Saniute, caci fara ele nu exista vacanta perfecta

A venit vacanta cu trenul din Franta! strigam cand eram copil. Prea multe nu s-au schimbat de atunci in privinta vacantelor. Toate vin din Franta, adica dintr-un loc incantator, toate aduc acel aer inconfundabil de libertate, de sarbatoare, de fericire, toate reusesc sa adune impreuna parinti si copii. Sa nu credeti ca doar elevii au vacante. Nu, vacanta poate fi chiar si de numai cateva zile si poate aduce bucurie la orice varsta. Daca tu, parinte, primesti in perioada sarbatorilor de iarna cateva zile de concediu, de ele se vor bucura si copiii tai, fie ca au doar cativa anisori, fie ca sunt deja adolescenti. Veti petrece mai mult timp impreuna, veti participa la diverse activitati, va veti bucura de fiecare moment magic daruit de vacanta. Dar tu, parinte, ce le mai poti darui copiilor, pentru ca vacanta de iarna sa fie cu adevarat magica? 

Ce isi doresc copiii in anotimpul rece? In primul rand saniute, asta e clar. Indiferent daca locuiti in zona rurala sau urbana, daca aveti copii foarte mici de varsta sau copii mai marisori, daca aveti destul timp sa ii plimbati sau nu, saniuta nu trebuie sa lipseasca din nici o casa. Inainte de a incerca sa ma contraziceti, amintiti-va de propria voastra copilarie, de clipele fericite in care va distrati alaturi de parintii ce trageau la sanie in timp ce voi strigati la ei (una dintre putinele clipe cand aveati voie sa le dati comenzi si sa strigati la ei pana raguseati), de zilele petrecute alaturi de vecinii din bloc sau de pe ulita, cand faceati cazemate si intreceri cu saniutele sau poate de amaraciunea din ochii celor ce nu se puteau alatura la joaca din cauza ca nu aveau saniuta. Cu ce fel de amintiri doriti sa ramana copilul vostru?

Mos Craciun vine din paradisul personajelor

Citeam ieri un status postat de o prietena pe facebook. Un status impresionant, care mi-a amintit de vremuri indepartate din viata mea, cand imi cresteam copilul singura si ma intrebam, iarna de iarna, daca va reusi Mos Craciun sa ajunga la noi. Spunea prietena mea ca suntem ipocriti, ca ne mintim copiii atunci cand ii invatam ca mosul vine la cei cuminti, in loc sa fim sinceri si sa le explicam clar faptul ca Mos Craciun vine doar la copii ai caror parinti au bani. In mare parte i-am dat dreptate, caci stiu bine ce inseamna sa nu ai bani, sa nu ii poti face toate placerile, sa nu ii poti oferi tot ceea ce isi doreste, mai ales cand il vezi ca se chinuie sa scrie scrisori mosului, scrisori in care ii spune cat a fost de cuminte si cat de bine a invatat.

Poate ca ma veti intreba ce am facut in acei ani, cum m-am descurcat si daca a venit Mos Craciun

Carti pentru copii in libraria Pinocchio

Cand baiatul meu nu era nici macar la scoala, mama obisnuia sa ii citeasca tot felul de povesti. Ea este o persoana religioasa, asa ca nu a ezitat ca printre primile povesti pe care i le-a citit, sa fie biblia pentru cei micuti. Ionut iubea sa o asculte citind acele povestioare si stateau impreuna ore in sir, iar in perioada in care a inceput scoala si nu a mai putut fi atat de des alaturi de ea, mama i-a pregatit o caseta pe care se inregistrase in timp ce citea "Capra cu trei iezi". Baiatul meu a fost atat de incantat la primirea casetei, incat in urmatoarele trei zile a ascultat-o aproape incontinuu. Insa pe masura ce crestea, a inceput sa citeasca singur, printre primele sale cuceriri fiind "Colt Alb", "Alba ca Zapada" si "Chemarea Strabunilor". Chemarea Strabunilor i-o citisem si eu candva si i-a placut atat de mult incat a tinut neaparat sa o reciteasca de unul singur. Cred ca la acea varsta il atrageau mai mult povestile cu animale. 

Ghicind in nori

De-a lungul timpului, omul a vrut sa stie ce ii rezerva viitorul, probabil sperand ca il va putea influenta in vreun fel. A incercat sa il ghiceasca in maruntaiele animalelor sacrificate, in fumul unor lumanari mai mult sau mai putin parfumate, in boabele de porumb imprastiate pe masa, in pacatoasele carti de joc, in aromatele cafele baute pe burta goala, in tot ce a crezut ca ar putea avea vreo relevanta. Unii inca mai spera sa isi poata vedea viitorul pe undeva si, de va fi nevoie, sa il schimbe, pentru a duce o viata linistita si ferita de greutati, de dureri, de lacrimi. Nimic rau in asta, spun eu. Avem dreptul sa visam, sa speram, ba chiar sa fim usor superstitiosi, daca asta ne bandajeaza sufletul si ne da curajul de a pasi mai departe. 

Cand copilul meu era mic, aveam un joc preferat, pe care il jucam in doi ori de cate ori pe cer exista chiar si un singur nor. Ne placea sa privim norii