Hidrocefalia

Hidrocefalia reprezinta acumularea de lichid in creier cu cresterea presiunii ce actioneaza

asupra tesutului cerebral, fiind cunoscuta si sub denumirea de “apa la creier “.

”Apa” este de fapt lichid cefalorahidian (LCR = lichid clar ce inconjoara creierul si
maduva spinarii, cu important rol protector). LCR se produce la nivel cerebral intr-o
cantitate de de aproape 3 ori mai mare decat se gaseste in sistemul nervos, surplusul
absorbindu-se, ceea ce insemna ca e foarte important sa se mentina o balanta intre rata de
producere si absorbtie.

LCR se gaseste in niste cavitati ( 4 ventriculi) ce comunica intre ele, astfel incat el
realizeaza un adevarat circuit, orice intrerupere a acestuia ducand la acumularea in exces
a LCR si dezvoltarea hidrocefaliei.
Hidrocefalia poate fi
 congenitala sau dobandita
 comunicanta sau necomunicanta

Hidrocefalia congenitala – copilul se naste cu boala, aceasta survenind in urma unor

evenimente din timpul dezvoltarii fetale sau datorita unor malformatii.

Hidrocefalia dobandita - poate sa apara dupa nastere (datorita unor traumatisme

craniene din timpul nasterii ) sau la un anumit interval de timp.

Hidrocefalia comunicanta – fluxul LCR e blocat dupa iesirea din ventriculi, caile de
comunicare interventriculare ramanand permeabile.

Hidrocefalia necomunicanta – presupune blocarea pasajului LCR la nivelul uneia sau

mai multor cai de acces interventriculare. Acest tip se mai numeste si hidrocefalie
obstuctiva. Un tip particular este hidrocefalia normotensiva, dezvoltata mai ales la
varstnici, uneori chiar in absenta unei cauze.

CAUZE
Incriminate in aparitia hidrocefaliei sunt:
 malformatiile congenitale ( frecvent : blocarea apeductului Sylvius (face legatura
intre ventriculii 3 si 4))
 procese expansive: tumori, abcese cerebrale, revarsate cerebrale
 procese inflamatorii: meningita( de exemplu, in cazul nou-nascutilor rol in
aparitia afectiunii il poate avea encefalita din toxoplasmoza ( infectie cu
Toxoplasma gondi, parazit ce poate fi transmis de la pisica omului, si care e foarte
periculos in timpul nasterii putand fi transmis de la mama infectata la fat))
 complicatii ale unei nasteri premature: hemoragii intraventriculare, traumatisme
craniene
 infectii: toxoplasmoza, varicela, oreion, rubeola

CLINIC
In general, simptomele variaza cu varsta pacientului, evolutia bolii, toleranta fiecarui
individ de a se adapta la modificarile aparute.

La nou – nascut si copilul mic :

 cap mare, monstrous, cu tendinta de crestere rapida (oasele craniene nu sunt inca
fuzionate, ceea ce permite acest process de crestere )
 disproportie intre craniul mare si fata mica, dar si intre craniul mare si corpul
normal dezvoltat
 frunte bombata globii oculari sunt apropiati si exoftalmici partial acoperiti de
pleoapa, vizibili in partea superioara ( aspect de “ochi in apus de soare”)
 din cauza greutatii capului, nu-l poate intoarce, consecinta fiind aparitia escarelor
de decubit ( necroze in punctul de sprijin )
 varsaturi, insomnii
 intarziere psiho– motorie, letargic, rare miscari spontane, limitate la membrele
superioare
 frecvent e asociata cu spina bifida (anomalie de dezvoltare a canalului vertebral,
cu expunerea maduvei )

La copii si adulti :
 oasele sunt sudate, deci nu mai exista adaptare prin cresterea dimensiunilor
craniului la acumularea LCR
 dureri de cap, urmate de varsaturi
 greata
 edem al papilei
 vedere dubla sau incetosata
 probleme de echilibru si coordonare
 incontinenta urinara
 letargie
 somnolenta
 iritabilitate, chiar tulburari de personalitate si pierderi de memorie.

Hidrocefalia normotensiva:
 caracteristica e triada: tulburari de mers (miscari lente, cu senzatia de picioare
”intepenite”)
 dementa usoara sau moderata
 incontinenta urinara
 acestea apar insa si in alte afectiuni (boala Alzheimer, boala Parkinson)
ingreunand diagnosticul corect si deci si tratamentul corect!

DIAGNOSTIC:

 evaluarea neurological
  tehnici imagistice : radiografia craniana, ecografia (in cazul copiilor ale caror oase
nu sunt sudate inca), computer tomografia, rezonanta magnetica nucleara
 punctia lombara: se examineaza LCR in vederea excluderii unei posbile infectii
 se pot face si teste genetice, pentru a identifica anomalii genetice
 diagnosticul prenatal poate fi pus uneori pe seama ecografiei fetale
 tehnici de masurare a presiunii intracraniene

TRATAMENT

Hidrocefalia are indicatie chirurgicala, de electie fiind “montarea unui sistem de sunt“ (pe
sub scalp, pe dupa ureche, de-a lungul gatului, pana la nivel abdominal ), cu scopul de a
devia pasajul LCR spre un loc unde sa-i fie permisa reabsorbtia.

In acest sens, se va monta un tub de cauciuc siliconat care sa realizeze o comunicare intre
unul dintre ventriculi si cavitatea abdominala, sau cu o cavitate a inimii. Acest tub e
prevazut cu o valva care face ca LCR sa circule in sens unic si mentine, totodata, un flux
regulat.

Este obligatorie urmarirea pacientului postoperator si monitorizarea lui periodica pentru

ca exista riscul unor infectii, obstructii ale tubului si necesitatea inlocuirii lui.

Exista uneori riscul supradrenarii LCR (nu mai e mentinut debitul normal prin tub, acesta
fiind accelerat), ceea ce duce la aparitia durerilor de cap, a unor posibile hemoragii
intracraniene;

Se poate insa ca LCR sa fie drenat insuficient, situatie asociata cu reaparitia simptomelor
hidrocefaliei. In caz de infectie a sistemului de sunt apar in plus; febra, dureri de gat si ale
muschilor umarului, eritem de-a lungul suntului.

La copil, aplicat precoce ( max pana la 2 ani), tratamentul chirurgical evita aparitia
deficientelor psihice.

Se mai poate realiza si ventriculostomia (la nivelul celui de-al treilea ventricul ): cu un
neuroendoscop (mini camera cu fibra optica) sunt permise: accesul in zone dificile si
vizualizarea suprafetei ventriculului. Se face o mica incizie la nivel ventricular, ceea ce
permite suntarea zonei de obstructie de catre LCR.
PROGNOSTIC.In cazul copiilor afectati, boala duce la deces in 18 luni, in lipsa unui
tratament adecvat. In general prognosticul e greu de precizat, recunoscut fiind faptul ca
depinde de eventualele afectiuni asociate, de momentul diagnosticului, de succesul
tratamentului.