Puncte de extrem pentru functii reale de mai multe variabile reale.

Definitie. Fie f : A Rn R.
i) Un punct a A se numeste punct de extrem local pentru f daca diferenta
f (x) f (a) pastreaza semn constant pe o vecinatate a lui a, adica, V V(a)
astfel ncat f (x) f (a) pastreaza acelasi semn, x V A.
Mai precis,
daca f (x) f (a) 0, x V A, atunci a se numeste punct de minim local
pentru f , iar
daca f (x) f (a) 0, x V A, atunci a se numeste punct de maxim local
pentru f.
ii) Daca f (x) f (a) 0, (respectiv, f (x) f (a) 0), x A, atunci a se
numeste punct de minim ( respectiv, de maxim) absolut pentru f.
Nu ntotdeauna exista pentru o functie puncte de minim (maxim) absolut.
iii) Valorile functiei n punctele de extrem se numesc extremele functiei.
Daca exista, f (a) = inf f (x) (respectiv, f (b) = sup f (x)) se numeste valoare
xA xA
minima (respectiv, maxima) a lui f pe A.
De exemplu, daca A este multime compacta si f este continua pe A, atunci
Teorema lui Weierstrass ne asigura ca exista valoarea minima si valoarea maxima
a lui f pe A.

Conditii necesare de extrem.

Teorema (a lui Fermat). Fie f : Ddeschis Rn R si a D. Daca

f este partial derivabila n raport cu toate variabilele n punctul a, iar a este
af
punct de extrem local pentru f , atunci ax i
(a) = 0, i = 1, n.

Demonstratie. Afirmatia este imediata aplicand Teorema lui Fermat functiei

partiale (reale de o variabila reala) derivabile xi f (a1 , a2 , ..., ai1 , xi , ai+1 , ..., an ), i =
1, n.

Definitie. Spunem ca a D este punct critic (sau stationar ) pentru f : D

Rn R (derivabila partial n raport cu toate variabilele n a) daca ax
af
i
(a) =
0, i = 1, n.

Asadar, Teorema lui Fermat afirma ca punctele de extrem local ale unei
functii diferentiabile, se gasesc printre punctele sale critice. Asa cum vom ob-
serva n exemplul urmator, incluziunea este stricta (reciproca nu are loc).

Exemplu. Fie f : R2 R, f (x, y) = x2 y 2 . (

af
=0
Sa determinam pentru nceput punctele sale critice, rezolvand sistemul ax
af
ay = 0.
Deoarece af af
ax = 2x, iar ay = 2y, obtinem unicul punct critic M (0, 0), care nu
este nsa nici punct de minim, nici punct de maxim local deoarece nu exista nici

1
o vecinatate a originii pe care diferenta f (x, y) f (0, 0) = x2 y 2 sa pastreze
semn constant.
Punctul (0, 0) se numeste punct sa (punct critic care nu este punct de ex-
trem).

Folosind formula lui Taylor se demonstreaza urmatorul rezultat:

Teorema. Fie f : Ddeschis Rn R, f C 2 (D). Daca a D este

punct de minim local (respectiv, maxim local) pentru f (deci df (a) = 0), atunci
d2 f (a) 0 (respectiv, d2 f (a) 0).

In continuare, vom pune n evidenta conditii suficiente pentru ca un punct

critic sa fie punct de extrem.

Lema. Fie (aij )i,j=1,n o matrice simetrica de numere reale (aij = aji , i, j =
n
P
1, n) si (x) = aij xi xj (x = (x1 , x2 , ..., xn )), forma patratica asociata. Daca
i,j=1
este pozitiv definita (adica (x) > 0, x Rn , x 6= 0n ), atunci > 0 astfel
ncat (x) ||x||2 , x Rn .

Demonstratie. Fie S = {x Rn , ||x|| = 1} = {(x1 , x2 , ..., xn ); x21 + x22 +

... + x2n = 1}. S este multime nchisa si marginita, deci compacta.
Intrucat functia : Rn R este functie polinomiala n x1 , x2 , ..., xn , rezulta
ca este continua pe multimea compacta S, deci conform Teoremei lui Weierstrass
si atinge marginea inferioara. S (deci 6= 0n ) astfel ca = inf (x) =
xS
().
Deoarece este pozitiv definita, rezulta ca > 0. Prin urmare, (x) >
0, x S.
Fie x Rn arbitrar. Daca x = 0n , atunci evident (x) ||x||2 = 0.
x x
Daca x 6= 0n , atunci ||x|| S, deci, din consideratiile anterioare, ( ||x|| ) .
n
x
P xi xj 1 2
Dar ( ||x|| )= aij ||x|| ||x|| = ||x||2 (x), deci (x) ||x|| .
i,j=1

Teorema Fie f : Ddeschis Rn R, f C 2 (D) si a D un punct critic

pentru f .
i) Daca forma patratica d2 f (a) este pozitiv definita, atunci a este punct de
minim local pentru f ;
ii) Daca forma patratica d2 f (a) este negativ definita, atunci a este punct de
maxim local pentru f.

Demonstratie. Deoarece f C 2 (D), rezulta ca f este de 2 ori diferentiabila

2 2
f f
pe D si axai ax j
(a) = axaj ax i
(a), i, j = 1, n.
i) Presupunem ca forma patratica d2 f (a) este pozitiv definita.
Aplicand lema anterioara pentru = d2 f (a) si y = x a, > 0 astfel
ncat d2 f (a)(x a) ||x a||2 , x D.

2
 Conform formulei lui Taylor cu rest Lagrange q = 1 pentru f n jurul lui a,
pentru x S(a, r)( D), (a, x) (sau (x, a)) astfel ca

n n n
1 X af 1 XX a2 f
f (x) = f (a) + (a)(xi ai ) + ()(xi ai )(xj aj ) .
1! i=1 axi 2! i=1 j=1 axi axj
| {z } | {z }
=df (a)(xa) =d2 f ()(xa)

Deoarece a este punct critic pentru f, df (a)(x a) = 0, deci x S(a, r)(

D),

1 2 1
f (x) f (a) = d f (a)(x a) + [d2 f ()(x a) d2 f (a)(x a)] =
2! 2!
1 2
= d f (a)(x a) + (x) ||x a||2
2!

||x a||2 + (x) ||x a||2 = ((x) + ) ||x a||2 .
2 2
n P
n 2
1 f a2 f (xi ai )(xj aj )
[ axai ax
P
unde (x) = 2! j
() axi axj (a)] ||xa||2 ,x 6= a.
i=1j=1
Deoarece derivatele partiale de ordinul II sunt continue n a, a daca
(x ai )(xj aj )
x a, iar || i ||xa|| 2 || 1, i, j = 1, n, rezulta ca lim (x) = 0.
xa
Dar > 0, deci r0 (0, r) astfel ca (x) + 2 > 0, x S(a, r0 ), de unde
f (x) f (a) 0, x S(a, r0 )( S(a, r) D), ceea ce nseamna ca a este punct
de minim local pentru f .
ii) Se procedeaza analog sau se foloseste i) pentru f.

Conditii suficiente de extrem pentru functii de 2 variabile.

Teorema. Fie f : Ddeschisa R2 R, f C 2 (D), a D punct critic

pentru f.
2
f a2 f a2 f
Fie A = a ax2 (a), B = axay (a), C = ay 2 (a).
1) Daca B 2 AC > 0, a nu este punct de extrem local pentru f.
2) Daca B 2 AC = 0, caz de dubiu (nu ne putem pronunta).
3) Daca B 2 AC < 0, atunci a este punct de extrem local pentru f . Mai
precis,
a) daca A > 0 (sau C > 0), a este punct de minim local pentru f ;
b) daca A < 0 (sau C < 0), a este punct de maxim local pentru f .

Demonstratie. Fie a = (a1 , a2 ) si (x, y) D oarecare. Atunci

2 2
f 2a f
d2 f (a)(x a) = (x a1 )2 a
ax2 (a1 , a2 ) + (y a2 ) ay 2 (a1 , a2 ) + 2(x a1 )(y
2
a f
a2 ) axay (a1 , a2 ).
Presupunem, fara a restrange generalitatea ca, de exemplu, y 6= a2 . Atunci
d2 f (a)(x a) = (y a2 )2 [A( xa1 2 xa1
ya2 ) + 2B ya2 + C].

3
 Notand xa 2
ya2 = t, atunci d f (a) are semn constant daca si numai daca
1

B 2 AC < 0, semnul trinomului At2 + 2Bt + C fiind dat de semnul lui A.

Prin urmare, daca A > 0 (respectiv, A < 0), atunci d2 f (a) este pozitiv
(respectiv, negativ) definita, deci conform teoremei anterioare, a este punct de
minim (respectiv, maxim) local pentru f.
Daca B 2 AC > 0, atunci d2 f (a) nu are semn constant, deci nici diferenta
f (x) f (a) nu are semn constant pe nici o vecinatate a lui a, ceea ce nseamna
ca a nu este punct de extrem.
Daca B 2 AC = 0, atunci semnul diferentei f (x) f (a) depinde de semnul
diferentialelor lui f de ordin superior.

Exemple. 1) Sa determinam punctele de extrem ale functiei f : R2

R, f (x, y) = x3 + y 3 3xy. Determinam mai ntai punctele critice ale functiei,
rezolvand
( sistemul:
af
3x2 3y = 0
 2
= 0 x =y
ax
af 2 2
ay = 0 3y 3x = 0 y = x,
obtinand punctele critice M1 (0, 0) si M2 (1, 1).
2
f a2 f a2 f
Deoarece a ax2 = 6x, ay 2 = 6y, axay = 3, rezulta ca pentru M1 (0, 0), avem
B 2 AC = 9 > 0, deci nu este punct de extrem, iar pentru M1 (1, 1), avem
B 2 AC < 0, A > 0, deci este punct de minim local pentru f .

2) Sa determinam punctele de extrem ale functiei f : R2 R, f (x, y) =

(x y)2 + (y 1)3 . Se obtine punctul critic M (1, 1), pentru care B 2 AC = 0,
deci criteriul nu stabileste natura sa.
Daca M (1, 1) ar fi punct de extrem local pentru f , ar exista S((1, 1), r0 )
astfel ca f (x, y) f (1, 1) 0 (sau 0), (x, y) S((1, 1), r0 ).
In particular, f (x, x)f (1, 1) = (x1)3 0 (sau 0), (x, x) S((1, 1), r0 ),
fals. Deci M (1, 1) nu este punct de extrem local pentru f .

Conditii suficiente de extrem pentru functii de n variabile, n 3.

Teorema lui Sylvester (din teoria formelor patratice) Fie : Rn

n
aij xi xj , x = (x1 , ..., xn ) Rn , o forma patratica oarecare ( aij =
P
R, (x) =
i,j=1

a11 a12 ... a1n
a21 a22 ... a2n
aji , i, j = 1, n). Fie A = matricea sa asociata, si minorii
...
an1 an2 ... ann  
 a11 a12 ... a1n 
   
 a11 a12   a21 a22 ... a2n 
principali 1 = a11 , 2 =    , ..., n = 
  = det A.
a21 a22   ... 

 an1 an2 ... ann 

Atunci:

4
 i) este pozitiv definita ( (x) > 0, x Rn , x 6= 0n ) daca si numai daca
1 > 0, 2 > 0, ..., n > 0;
ii) este negativ definita ( (x) < 0, x Rn , x 6= 0n ) daca si numai daca
1 < 0, 2 > 0, ..., (1)n n > 0.

Fie f : Ddeschisa Rn R, f C 2 (D), a D punct critic pentru f.

Se aplica Teorema lui Sylvester pentru forma patratica = d2 f (a), con-
siderand matricea sa asociata, matricea hessiana a lui f n punctul a, care este
o matrice patratica, simetrica: 2 2
a2 f

a f f
ax21
(a) axa1 ax 2
(a) ... ax 1 axn
(a)
a2 f a2 f a2 f

(a) (a) ... (a)
 2 
a f
2

Hf (a) = axi axj (a) =
ax 2 ax 1 ax2 ax 2 axn ,
i,j=1,n ...

2 2 2
a f a f a f
axn ax1 (a) axn ax2 (a) ... axn2 (a)
avand minorii principali  2
 a f (a) a2 f (a) ... a2 f (a)


 a2 f 2   ax21 ax1 ax2 ax1 axn 
a f  a2 f a2 f a2 f
(a) (a)

 ax2 ax1 (a) ax22 (a) ... ax2 axn (a)
2
 2

f  ax1 ax1 ax2
 
1 = a (a), = , ..., = .

2 2 2 2 n
 a f (a) a f2 (a) 
ax1  
ax2 ax1 ax2

 ... 

 a2 f 2
f a2 f
 ax ax (a) axa ax

n 1 n 2
(a) ... ax 2 (a)

n

Obtinem astfel urmatorul rezultat:

Teorema 1) Daca toti minorii principali ai matricei hessiene sunt strict

pozitivi, atunci a este punct de minim local pentru f.
2) Daca minorii principali ai matricei hessiene alterneaza ca semn, ncepand
cu primul negativ, atunci a este punct de maxim local pentru f .
3) Daca toti minorii principali ai matricei hessiene sunt nenuli, dar semnele
lor nu sunt ca n cazurile 1) sau 2), atunci a nu este punct de extrem local
pentru f .
4) Daca cel putin unul din 1 , ..., n este nul, nu se poate preciza natura
punctului a. In acest caz, pentru a evalua semnul diferentei f (x) f (a), se
foloseste definitia sau formula lui Taylor cu rest Lagrange de ordin superior lui
2.

Exemple. Sa determinam punctele de extrem local ale functiei

1) f : R3 R, f (x, y, 2 2 2
z) = x + 3y + 2z 2xy + 2xz.
af
ax = 0

af
Rezolvand sistemul ay = 0 , obtinem punctul critic M (0, 0, 0).
af = 0

aaz
2
f a2 f a2 f

ax2 (0, 0, 0) axay (0, 0, 0) axaz (0, 0, 0)

2 2 2
2 2 2
Apoi, Hf (0, 0, 0) = a f (0, 0, 0) a f2 (0, 0, 0) a f (0, 0, 0) = 2 6 0 .

ayax ay ayaz
a2 f
(0, 0, 0) a2 f
(0, 0, 0) a2 f 2 0 4
azax azay az 2 (0, 0, 0)

5
 1 = 2 > 0, 2 = 8 > 0, 3 = 8 > 0, deci M (0, 0, 0) este punct de minim
local pentru f .

2) f : R3 R, f (x, y, 2 3
z) = (x y) + (y 1) + (z 1) .
2
af
ax = 0

af
Rezolvand sistemul ay = 0 , obtinem punctul critic M (1, 1, 1).
af = 0

a2 f az a2 f a2 f

ax2 (1, 1, 1) axay (1, 1, 1) axaz (1, 1, 1)

2 2 0
a2 f 2
a2 f
Hf (1, 1, 1) = ayax (1, 1, 1) aayf2 (1, 1, 1) ayaz (1, 1, 1) = 2 2 0 ,

a2 f 2 2
(1, 1, 1) a f (1, 1, 1) a f (1, 1, 1) 0 0 2
azax azay az 2
de unde 2 = 0, deci criteriul nu stabileste natura punctului critic. Vom folosi
atunci definitia.
M (1, 1, 1) este punct de extrem local pentru f daca si numai daca exista o
sfera S((1, 1, 1), r) asa ca f (x, y, z) f (1, 1, 1) = (x y)2 + (y 1)3 + (z 1)2 0
(sau 0), (x, y, z) S((1, 1, 1), r).
In particular, f (x, x, 1) = (x 1)3 0 (sau 0), (x, x, 1) S((1, 1, 1), r),
r
adica, echivalent, x 1 (sau x 1), x ( 2
+ 1, r2 + 1), fals. Deci M (1, 1, 1)
nu este punct de extrem local pentru f .

Teorema functiilor implicite (TFI).

Fie ecuatia implicita F (x, y) = 0 (termenul implicit a fost introdus de

Leonard Euler).
Dorim sa rezolvam aceasta ecuatie, macar local, obtinand explicit una dintre
variabile functie de cealalta. De exemplu, sa obtinem local y = (x) (la fel se
poate pune problema pentru a obtine x = (y).

TFI 1.2. (o ecuatie cu doua necunoscute)

Fie ecuatia F (x, y) = 0, unde F : deschisa R2 R si fie (x0 , y0 ) o
solutie a ecuatiei.
I. Presupunem ca:

i) F C 1 (D) unde D = D(x0 , y0 ) este un dreptunghi nchis cu centrul
n (x0 , y0 ), caracterizat prin inegalitatile D : |x x0 | a, |y y0 | b;
ii) Fy0 (x0 , y0 ) 6= 0.
Atunci Vdeschisa = V (x0 ) [x0 a, x0 + a] si Udeschisa = U (y0 ) [y0
b, y0 + b] astfel ncat x V (x0 ), ecuatia are solutie unica y = (x) U (y0 ).
Mai mult, functia solutie C 1 (V (x0 )) si derivata sa este data de formula
Fx0 (x, (x))
0 (x) = , x V (x0 ).
Fy0 (x, (x))

Verificarea formulei: x V (x0 ), F (x, (x)) = 0. Derivand partial n raport

cu x, obtinem Fx0 (x, (x)) + Fy0 (x, (x)) 0 (x) = 0, x V (x0 ), de unde rezulta
formula.

6
 II. Daca i) F C k (D), k 1 si ii), atunci C k (V (x0 ))).

Exemplu. Sa calculam f 0 (1) pentru functia y = f (x) definita implicit de

ecuatia (x2 + y 2 )3 3(x2 + y 2 ) 2 = 0, satisfacand conditia f (1) = 1.
Fie F (x, y) = (x2 +y 2 )3 3(x2 +y 2 )2. Deoarece F (1, 1) = 0 si F C 1 (R2 ),
conform TFI avem explicit y = f (x) si

Fx0 (x, f (x)) 6x(x2 + f 2 (x))2 6x x(x2 + f 2 (x))2 x

f 0 (x) = 0
= 2 2 2
= ,
Fy (x, f (x)) 6f (x)(x + f (x)) 6f (x) f (x)(x2 + f 2 (x))2 f (x)

de unde f 0 (1) = 1.

TFI 1.3. (o ecuatie cu trei necunoscute)

Fie ecuatia F (x, y, z) = 0, unde F : deschisa R3 R si fie (x0 , y0 , z0 )
o solutie a ecuatiei. Presupunem ca:

i) F C 1 (P ), unde P = P (x0 , y0 , z0 ) este un paralelipiped nchis cu
centrul n (x0 , y0 , z0 ), caracterizat prin inegalitatile P : |x x0 | a, |y y0 |
b, |z z0 | c;
ii) Fz0 (x0 , y0 , z0 ) 6= 0.
Atunci Vdeschisa = V (x0 , y0 ) D(x0 , y0 )(: |xx0 | a, |yy0 | b), Udeschisa =
U (z0 ) [z0 c, z0 + c] astfel ncat (x, y) V (x0 , y0 ), ecuatia F (x, y, z) = 0
are solutie unica z = (x, y) U (z0 ).
Mai mult, functia solutie C 1 (V (x0 , y0 )) si derivatele sale partiale sunt
date de formulele

Fx0 (x, y, (x, y))

0x (x, y) = ,
Fz0 (x, y, (x, y))
Fy0 (x, y, (x, y))
0y (x, y) = 0 , (x, y) V (x0 , y0 ).
Fz (x, y, (x, y))

Verificarea formulelor se realizeaza prin derivare partiala compusa:

(x, y) V (x0 , y0 ), F (x, y, (x, y)) = 0, de unde Fx0 (x, y, (x, y))+Fz0 (x, y, (x, y))
x (x, y) = 0 si Fy0 (x, y, (x, y)) + Fz0 (x, y, (x, y)) 0y (x, y) = 0, (x, y)
0

V (x0 , y0 ).

Exemplu. Daca functia explicita z = f (x, y) este definita implicit prin

(y + z) sin z y(x + z) = 0, atunci este satisfacuta ecuatia z sin z zx0 y 2 zy0 = 0.
Intr-adevar, fie F (x, y, z) = (y + z) sin z y(x + z). F C 1 (R3 ) si zx0 =
F0 F0
Fx0 = (y+z) cosyz+sin zy , zy0 = Fy0 = sin z+x+z
(y+z) cos z+sin zy , deci, facand nlocuirile
z z
se verifica relatia ceruta.

TFI 1.n. (o ecuatie cu n necunoscute) se rezolva recursiv.

Fie F (x1 , x2 , ..., xn ) = 0, unde F : deschisa Rn R, o solutie a acestei
ecuatii fiind (x01 , x02 , ..., x0n ) .

7
 Presupunand ca F C 1 , Fx0 n (x01 , x02 , ..., x0n ) 6= 0, obtinem local xn = (x1 , x2 , ..., xn1 ),
ceea ce antreneaza F (x1 , x2 , ...xn1 , (x1 , x2 , ..., xn1 )) = 0, deci o ecuatie cu
n 1 necunoscute etc.

TFI. 2.3. (doua ecuatii cu trei necunoscute)Fie F, G : deschisa

F (x, y, z) = 0
R3 R si (x0 , y0 , z0 ) o solutie a sistemului (1) . Pre-
G(x, y, z) = 0
supunem ca:

i) F, G C 1 (P ), unde P = P (x0 , y0 , z0 ) este un paralelipiped nchis cu
centrul n (x0 , y0 , z0 ), caracterizat prin P : |x x0 | a, |y y0 | b, |z z0 | c.
ii) D(F,G)
D(y,z) (x0 , y0 , z0 ) 6= 0.
Atunci Vdeschisa = V (x0 ) [x0 a, x0 +a], Udeschisa = U (y0 , z0 ) D(y0 , z0 )(:
|y y0 | b, |z z0 | c) astfel ncat x V (x0 ), sistemul (1) are solutie unica
(y, z) U (y0 , z0 ) : y = (x), z = (x), si functiile solutie , C 1 (V ).

0 (x) si 0 (x) se obtin prin derivare partiala compusa n raport cu x n

F (x, (x), (x)) = 0
sistemul , x V (x0 ), de unde
G(x, (x), (x)) = 0
 0
Fx (x, (x), (x)) + Fy (x, (x), (x)) 0 (x) + Fz0 (x, (x), (x)) 0 (x) = 0
0
,
G0x (x, (x), (x)) + G0y (x, (x), (x)) 0 (x) + G0z (x, (x), (x)) 0 (x) = 0
0 0
rezultand n final (x) si (x), x V (x0 ).

F1 (x, y, z) = x + 2y z 3
Exemplu. Sa aplicam TFI pentru , (x0 , y0 , z0 ) =
F2 (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 2xy
(1, 1, 0), pentru a obtine y = f1 (x), z = f2 (x).
F1 , F2 C 1 (R3 ), F1 (1, 1, 0) = F2 (1, 1, 0) = 0, D(F 1 ,F2 )
D(y,z) (1, 1, 0) = 7 6= 0, deci
conform TFI exista V = V (1) V(1), U = U (1, 0) V(1, 0) astfel ncat x
V (1), sistemul are solutie unica (y, z) U (1, 0) si functiile solutie y = f1 (x), z =
f2 (x) sunt de clasa C 1 pe V (1). 
x + 2f1 (x) f2 (x) 3 = 0
Inlocuind n sistem avem
x3 + f13 (x) + f23 (x) 2xf1 (x) = 0
si derivand (n raport cu x), se obtin f10 (x), f20 (x).

TFI. m.n. (m ecuatii cu n necunoscute) (forma generala)

Exemplu. Determinati extremele functiei y(x) definita de ecuatia implicita

x3 + y 3 3xy = 0.

Rezolvare. Fie F (x, y) = x3 + y 3 3xy. F C 1 (R2 ).

Aplicand TFI, obtinem explicit y = y(x) din ecuatia implicita F (x, y) = 0.
F 0 (x,y(x))
In plus, y 0 (x) = Fx0 (x,y(x)) . Prin urmare,
0 y
Fx (x, y) = 0 x2 = y
0
y (x) = 0 F (x, y) = 0 x + y 3 3xy = 0 , rezultand punctul
3
0
Fy (x, y) 6= 0 y 2 6= x


critic M ( 3 2, 3
4). In vecinatatea acestui punct, este deci definita functia y =
0 3
y(x), iar y ( 2) = 0.

8
 00 2
y(x) 0
Intrucat y (x) = ( yx2 (x)x ) , vom avea

x2 y(x) 2
y(x)
00 [2x + 2
y 2 (x)x ](y (x) x) (x2 y(x))[1 + 2y(x) yx2 (x)x ] 2x
y (x) = = ,
(y 2 (x) x)2 y 2 (x) x
00

2 3
2
obtinand ca y ( 3 2) =
3
2 3 16
= 2 < 0, deci x = 3
2 este punct de maxim,
3
iar maximul functiei y(x) este 4.

TEOREMA DE INVERSARE LOCALA.

Reamintim pentru nceput urmatorul rezultat din cazul functiilor reale de o

variabila reala:

Teorema (derivabilitatea functiei inverse) Daca f : Iinterval deschis R R

este derivabila pe I si f 0 (x) 6= 0, x I, atunci f 1 : f (I) I, este
derivabila pe f (I) si (f 1 )0 (y) = f 0 (f 1
1
(y)) , y f (I).

Vom prezenta n continuare generalizarea la Rn a acestui rezultat, care se

obtine folosind TFI (forma generala): rolul derivatei va fi jucat de jacobianul
functiei, despre care se va presupune ca este, de clasa C 1 (deci mai mult decat
diferentiabila):

Teorema (de inversare locala) Fie F = (f1 , f2 , .., fn ) : Ddeschisa Rn

R , F C 1 (D) si a D. Daca det JF (a) 6= 0, atunci Vdeschisa V(a), V D
n

astfel ca multimea F (V ) este deschisa si F stabileste un difeomorfism (sau

transformare regulata) ntre V si F (V ) (adica F 1 : F (V ) V si F 1
C 1 (F (V ))).

Probleme propuse.

1. Determinati punctele de extrem local ale functiilor f : R2 R, definite

prin:
i) f (x, y) = x4 + y 4 + 2x2 y 2 8x + 8y;
ii) f (x, y) = xy + 50 20
x + y , x > 0, y > 0;
iii) f (x, y) = (x y) + x3 + y 3 ;
2

iv) f (x, y) = x2 y 2 + 2x;

v) f (x, y) = x2 + y 4 ;
vi) f (x, y) = x2 y 2 ;
vii) f (x, y) = x3 + y 3 3xy;
viii) f (x, y) = (x y)2 + (y 1)3 ;
ix) f (x, y) = (x a)(x b)(y a)(y b), a, b R, arbitrari, fixati (discutie).
2. Determinati punctele de extrem local ale functiilor f : R3 R, definite
prin:

9
 i) f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + 2x + 4y 6z;
y2 2
ii) f (x, y, z) = x + 4x + zy + z2 , x, y, z > 0;
iii) f (x, y, z) = sin x + sin y + sin z sin(x + y + z), x, y, z (0, );
iv) f (x, y, z) = 2(xy + z) x2 y 2 z 2 .
3. Aflati triunghiul de arie maxima care se poate nscrie ntr-un cerc de raza
data R.
4. Determinati triunghiul de arie maxima si de perimetru egal cu 2p.
5. Dintr-o cantitate data de tabla, se construieste un vas fara capac, avand
forma unui paralelipiped dreptunghic. Determinati dimensiunile vasului astfel
ncat capacitatea sa sa fie maxima.
6. Determinati n interiorul unui patrulater un punct, astfel ca suma patratelor
distantelor acestui punct la varfurile patrulaterului sa fie minima.
7. Determinati constanta k astfel ncat functia f , definita prin f (x, y) =
5x2 + 6xy + 5y 2 16x 16y + k, sa aiba un minim egal cu 0.
8. Inscrieti ntr-un con circular drept, un paralelipiped dreptunghic de volum
maxim.

 9. Functiile u = (x, y), v = (x, y) sunt definite implicit de relatiile

u+v =x+y
Calculati u0x , vx0 , u0y , vy0 .
xu + yv = 1.
10. Se considera functia y = f (x) definita implicit prin relatia x2 + y 2 +
2axy = 0, a > 1. Calculati f 0 (x), f 00 (x).
11. Calculati f 0 (1) pentru functia y = f (x) definita implicit de ecuatia
(x2 + y 2 )3 3(x2 + y 2 ) 2 = 0, satisfacand conditia f (1) = 1.
 2 2
x u + xzv + y 2 = 0
12. Aratati ca sistemul de ecuatii determina n
yzu + xyv 2 3x = 0
mod unic u si v ca functii de x, y, z ntr-o vecinatate a punctului (u0 , v0 , x0 , y0 , z0 ) =
(0, 1, 3, 3, 3). Calculati apoi u0x , u0y , u0z , vx0 , vy0 , vz0 .

F1 (x, y, z) = x + 2y z 3
13. Aplicati TFI pentru , (x0 , y0 , z0 ) =
F2 (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 2xy
(1, 1, 0), pentru a obtine y = f1 (x), z = f2 (x).
14. Fie z = z(x, y) definita de ecuatia implicita ax2 + by 2 + cz 2 1 = 0.
Calculati derivatele sale partiale de ordinul 2.
 3
x + y 3 z 3 = a3
15. Relatiile definesc implicit y = (x), z = (x).
x2 + y 2 + z 2 = b2
Calculati 0 (x), 0 (x).
az az
16. Calculati derivatele partiale ax , ay pentru functia explicita z = z(x, y)
2 2 2
definita implicit de x 2y + 3z yz + y = 0.

10
 17. Aratati ca functia explicita z = z(x, y) definita implicit de ecuatia
x2 + y 2 + z 2 = yf ( yz ) (f fiind de clasa C 1 pe domeniul sau maxim de definitie)
verifica relatia (x2 y 2 z 2 ) ax
az
+ 2xy ay
az
= 2xz.
18. Determinati punctele de extrem ale functiei implicite y = f (x) definita
prin x2 2xy + 5y 2 2x + 4y + 1 = 0 astfel ncat f (1) = 0.
19. Determinati extremele functiei z(x, y) definita de ecuatia implicita x2 +
y + z 2 2x + 2y 4z 10 = 0.
2

x2
20. Scrieti ecuatia tangentei si normalei n punctul (x0 , y0 ) al elipsei a2 +
y2
b2 1 = 0.
21. Aratati ca, n conditiile teoremei de existenta si derivabilitate a functiilor
implicite, functia explicita z = z(x, y), definita implicit de ecuatia F ( xz , xy ) = 0,
satisface ecuatia x ax az
+ y ay
az
= z.
22. Aratati ca functia explicita z = z(x, y), definita implicit de ecuatia
F ( xy , x2 +yx2 +z ) = 0, verifica ecuatia x ax
az
+ y ay
az
= z x2 y 2 .

11