a ut ca rezultat ca s-au sporit clasificdrile sau gruparile psalmilor. Prin- ‘ipalele grupe propuse de Gunkel erau: a) imnele de lauda (Hymnen); ) psalmi individuali de multumire (Danklieder des Kinzelnen); c) plingeri Klagelieder des Volkes) si d) plingeri individuale (Klagelieder des Ein- nen). In afara de acestea, mai existau grupuri minore ca: psalmi regali Onigspsalmen), cintece de pelerinaj (Wallfahrtlieder), servicii la Thora ‘hora Liturgien) si poezie sapentiala (Weischeitsdichtungen)*. Aceasta idee le clasificare dupé tip a influentat pe fiecare autor, care s-a ocupat de Bsal- e de la Gunkel incoace °. De sigur,unii socotesc clasificatia scifi ‘igidé, pentru ca e bazata pe cerinte de logicdé, ce apartineau lumirgre- ti, iar nu celei ebreesti 1°. Totusi, ideea a adus roade. Ce-i cu Sitz im Leben al psalmilor? Aceasta are de-a face cu asezarile icopurile) pentru care ei erau compusi si folositi. Raspunsul il intrevedem, ica ne gindim la grupurile de psalmi, dupa clasificatia de mai sus. Este Vident cd, unii psalmi sint psalmi de obste, adicd erau destinati sa fie intati la sanctuar, fie de un preot ori solist antrenat, fie de un corp de intareti ai templului, fie de toata comunitatea. Altii erau priviti ca psalmi dividuali, fiind scrisi pentru uzul personal. Aci intra psalmii «eu» (in care utorul vorbeste la persoana 1), ce aparent sint pentru uzul personal, dar ulti l-au privit pe acest «eu», ca pe o personificare a natiunii!!. Dar int cazuri cind acesti psalmi puteau fi rostiti in timpul sAvirsirii servi- lor divine, cind cineva era scdpat, sA zicem de o boala ori vreo alta sufe- {4 si atunci aducea multumiri la altar, ori cind cineva, inca bolnav, iticipa vindecarea sa si didea multumiri pentru cele ce aveau sa se in- imple. Sint psalmi ce nu pare sd aiba legatura directa cu cultul public, sint mai mult niste poeme de meditatie, cum sint cei care laudd Tora | aci vom avea in special psalmii acrostihi 12. Totusi si acestia puteau fi ililizati la cultul sinagogii unde se punea multé greutate pe adincirea invatatura. Este clar insA cA un mare numar de psalmi aveau legaétura 7 7.4. Gunkel, Die psalmen (HK), Gittingen, 1926. 8, Cf. J. Lamb, The Psalms in Christian Worship, London, 1962, p. 3. 9, The Old Testament and Modern Study, edit. Rowley, 1951, p. 162. 10. G. W. Ahistrém, Psalm 89. Eine Liturgie aus dem Ritual des leidenden Ko~ 0%, Land, 1959, p. 35. 11. W. Oesterley, A Fresh Approach to the Psalms, London, 1937, p. 148. 12. Psalmi in care fiecare verset, ori chiar strofa, incepe cu literile alfabetului, leoind de la prima,1018 GLASUL BISERICIL eu cultul si erau privifi ca psalmi liturgici. De fapt, a sporit mereu opinia ca «punerea in viata» a psalmilor are o strinsd legdtura cu cultul. Parerea lui Mowinckel 13 ca, «Psaltirea din Biblie e foarte strins asociata cu cultul-, a avut mare influenta. desi unele din interpretarile sale sint exagerate. Totusi, oricare ar fi originea real a psalmilor, nu mai este indoiala ca, multi din ei au fost compusi si colectionati in directie liturgicd, pentru ca astfel si fie pusi la indemina comunitatii. Unii dintre paslmii, priviti ca individuali la origine, cu timpul au fost amenajati ca s& se potriveasca si nafiunii intregi. Aceasta pare sa fie cazul psalmilor 90, 102, 14214. De altfel, Keet 1° subliniazd cé schimburi au putut fi si probabil s-au si facut. a unei viziuni religioase, ce se adincea. ori ca sd se pdstreze ar- cu ideile teologice, ce se dezvoltau. Titlurile Psalmiior. ‘Cu toata probabilitatea, multe din titluri nu sint contemporane cu psalmii. Se poate ca ele s& fi fost atasate de catre editorii psaimilor ori ai colectiilor de psalmi. Totusi, multi cred ca, din aceste titluri putem deduce ceva despre felul in care unii psalmi erau folositi, desi insemnarea unor asemenea titluri este obscura si exista o mare diversitate de opinii, cu privire la ele. De exemplu, Mowinckel !¥ inclind si atribuie celor mai multe titluri o insemnare culticd, indicind uzul ritual, la care era pus psalmul. Este drept, cA pentru a scoate ceea ce sustine, el face schimbari in punctuatia textului ebraic. Titlul general al cartii Psalmilor, in ebraicd, este Tehillim — imne de laud, desi numai un singur psalm, 145, este numit tehillah. Manuscriptele Septuagintei utilizeazd uneori cuvintul Psalterion, ce probabil traduce pe ebraicul mizmor, gasit in titlul a 77 de psalmi si folosit pentru cintarea Ja cult. Titlurile individuale ale psalmilor sint pline de interes, dar ele nu pot fi amintite toate aici. Unele contin directive cu privire la muzica, unele araté metoda de a rosti psalmi, iar altele indicd melodia dupa care si fie cintati. | Titlul lammenateah este intilnit de 55 de ori si, de obicei, este redat prin «pentru conducdtorul de cor», dupa analogia verbului din I Cronici XV, 21. Unii schimba punctuatia masoretica si citese «care priveste redarea muzicala». Mowinckel neagé vreo directie muzicala aci. Termenul beneghinoth (Ps. 4, 6,54, 55, 57) si ’al-neghénot (Ps. 61) suge- reaza ideea cd psalmul trebuie acompaniat de instrumente cu coarde. Ter- menul ‘al-haseminith (Ps. 6, 12) si ’al-’alamot (Ps. 46) s-ar putea sa insemne © referinté muzicala. A. Gordon!” sugereazd cA un grup putea sa aiba instrumentele acordate ‘al-’alamot — dupa felul feciarelor, adica in cheia de sopran, iar un grup acordat dupa ‘al-haseminith == pe opt, adica la 13; S. Mowinckel, Die Psalmenstudien, Oslo, 4 vol. 14. J. Lamb, op. cit., p. 4. 15. A Liturgical Stwdy of the Psalter, London, 1928, p. 43. 16. Psalmenstudien, B, 4. Die technischen Termini in den Psalmeniiberschrijten 17, The Poets of the Old Testament, p. 65, Apud J, Lamb, op. cit. p. 5ARTICOLE, STUDI], DOCUMENTARE 1019 octava de jos. Dar multi cred cd, muzica ebraicd n-avea idee despre octave, desi vocile femeilor si vocile barbatilor sint separate natural printr-o octava 19, In titluri avem numai o simpla referinta despre instrumentele de sunat i anume in Ps. 5, unde cuvintul nechiloth este utilizat si tradus cu «instru- mente de sunat». Septuagina il traduce, insa, cu bag tis xAngovopovens. iar Fericitul Ieronim are «pro hereditatibus», ce inseamna «spre mostenire», euvinte ce ne sugereazd ideea ca, aici este vorba despre numele melodiei de folosit. O alta frazi ce a fost privita ca indicatie muzicala este ‘alha-ghithith (Ps. 8, 81, 84). Targumul presupune ca e vorba de un instrument muzical originar din cetatea Gath. Dar gath inseamna si teascul de presat stru- (uri, iar titlul din Septuaginta este intg tov Anvay dupa «teascuri», suge- tind ca psalmul trebuia sa fie cintat dupa melodia cintarii culesului viilor. Multe alte titluri par s4 indice melodiile dupa care sa fie cintati psalmii. Astfel, ‘al-taschith (Ps. 57, 58, 59) care ar insemna «nu distruge», pare #4 fie cuvintul cu care incepea o cintare de culesul viilor cum reiese din Isaia 65, 8; ’al-ayyeleth ha-sahar (Ps, 22) — «pune pe cdprioara diminetii>; Jal-sosanim (Ps. 45, 69) «pune pe lalele»; ’al-yonath ‘elim rehokim (Ps. 56) une pe «porumbita departe de terebinti» ¥. Aceste citeva cuvinte, cu privire la titlurile psalmilor, sugereazé — daca terpretarile date sint valide — ca, psalmii erau folositi pentru cintarea lomunitatii, adesea, acompaniati de instrumente muzicale, iar in anumite uri, erau aplicate psalmilor, melodii populare. In psalmi se aflé multe referinte la instrumente muzicale, de aceea, © oarecare amintire a lor n-ar strica cu nimic. Originar, se pare ca multe din acestea erau simple intensi i ale batailor cu miinile, loviturilor cu icioarele si miscadrilor trupului, ce acompaniau cintarile si jocurile pri- itive 1. Ele erau de trei feluri: de lovire, cu coarde si pentru suflat. Instrumentele de lovire toate erau primitive in natura lor si despre ulte din ele se vorbeste in Vechiul Testament ?*, Asa de ex. era instru- entul toph ori tamburinul, izbit cu mina. Folosirea lui la cult este men- jonata in Ps. 68, 25 si putem sa compardm si cu Ps. 81, 2; 149, 3 si 150, 4. ‘De obicei, el este mentionat alaturi de alte instrumente. Exista, de ase- lenea, zelzelém ori cimbalul, apoi meziltaim, ceva similar cimbalului, lisim, poate triunghiul muzical si mena’ane’im, probabil un fel de buhai. ‘Singure cimbalele erau utilizate la templu °*. Instrumentele de suflat includeau pe sofar, ce era un corn de berbec. a inceput, el era utilizat mai ales la dat alarma, dar cu timpul a devenit instrumentul recunoscut la anumite ceremonii. Despre uzul lui la cult se ————__ 18. I Cron, 15, 20. 19. E, Werner, The Sacred Bridge, p. 386 sq. Apud J. Lamb, op. cit., p. 5. 20. C. Sachs, History of the Musical Instruments, New York, 1940, p. 124 9.u, 21, A, R. Gordon, op. cit. p. 55. 22. Pr. T. Negoita, Psaltirea in cultul Bisericii Ortodove, Bucuresti, 1940, p, 41 28, I Cron,, 25, 6.1020 7 GLASUL BISERICI1 vorbeste in Ps. 47, 5; 81, 3; 98. 6 si 150, 3. El este singurul instrument folosit in sinagoga de astazi. Hazozera un tub de argint, adicd o trompeta. este mentionata in Ps. 98, 6. Un altul este chalil = flautul, dar care nu-i amintit niciodata in legatura cu cultul. In fine, este ’ugab, poate un cimpoi cu doua flauie, unul pentru cintat si altul pentru suflat prin el. Singura referinta la el o gdsim in legatura cu cultul, in Ps. 150, 4. In ce priveste instrumentele cu coarde, numai doua sint mentionate in Vechiul Testament: kinor — lira si nebel — harpa®+. Exista, in II Cro- nici 5, 13, o referinta interesanta la uzul a atari instrumente, unde citim: «Trompetii si cintarefii erau ca unul, facind un singur sunet de auzit cind se lduda si se multumea lui Dumnezeu gi ... ei indljau vocile lor cu trom- petele si cimbalele si cu instrumentele muzicale si lAudau pe Domnul-. Aceasta pare a ne sugera ideea cd muzica si cintarea erau la unison. Unii psalmi vorbesc de acompaniamentul instrumental. Astfel, Psalmul 43, 4 sugereaza ideea ca cintaretii de la templu cintau in acompaniamentul instrumentelor: «vreau sa-ti multumesc cu harpa (kinor)». Sd se compare cu Ps, 71, 22: «Vreau sa te laud pe tine cu psalterionul (nebel) ... tie vreau sa-{i cint cu harpa (kinor)». Uneori se indicd un acompaniament si mai com- plet, cum de ex, in Psalmul 81, 1—3, unde tamburinul ((toph), harpa (kinor), psalterionul (nebel) si trompeta (sofar) sint enumerate impreuna. cum si in Ps, 150, 3—5, unde ne sint insirate: trompeta (sofar), psalterionul (nebel), harpa ((kinor) si tamburinul (toph), apoi instrumentele cu coarde in general: flautul (’ugab) si cimbalele (zelzilim). Din cartile Vechiului Testament aflam cai, asemenea “instrumente puteau fi utilizate nu numai la acompaniamentul cintarii, ci si la procesiu- nile si jocurile religioase ale comunitatii. Procesiunile puteau sa fie indrep- tate c&tre templu sau puteau sd aiba loc in curtea lui, cum este cazul cu «inconjurul altarului», mentionat in Psalmul 26, 6. Cintarea era, adesea insotita de joc *° si dupa cum se pare, aceasta avea loc, chiar la temph Putem vorbi ceva despre rostirea adevdraté a psalmilor la cult? Din ceea ce s-a spus pind aci, este clar cd exista un important element muzical ja recitarea ‘psalmilor. Avem prea putine informatii despre natura muzicii ebraice. Totusi, se poate spune cd ideea de ritm predomina. Multe popoare primitive pun mare accent pe ritm. In special muzica moderna araba, cu toata probabilitatea, este de o natura foarte aproape de antica muzica be- duina **, Toate sint de un puternic caracter ritmic, iar melodia, la ince- put, era de importanta mai mica decit ritmul. Melodia trebuie sa fi con- {inut in ea o sfera mica. In muzica ebreilor antici, melodia poate fi descri: ca un fel de declamare recitativa, cum incé se mai poate vedea la arab’ Melodiile trebuie s& fi fost, de asemenea, foarte scurte, repetindu-se intr-una. 24. L Cron, 16, 5; Neh. 12, 27. Exod 15; Jud. 11, 34; Sam. 10, 5 s.u.: 1 Sam. 18, 6. 26. Cf. Ps.149, 3; Ps. 150, 4. 7 contest aceasta, de ex. A. %. Idelsohn, Jewish Music, N. Y., 1929 wky, Music of the Ghetto and the Bible, N.Y. 1934, Apud J. Lamb, op. cit., p. 28, W. Oesterley, op. eit, p. 109.ARTICOLE, STUDII, DOCUMENTARE 1021 Exista putina evidenta, de cum erau cintati psalmii in aceste melodii gi, deci, n-avem putinta sé ne informam, cu privre la dezvolarea muzicii. In ce priveste chestiunea, dac& cineva, prezent la serviciul divin, se “socia la cintarea psalmilor, ori daca lucrul acesta era lasat pe seama preo- tilor sau al unui solist format, ori corului, ori unui grup de cintareti, ca eel al korahitilor, levitilor, etc., un raspuns sigur, pentru toaté perioada ‘eultului ebraic, nu se poate da. Se pare ci parctica a variat, dar este posibil ei, in timpurile de mai tirziu, cintarea era executata, mai ales, de cintaretii e profesie. Dar chiar astfel, cei prezenti la slujba se vor fi asociat, dacd lu la cintarea propriu-zisa, cel putin la aclamarea Halleluéa ori la vreun similar, in momentele adecvate. S-a spus cA cuvintul terwah (acla- are, strigdt) este un cuvint tehnic in legaturd cu cultul °9 si acest cuvint gaseste in mai multe locuri *”. Exista vreo cintare antifonica, unde un solist sa alterneze cu corul ‘sau cu asistenta sau o cintare antifonalé, unde doud grupe sa cinte alterna- tiv? Se pare ca exista indicatii cé, 0 asemenea cintare a fost practicata, lesi nu aplicata la toti psalmii. In I Samuel 18, 7 citim cd «femeile ras- deau una alteia, cintind, dantuind si graind: Saul a batut miile, dar ica cu repetatul refren «Caci in veac e mila Lui». S-a dat sugestia ca si ii din psalmii treptelor (120—134) se poate sa fi fost cintati antifonal, grup de pelerini, ce se apropia de muntele Sion si de un cor, ce se valea de linga Ierusalim #1. Psalmii la templu. — Multi au spus ca Psaltirea a fost cartea de iciuni a templului al doilea #*, dar s-a negat de altii, care pretind ca itirea era socotita numai ca o carte religioasd sau ca un manual de medi- si citiri devotionale #8. Dacd nu era nici o indoiala c4 psalmii erau ititi la templu al doilea, care era situatia cu templul1? Cei care inclinad creada psalmii de data tirzie neaga orice relatie a psalmilor cu templul I. C ‘i care pledeazd pentru o data mai timpurie inclina si creada ca au fost ilizati si acolo. Desigur, pare sA nu existe nici un motiv pentru a nega ixistenta psalmilor la acea data. In Vechiul Testament, se afl4 poeme de eeasi structurd literard cu psalmii, ardtind acelasi paralelism *4 ca si psalmii canonici. Cintarea Deborei (Jud. 5, 1—31) si plingerea lui David entru Saul si Ionatan (II Sam. 1, 19—27), ambele sint cintari laice. Dar ele sint de tip sacru, cum de ex. psalmii atribuiti lui Moise in Iesire 15, 18 si cintarea Anei in I Samuel 2, 1—10. Si in profetii anteriori se afla 29. Ibidem, p. 120. 30. I. Cron. 15, 28; Ps. 47, 5; Ps. 89, 15. 31. W. Oesterley, The Jewish Background of the Cristian Liturgy, Oxford, 25, p. . H. Box, in Hastings, Encyclopaedia of Religion and Ethics, XII, p. 791. 33. B. Duhm, Die Psalmen, (KHCAT, 14), 2. Aufl. 1922, p, XXVII. 94. Caracteristica poeziei ebraice de a pune in paralela ideea dintr-o frazi sau wet. Paralelismul acesta e de mai multe feluri: sintetic, antitetic etc. Hilosul Bisericii . 61022 GLASUL BISERICII piese de aceeasi natura ca si psalmii?5. Atari piese sint in mod evident timpurii, cea mai mare parte preexilice. Azi nu se mai indoieste nimeni ca fnainte de exi] au existat multe poeme pur religioase si de aceea, nu vedem pentru ce unele din ele, indreptate si adunate, si nu fi intrat in Psaltire. De aceea, H. Gressmann a spus clar «sirbatorile religioase, sacrificiile riturile, intreg cultul sacrificial public ori privat, sint de neconceput fi un ceremonial sacru, insotit de psalmi» ®°. De altfel, in Ezdra 2, 41 si Ne- hemia 7, 44 se afla referinte la un grup de oameni, reintorsi din exil, numit «cintaretii, fiii lui Asaf». Acestia erau descendentii persoanelor, alta- data in corul de la templul I. Exista texte, ce mentioneazi cintarea la cultul antic. Intr-un pasaj din Amos (5, 23), ce vorbeste de cultul formalistic in regatul de nord, Yah- weh zice: «Departeazi de la mine vocea_ cintarilor tale, c&ci nu voiesc sa ascult melodia violinelor tale (nebel)». In Isaia 30, 29, de asemenea, citim: «SA cintati atunci, ca in noaptea cind se praznuieste o sdrbatoare ea atunci cind se merge cu un flaut (chalil), spre a se sui in muntele Domnului #7. Concluzia este cd, chiar daci psalmii in forma lor prezenta fost utilizati la templu, trebuie sa fi existat compozitii de natura ara, folosite la cult. In ce priveste templul al doilea, situatia este mult mai clara. In servi ciul de fiecare zi, cind se oferea sacrificiul zilnic, preotii suflau in trompete, iar cintdretii templului cintau psalmi cu instrumente muzicale. Dupa sacri- ficiu se cinta psalmul zilei. Aceasta se facea atit dimineata, cit si la sacri- ficiul de seara. In zilele de sdrbatoare si alte ocazii importante, erau cin tati psalmii prescrisi. Astfel, psalmii se compun Hallel (113—118) erau cin- tati la Pasti #8, la sarbadtoarea Saptaminilor si la sdrbatoarea Tabernacole- lor #9, la sarbatoarea Hanukka si la sérbatorile de Luna noua. Psalmii trep- telor erau cintati de cei care urcau spre Ierusalim, la cele trei mari saérba- tori: Azime, Saptaéminilor si Tabernacolelor 4°. Psalmul 30 era cintat la Hanukka (tirnosirea templului) de catre Tuda Macabeul, dupa darimarea templului de cadtre Antioh Epifaniu,-in 165 i.d.Hr.+!. Psalmul 81 era cintat la celebrarea slujbei pentru Luna noua, cind erau aduse sacrificii speciale. Cea mai importanté ocazie, pentru cintarea de psalmi, era sdrbatoarea Tabernacolelor sau Colibelor, celebrata la luna plina din Tisri, luna a saptea a anului iudaic. Psalmul 135, al carui text spune clar cd se citea la templu, era cintat in dimineata sarbatorii de Paste. Totului tot, existé putind indoiala ca Psaltirea era utilizata liturgic la templu si, de sigur, uzul psalmilor trebuie sa fi fost reglat cu mare. Existenta cintaretilor levitici si a altor cete de cintareti ai templului este clar probata, cel putin la serviciile de mai tirziu ale templului. 35. A se vedea discutia la A. Causse, op. cit., p. 22. 36. In opera The Psalmists, editaté de D. C. Simpson, Oxford, 1926, p. 11 Cf. si II Sam, 6, 15; Ps. 47, 5. 38. Tratatul Talmudic Sopherim, editia Miller, p. 288. 39. Ritul este descris in Tratatul Talmudic Sukkah, IV, 9, 10. 40. Cf. Deut. 16, 16. 41. Sopherim XVIII, 2. Cf. 1 Macabei 4, 52—59.ARTICOLE, STUDI, DOCUMENTARE 1023 Psaltirea in sinagogé. — Cu privire la originea sinagogii, au fost erate mai multe teorii. Dupa iudeii din timpul lui Iisus, fondatorul jagogii a fost Moise 4%, caci tendinta era sa i se atribuie lui institutiile ligioase esentiale. Unii au spus + ca sinagoga dateaza din perioada exi- gi a luat fiin{a in Babilon, ca o inlocuire a templului. O alta sugestie ca ea a fost fondata de catre Ezdra, cu ocazia «marei adundri» +4. tusi, sint altii care cred ca sinagoga a fost creatia iudaismului elenistic, id originea in diaspora, iar mai tirziu fiind introdusa in Palestina. nefericire, nici Vechiul Testament nici cartile apocrife, din timpurile ”abeice, nu ne dau nici o informatie 4. Totusi, in timpul lui lisus, sinagoga era o institutie recunoscuta si infloritoare. Pina in prezent, arheologia nu ne-a dat nici o informatie pre sinagogile din Palestina, inainte de era crestind 46. Cea mai antica lenté vorbeste de sinagogile din Egipt, numite «locuri de rugaciune> jooevyai), cam pe la 247—221 i.d. Hr.47. Cea mai veche evidentaé docu- tara pentru Palestina, se afla in cartea Enoh 46, 8, cp. 53, 6. Data este cu ximatie, intre 94—79 i.d. Hr. Pina aci nimic nu s-a vorbit despre sina- fi. De aceea, ne indreptam pasii cadtre Filon*® si Iosif49, care, cind ttesc despre sinagogi, pun accentul principal pe invatatura Legii si ele iudaice. Filon se referd la sinagogi, ca la niste locasuri de inchi- ‘june, iar intr-un loc 5°, el spune ca aci erau cintate laude, imne si tri 54 si de sigur, printre acestea erau si psalmi. In Noul Testament, asemenea, cind se vorbeste de sinagogi, accentul se pune pe elementul itructie-invatétura cdci, adesea, sint mentionate predicarea si citirea ipturilor. Rugdciunea este mentionata numai odata 5*, dar n-aflam nici referire la cintare. Pe cit se pare insé desi sinagoga a luat fiintéa cu pul principal de a se citi si explica Legea in ea, totusi incetul cu incetul, jagoga a fost utilizata in scopul cultului. Si acest proces se va fi desvoltat ’i obiceiul de la templu. Blau 5? spune ca, «cele mai vechi elemente ale itului sinagogal s-au dezvoltat dupa modelul serviciului de la templu ‘de la obiceiul practicelor la sacrificii (ma’amad) cum si de cultul privat si lic, unde erau rostiti psalmii si rugaciunile, ce fusesera compuse in tim- diferite si in ocazii speciale». Se stie cd. cintarea psalmilor ocupa o importanta in liturghia de la templu si azi se accepta de mai toti ca. iceiul a fost luat de la templu si introdus in liturghia de la sinagoga. ", 42. Iosif Flaviu, Contra Apionin II, 17; Filon, De Vita Mosis, III, 27, Apud Lamb, op. cit., p. 10. 43. Cf. J. Wellhausen, [sraelitische und jild. Geschichte, 6. Aufl, Berlin, 1907, 193. 44. In ebraick, Keneseth ha-ghedolak, Neh, 9, 10. _ 45, A se vedea articolele: Sinagoga, in toate dictionarele biblice. 46. Cu privire la arheologie, E. L. Sukenik, Ancient Sypagogues in Palestine and ee, Schweich Lectures, 130. 47. B. Schiirer, Geschichte des jiidischen Volkes, B. 2, Aufl. Leipzig, 1907, 498 5.0. 48. Cam intre 20 i.d.Hr. si 40 d.Hr. 49, Sa se vada citatele in: Friedlander, Synagoge und Kirche in thren Anfiingen, lin, 1908, p 61 su. 50. In Flaccum 14. 51. Tatavec, Suvot, deat, 52. Matei 6.5. 53. Jewish Encyclopaedia, VIII, p. 13741024 GLASUL BISERICIL Sinagogile din zilele noastre fac considerabil uz de Psaltire, nu numai in scopul direct de rugaciuni, ci si in alt chip, dupa cum se va vedea mai la vale. Desigur, sinagoga a utilizat Psaltirea la cult, de multé vreme, daca nu totdeauna. Este drept cé in evul mediu, psalmii furd dacd nu mai putin favorizati, cel putin mai putin folositi. In schimb, au fost compusi asa numiti piyyutim®4 pentru a fi utilzati in cartea de rugaciuni si aceasta cam de prin secolul al VII-lea 55. Acesti piyyutim erau niste poeme si, pen tru un timp, ei au fost foarte populari, in special in prima parte a evului mediu. Datorité datei comparativ tirzie a compozitiei lor, cei din ritualul sefardic 5° difera de cei din ritualul askenazit 57. Unii din ei®§ se mai ga sesc prin cartile de rugaciuni®®, dar de obicei foarte scurtati. In acesti piyyutim se aflad multe reminiscente din psalmi °°. Cind cultul liturgic a fost radical reformat, catre finele secolului al XVIII-lea d.Hr., multi au fost fie eliminati, fie mai scurtati, producindu-se o intoarcere catre o folosire mai frecventa a psalmilor 6. Aici este cazul si amintim de Imnele de multumire (Hodayoth), din manuscrisele de la Marea Moarta §?. Aceste interesante suluri contin dife rite citatii si fragmente din psalmii canonici, ceea ce pare sd ne indice ca, Psaltirea era atunci deja o carte formata, deci inainte de epoca macabeic Limbajul lor se aseamana cu cel al ebraicii Vechiului Testament si, ele arata cd, in perioada postbiblica si rabinicd incd se mai compuneau imne de laudé. Aceste imne de la Qumran au intr-insele mai putina poezie si mai putin dinamism decit psalmii din Biblie si cu toata probabilitatea, ci sint compozitii asemnadtoare celor cunoscute deja ca Psalmii lui Solomon (o scriere apocrifa) si cintarile din Noul Testament (a Elisabetei si a Maicii Domnului). Acum este bine sd atragem atentia catre chipurile in care psalmii au fost utilizati la cultul ebraic si aceasta nu-i de putind importanta, fiindca aceleasi metode au fost utilizate apoi de cultul Bisericii crestine. 1. Psaltirea fiind folosita pe o scaré mare la cult, psalmi intregi erau cintati ori cititi la diferitele servicii religioase. In felul acesta, Psaltir: era utilizaté in acelasi chip, cum este si in cartea de rugdciuni modernii 54. Cuvintul este derivat din grecescul novice 55, E. Werner, op, cit., p. 285 5.0. 56. Ritualul sefardic este cel al ebreilor occidentali, in special din Spania. Pe limba ebraicd, Spania se numeste Sefarad. 57. Ritualul askenazith este cel al ebreilor orientali. Numele vine de la cuvintul ebraic Askenaz = Germania. 98. Ritualul askenazith este cel al ebreilor orientali. Numele vine de la cuvintul Cf. W. Oesterley and Box, Religion and Worship of the Synagogue, London, p. 101 sq. 59. Singer-Abrahams, Authorized Prayer Book, p. 63 $. p. 11, Cf. si A, S. Gold, Seder ha-thephiloth (Ordinea rugaciunilor), Craiova (f. d.), Pp. 64—80. 60. L. M, Dembitz, Jewish Services in Synagogue and Home, Philadephia, 1890, p. 222 su. Apud J. Lamb, op. cit, p. 11. 61. W. Oesterley, The Psalms in the Jewish Church. London, 1916, p. 15 62, M. Burrows, More Light on the Dead Sea Scrolls, London, 1958, p. 169 §.u. . Apud J. Lamb, op. cil, 7ARTICOLE, STUDII, DOCUMENTARE 1025 exemplu in Shakarit ori rugdciunea de dimineata, se afl& trei serii de almi, separati prin rugaciuni, citiri din Scriptura, citiri din Misna si tele. Psalmii zilnici, de care am amintit, sint inc in uzul sinagogii, in imp ce Hallel (Ps. 113—118) se afla utilizat numai la marile sarbatori 63. Se i poate adduga ca, in ajunul sdrbatorii de Sukkoth (sdrb. Corturilor), deii piosi au sa recite intreaga Psaltire, in mod particular. In serviciile de dupa masa (Minhah), din zilele sAptaminii. Psalmul 5 se gdseste regulat laolalta cu ceilalti psalmi, ce variazd dupa diferitele ituri. Serviciul de dupa masa si timpul dintre el si serviciul de seara sint weotite ca timpul cel mai potrivit pentru recitarea de psalmi, Psalmul gi cei ai treptelor (120—134) fiind cei mai frecventi. Serviciul de seara Maariv) incepe cu Psalmul 134, urmat de versete luate din alti psalmi, iar Imii 24, 8 si 29 sint fixati sa fie rostiti dupa acest serviciu. In anumite joade ale anului liturgic sint prescrisi psalmi aditionali. Serviciile de ibbat sint mai lungi, ziua incepind dupa ritualul askenazith cu Psalmii 99 si 29. Psalmul Sabbatului prin excelenta este 92, iar serviciul de di- até include Psalmii 19, 34, 90, 91, 135, 136, 33, 92 si 93. Serviciul tru inchiderea Sabbatului include Psalmii 144, 67 si 128. Aceste exemple fi suficiente si ne arate uzul intregii Psaltiri la serviciile ordinare. Putem adauga insé ca serviciile ocazionale utilizeazé si ele psalmi. fel, la serviciul «Rugaciunea inaintea mergerii spre odihna de noapte» afla Psalmii 91, 3 si 128. Slujba nuntii are Psalmii 100 si 150. In ser- iul la «binecuvintarea unei case»sint recitati Psalmii 30, 15, 101, 121, si 9 (sectiunile Beth, Res, Kaf si He). La serviciul inmormintarii, partea I acasa, se rostesc Psalmii 23 si 130 ori alternativ selectii din Psalmii , 55 si 103, in timp ce serviciul imormintarii propriu-zis are Psalmul 16. Metoda de a folosi psalmi intregi este naturala si inteleapta, deoarece @ea mai mare parte, fiecare psalm isi are o oarecare unitate si e mai eles decit atunci cind sint cintate ori rostite numai citeva versete iguratice. 2. Observam ca folosinfa psalmilor intregi, adicd a psalmilor alesi si iti la diferitele servicii, se face oarecum din cauza cuvintelor ori ideilor rivite pentru anumite zile si ocazii. Se stie ca fiecare zi a saptaminii isi fa psalmul ei special, cintat la templu, cu prilejul sacrificiului de dimi- ita si seara, obicei continuat si de sinagogd. Psalmii pentru cele sapte ale sAptéminii sint aratati de tratatele din Talmud Misna Tamid VII si | Sofertm XVIII, 4, dupé cum urmeaza: 24, 48, 82, 94, 81, 93 si 92. Motivele tru alegerea lor se afla in aceleasi locuri din tratatele din Talmud, mai amintite. S-a ales Psalmul 24 pentru ziua intii a sAptaminii «al Dom- lui este pamintul si plinirea lui», pentru a comemora prima zi a crea- i, iar psalmii la celelalte zile pentru presupusele legaturi pe care le-ar ziua saptaminii cu creatia. Cel al zilei a sasea, Psalmul 93 «Domnul 63, Singer-Abrahams, op. cét., p. 219—244.1026 GLASUL BISERICII a impdrdfib» pare potrivit pentru ziua in care Domnul a completat creatia si dar e greu de priceput ratiunea pentru ceilalti psalmi *. Similar. se afla psalmi pentru sarbatori, iar motivele pentru alegerci lor sint date in Soferim XVIII si XIX. Grupul de psalmi, numit Mali | (113—-118) este utilizat la marile sarbatori: Luna noua, Paste, Cincizeciniw Tabernacole si Hanukka, caéci acest grup este cel mai potrivit pentru aceste ocazii. in plus, Psalmul 7 a fost ales pentru s&rbdtoarea Purin Psalmul 12 pentru ziua a opta a sdrbatorii Corturilor sau Tabernacolelor, Psalmul 30 pentru sarbétoarea Hanukka; Psalmul 47 pentru sarbatoarei de Anul nou; Psalmii 98 si 104 pentru sarbatoarea de Luna noua, iar pentru Yom Kippur (Ziua ispasirii) au fost alesi Psalmii penitentiali 103 si 120. Evident, se urma practica templului. Alegerea Psalmului 47 pentru sarbatoarea Anului nou s-a datorit probabil celui de al cincelea verset «Dumnezeu se urca in strigate, Domni!! in sunet de trimbitaé (Sofar)». Suflarea sofarului este una din cele mai im portante ceremonii a acestei sdrbatori. El era suflat si la sarbdtoarci Lunii noi, iar referinta la el se face si in Psalmii 98, 6 si 81, 3, unde: mentionate atit trimbifa cit si Luna noua. De sigur, este dificil de spi astézi, dacd psalmii au fost alesi, in adevar, pentru aceste motive, ori daca motivele au fost aratate, dupa ce alegerea era fixata deja. 3. In mulie momente ale serviciilor religioase erau recitate verse- tulete, adicé erau rostite versete raslete din psalmi. Astfel, la serviciul c- dimineata, dupa ce se punea thalith © se citea Psalmul 36, 7—10. Cinil conducatorul rugaciunii aducea sulul Torei din arca 66, pe platforma %, cl ridica sulul zicind: «Mariti pe Domnul cu mine, impreuna sa slavim numele Lui» (Ps, 34, 3), iar cind sulul era inapojat in arca, se rostea Psalmul 148, 13—i4 antifonic 5, adicé zicea oficiantul: «Laudati numele Domnului, ch inglt este numele Lui», iar poporul raspundea: «Stralucirea Lui este pest« pamint si cer, El inaita cornul poporului sdu spre lauda tuturor cuviosilor Lui, a fiilor lui Israel. a poporului ce sta aproape. Alleluiah». Versete sinl recitate, de menea inainte si dupa rugaciunea Amidah, adicd rugaciunea de «optsprezece>, una din cele mai de baza rugi ale cultului sinagogal du astazi. Versetele din nainte sint din Psalmul 51, 17: «Deschide, Doamne, bu zele mele. ca gura mea sd vesteascd lauda Ta», iar versetele ce inchid sint din Psalmul 19, 14: «Fie cuvintele gurii mele si cugetarea inimii melv sa fie placute in fata ta. o. Doamne, stinca mea si izbavitorul meu» 6. Ser 64, Pentru interpretarea dat de Rabbi Akiba, a se vedea Talmud, Rosh-hasanw, 31a, citat de Singer-Abrahams, op. cit., XCVI. 65. Thalith este o fagie de pinz& de materie alba, cu dungi albastre pe maryini si pe care fiecave mozaic si-l pune pe umeri, la rugaciunea publica mai ales. 66. Arca este dulapul din fundul altarului (in partea de rasarit a sinagosin, in care se pastreazd Tora (Evanghelia mozaicilor, ca si ne exprimam cu un cuvint inteles de toti). 67. Platforma este o masa (un fel de strana pe care pune hazanul (oficiantu!, cintiretul) crtile de pe care cinta, 68. Singer-Abrahams, op. cit., p. 15, 66, 70. 69. Ibidem, p. 136, 142. Cf. L. Dembitz, op. cit., p. 119.ARTICOLE, STUDI, DOCUMENTARE 1027 viciul cununiei incepe cu versetele Psalmul 118. 26; 95, 6 si 100. 27°. In realitate. aceste versete sint rugi scurte ori mai bine zis un fel de felicitari, potrivite cu actul ce se savirseste. 4, Ajungem acum la mult dezbatuta problema si anume posibila utili- zare a Psaltirii intr-un ciclu trienal. In sinagogile din Palestina, Pentateuhul era citit la cultul public, simbaté de simbata, procesul fiind completat in timp de trei ani. Fiecare Sabbat isi avea al sdu Seder ori portiune din textul Legii (Torah), iar mai tirziu si a sa Haftarah ori pericopa din Profeti. Seda- rim-i erau portiuni sau pericope consecutive dn Pentateuh, iar Haftaroth- rile erau alese in asa fel, incit s se potriveasca Sedarim-ilor, avindu-se in vedere coincidenta ori corespondenta in cuvinte ori idei. Aceste citiri au devenit stabile abia in timpul Noului Testament 71. S-a sugerat ideea ca acest interval de trei ani, pentru citirea Psaltirii, s-a facut pentru a corespunde cu acele intervale de trei ani pentru citirea Legii (Torah) si multa discutie a fost pe tema aceasta. Dr. Rabinowitz 7° a rezumat argumentele in favoarea acestei idei, in articolul sau din Jewish Quarterly Rewiew, intitulat: Tehilém-i din Midras reflecta ei un ciclu trie- nal?» Sint cinci carti ale lui Moise — spune el — sau facut si cinci carti ale psalmilor. Numarul psalmilor (150) corespunde cu numarul sabbatelor din trei ani. El sugereazd ideea ca, in Midras Tehilim, parte din expuneri sint influentate de ciclul trienal, iar mai departe spune ci Midrasim-i la Pentateuh, in special Tanhkuma. pare sa reflecte un ciclu trienal al psalmi- lor (Midrag inseamna comentar). ‘Midras-ul la Psalmul 1, 1 are: «Moise dadu israelitilor cele cinci carti ale Legii, iar pentru a corespunde acestora, David le didu cartea Psalmilor, in cinci carti». Profesorul Snaith 7? spune cd, aceasta corespondenta este exacta. carte cu carte si psalm cu psalm, pentru Seder. D-sa conclude ca, lesirea incepea la cel de al 42-lea Sabbat din periodul trienal, Leviticul ineepea la cel de al 73-lea, Numeri la al 90-lea si Deuteronomul la al 117-lea ™. Astfel, fiecare carte a Pentateuhului incepea in aceeasi zi in care incepea si fiecare carte a Psalmilor, cu exceptia celei de a cincea carti a Psalmilor. Dar aci, motivul pare sa fie ideea cd, diviziunea dintre Psalmii 106 si 107 nu-i corectd. Snaith crede cd, Psalmul 119 incepea in Sabbatul {n care incepea cartea Deuteronom si dinsul subliniazd, cit de plin este acest psalm de fraze si idei deuteronomice. Au fost observate multe puncte de contact ori de corespondenta in cuvinte si idei, intre un psalm si citirile pentru ziua corespunzdtoare (Seder ovi Haftarah). Un exemplu poate fi dat mai detaliat. Psalmul 4 este un psalm de odihna si somn. Seder-ul corespunzator textului din Facere 5, 1—6. 8, ce contin interpretarea numelui lui Noe ca exprimind ideea de vodihna», iar Haftarah este Isaia 30, 8—15, ce include pasajul «caci in liniste si bund speran{a sta mintuirea voastra» 70. Singer-Abrahams, op. cit. p. 298 . Cf, Luca, 4, 16 $.u.; Fapte 13, 15, 27. New Series, 26, (1935-1936), p. 349—368 73. ZATW, An 1932,p. 304. 74. Ibidem, p. 3031028 GLASUL BISERICIL Dr. King 75 a evidentiat ca, fiindca cele cinci carti ale psalmilor au fost utilizate in acest fel, de aceea, psalmii pelerinajului (120—134) erau pusi s4 fie recitati in timpul celor 15 saptamini, de la 1 Elul pina la Ha- nukka (septembrie-decembrie), adevaratul timp, cind pelerinii, in continui procesiuni, aduceau primele fructe la templu. Prof. Guilding7® a atras atentia catre alte asemenea corespondente. De exemplu, Psalmul 39, 12 si Facere 47, 9, apoi Psalmul 147, 14 si Deuterenom 32, 14, apoi Psalmul 11, 6 si Facere 11, 24. D-sa sugereaza ideea ca, deoarece trei ani contin 151 ori 152 de Sabbate, au fost alocati cite 50 de psalmi fiecdrui an, iar pentru Sabbatele in plus, au fost procurate citiri prin diviziunea unor psalmi si ca, psalmul supranumerar (151) din Septuaginta se poate sa fi fost adaugat pentru unul din acele Sabbate, ce trec peste numarul de 15077. Poate ca nu este lipsité de interes schema intocmita de R. G. Finch 78, pentru uzul Psaltirii in intervalul de trei ani79: T-ul an Ti-lea_an Il-lea an Nisan Ps. 1—4 Ps. 49-—52 Ps. 100—103 Iyyar 5-8 53—56 104—107 Sivan. 9—12 57—60 108—111 (112) Tammuz 13-16 61—64 113—115 Ab 17—20 65—68 116—119 Elul : 21—24 69—72 : 120—123 Tisri 25—28 73—76 124—127 Hesvan. 29—32 77—80 128—131 Kislev 33—36 81—84 132—135 Tebet 37—40 85—88 136—139 Shebat 41—44 89—92 140—143 Adar 45—48 93—96 144—147 Veadar 97—99 148—150 Acesta este o teorie si dacé ea este acceptabila, avem aici un exemplu timpuriu al unei practici, ce s-a raspindit mult in Biserica crestina. Exista, insa, o dificultate si anume cd, nu pare sa existe nici o eviden{a de o uti- lizare trienala a psalmodiei (cintarea psalmilor), in cartea de rugaciuni iudaicd moderna. De sigur, nu tofi psalmii apar utilizati la servicii, pentru ca cartea de rugaciuni, editataé de Singer si Abraham, pare sd contina 75. Journal of Theological Studies, (1904), p. 203-213. Cf. si Jewish Encyclopedia, vol. XII, p. 55. 76. The Fourth Gospel and Jewish Worship, Oxford, 1960, p. 41, 81. 77. Ibidem, p. 6. 78. The Synagogue Lectionary and the New Testament, London, 1989, p. 84 79. Cf. Tabela mai completa dat’ de Anton Arens, Die Psalmen im Gottesdienst des Alten Bundes, p. 203 5.u. Apud J. Lamb, op. cit., p. 15.ARTICOLE, STUDII, DOCUMENTARE 1029 i 74 de psalmi. Daca intreaga Psaltire a fost cindva utilizata in mod 1 it, nu-i deloc usor sé vedem, cum au disparut orice urme ale acestui obicei. 5. Uzul antifonul este foarte raspindit in cultul sinagogii moderne. pare ca si in vechime au fost multe raspunsurile date de popor la ruga- i, la benedictiuni si la alte parti ale serviciului. Dupa cum spune Dem- itz °°, atari dari de raspuns fac diferenta intre cultul public si cel privat, pentru iudeul modern. Singer-Abraham, de asemenea, spun*! : «Baza prin- ala a cultului public inca si acum este aceea ci unul vorbeste si altii pund». Uzul antifonal este foarte vechi si exist multe referiri la el, semnalat urmatoarele puncte: La anumite momente din cultul sina- Ogii, sint puse doxologiile ce conchid capitolele de incheiere ale celor inci carti ale psalmilor (41, 72, 89, 106 si 150), toate fiind in esenté una aceeasi evloghie (binecuvintare), se poate si reprezinte formule sina- ogale din timpul templului, pe care poporul le intona dupa terminarea Intarii diferitelor carti 8°, Briggs 8* spune ca doxologia era desemnata sa @ utilizata ca incheiere a fiecdrui psalm din serviciul liturgic. Cuvintul Halleluia ori Hallel era frecvent repetat la anumite servicii. Soferim XVI, 11—12 citim cd, Halleluia era spus de 123 de ori, de itre popor, la cintarea psalmilor ce compun Hallel, iar Talmul Sukkahk 18 b arata cA cuvintul era spus ca un rdspuns, dupa fiecare verset al gru- lui Hallel. Blau 8°, de asemenea, sugereaza ideea ci Hallel ar fi devenit } formula liturgica, cu care cultul divin era terminat*®. Raspunsul Amén, @ asemenea, ocupa un loc important 87. El era pronuntat de catre popor, A finele multor doxologii, cum si la incheierea psalmilor si cea a ruga- unilor. Chiar este de observat ca, unii din psalmi par sa fi fost compusi Nn scopul recitarii antifonice. Astfel este cazul Psalmului 136, unde partea doua a fiecdrui verset este aceiasi «cd in veac e mila lui», cazul acesta lind «cel mai vechi, pentru refrenul psalmic» 88. 6. In fine, mai presus de orice alté carte a Bibliei, Psaltirea este sursa Ugaciunilor si frazeologiei rugaciunilor. De sigur, multe rugaciuni, din tea de ritual moderna, sint aproape complet compuse din citatii din altire. Astfel, rugdciunea ce trebuie spusd la intrarea in sinagoga °° alcdtuita din Psalmii 5, 8; 55, 15; 26, 8; 95, 6 (modificat) si 69, 14 0 citatie din carteaNumeri. De asemenea, rugdciunea ce trebuie spusa jpa lectura pericopelor biblice *® include Psalmii 99, 5—9; 78, 38; 40, 12; |. Op. cit. p. 75. 81. Op. cit., p. XL. 82. Cf. I. Cron. 16, 36. Jewish Encyclopaedia, vol. VIII, p. 134b. 84. The Psalms (ICC), vol. I, p. LXXXIII. 85. Cf. nota 53. 86. De ex. Ps. 68, 26. 87. Cf. articolul Amen in Jewish Quavterly Review, IX, p. 1. 88. Singer-Abrahams, op. cit, p. XXXIV. Apud J. Lamb, op. cit., p. 16. 89. Ibidem, p. 2. 90. Ibidem, p. 18. 19.1030 GLASUL BISERICU 25, 6; 68, 35; 94, 1; 3, 95 46, 8; 84, 13: 20, 10; 28, 9: 33,20; 85, 8; 44, 27; 81, 11; 114, 15 si 13, 6. Acelasi lucru se intilneste aproape in intreaga cart de rugaciuni de astazi. Aceasta nu trebuie sa surprinda, dat fiindca, psalmir exprima asa de multe simtdminte si au intrat asa de adinc in fiinta spi rituala a credinciosilor, incit ei au procurat ginduri si inspiratii pentru oricine a voit sd-si inalte inima catre Dumnezeu. * In concluzie, care a fost scopul rindurilor de mai sus? Pe scurt a fos! acela de a arata lectorului ortodox ca, Psaltirea, care-i izvorul principiil al rugaciunilor aflate in cultul Bisericii noastre de Rasarit, era firese ci sd fie tot astfel, daca nu chiar mai mult, pentru cultul Vechiului Testament, recte al ebreilor. Pr. ATH. NEGOITA =o