Rezumatul cartii „Dumbrava minunata”
Publicat pe 13 mai 2014 de ellaintaracopiiilor
Rezumat
Lizuca era o fata orfana de mama. Tatal ei se recasatorise cu doamna
Vasilian. Mama vitrega nu o iubea pe Lizuca si se purta urat cu ea. Se distra cu
musafirele ei madam Neicu si madam Emilia si vorbea urat despre Lizuca, pe
care nu o iubea deloc.
Servitoarea Elena o bate pe fetita. Nefericita, Lizuca pleaca la bunici impreuna
cu Patrocle, catelul ei., pornind astfel intr-o „expeditie indrazneata”.
In drumul lor intalnesc personaje de poveste: Sora- Soarelui, Sfanta Miercuri,
prichindei, Fat-Frumos, Zana inchipuirii si un batranel.
Bunicii o gasesc pe Lizuca in padurea intunecata si o duc la ei acasa.
Expresii frumoase:
„Clopote incepura a bate dulce si trist.”
” Doua petale ca niste fluturi de lumina.”
„O neliniste i se furisa in suflet.”
” … in padure o umbra tainica si deasa se intindea.”
„saltea si pernuta de muschi”
Dumbrava minunată
de Mihail Sadoveanu
Lizuca are 6 ani și este o fetiță orfană pentru că mama ei a murit. Tatal ei s-a
recăsătorit cu doamna Mia Vasilian. Mama vitregă nu o iubește pe Lizuca și se se
poartă urât cu ea.
Într-o zi când domnul Vasilian era plecat la București, mama vitregă a Lizucăi, are
musafiri: pe cucoana Emilia și (fiica) madam Neicu. În așteptarea cafelei, doamnele
discută. Mia Vasilian mărturisește că este fericită, deși se află la a doua căsătorie.
Soțul ei, care este mai bătrân decât ea cu 15 ani, o răsfașă și îi satisface toate
capriciile.
Sosește în vizită și locotenentul Micuș Lazăr. În timp ce doamna Mia primește
musafirul, se strecoară în salon Lizuca vrând să mănânce șerbet. Servitoarea o
ceartă și o trimite afară. Bătută și certată, fetița merge la prietenul ei, câinele
Patrocle. Plânge și îi spune că a hotărât să plece la bunici.
La amiază fetița și câinele părăsesc casa părintească și merg în orașelul bunicilor.
În drum spre bunici ei trebuie să traverseze dumbrava Buciumenei. Din poveștile
bunicii ei, Lizuca știe că atunci când traversezi o pădure trebuie să lași un semn pe
unde treci. Așadar, își umple buzunarele cu cenușă și o bucată de pâine de mâncat
pentru drum și pleacă.
În drumul ei, Lizuca vorbește cu Sora Soarelui și cu Sfânta Miercuri, care îi spun că
e foarte bine că a plecat de la mama vitregă și că vre să locuiscă la bunici.
Când soarele apune, Lizuca intră în lumea magică a poveștilor, unde se întâlnește
viețuitoarele (animalele) pădurii, care o primesc cu drag.
Fiindcă (pentru că) se înnoptează și numai luna luminează, fetița își găsește
culcuș(loc de dormit) împreună cu Patrocle în scorbura unei răchite (copac)
bătrâne. Lizuca îi spune lui Patrocle că se teme de fantoma cu coarne lungi.
Apoi, în dumbrava Buciumenilor, plină de farmec, se petrec lucruri minunate. Totul
se transformă într-o lume de basm și apar: Domnița cea bălaie, prichindeii,
bătrâneii, făurarii, diferite animale ieșite din peretele unei stânci. Lizuca află astfel
povestea Zânei închipuirii (imaginației). Apoi, în visul ei apare și mama sa, care îi
spune că mereu va fi cu ea și că o iubește mult.
În același timp, observând că Lizuca lipsește de acasă, doamna Vasilian trimite pe
servitoare să o caute la bunici, dar n-o găsește acolo. Bunicii află că fetița a plecat
de acasă și o caută în dumbravă unde știu că ea fuge uneori. O găsesc și o aduc
acasă la ei.
Când se trezește a doua zi, Lizuca vede cu bucurie că este în camera micuță și
curată de la casa bunici. Este camera în care s-a născut și a trăit cu mama ei.
Liniștea este spartă de vocea mamei vitrege și a slujnicei care cer fetița să o ducă
acasă. Bunicul le spune că Lizuca va rămâne la el. Gesticulând, femeile atrag spre
ele albinele care le alungă din livadă.
Astfel, Lizuca rămâne la bunici, înconjurată de dragostea acestora.
