Cainele si pisica

Daca mai aveam vreun dubiu in legatura cu faptul ca e greu sa vezi cum cainele si pisica devin buni prieteni, animalele pe care le am in casa au reusit sa ma convinga. De cand l-am adoptat pe dragul de Bruno, in casa mea au permanent lupte intre caine si pisica cea mai posesiva si mai puternica, Miti. Ea nu ii suporta mirosul, nu suporta sa il vada incercand sa ii incalce teritoriul, nu suporta sa il vada incercand sa se joace cu celelalte pisici si in special cu micuta si curajoasa Ursula, nu suporta sa il stie langa mine, nu suporta nimic din ceea ce bietul Bruno face. In consecinta, la fiecare miscare facuta de caine, pisica mea cea neagra il ataca fara avertisment, cu o iuteala care il ameteste si il face sa planga ca un copil. In ultimele zile, desi ma asteptam ca ei sa se acomodeze si sa inceteze acest razboi inutil si obositor, am remarcat ca pisica s-a obisnuit sa il atace chiar si fara vreun motiv evident. Habar nu am ce pot face (mai mult decat am facut pana acum) pentru a o calma si a-i impaca. Este stresant sa stau toata ziua sa ii pazesc, sa ii cert, sa ii atrag in jocuri colective, dar mai ales este stresant sa plec de acasa fara sa iau cainele cu mine. Stau intotdeauna cu teama ca la intoarcere il voi gasi cu ochii scosi... Aveti vreun sfat pentru noi? Cum putem rezolva situatia, cum putem impaca pisica si cainele?

Am caine!!!

Nu mi-as fi imaginat ca va veni aceasta zi! Nu mai aveam curaj sa sper! Cumva, pe nepregatite, micutul mi-a iesit in cale si mi-a cucerit inima din prima clipa! Am plans, m-am jelit, iar am plans... Il voiam si gata! Ca un copil care vede in vitrina magazinului o jucarie si e in stare sa se tavaleasca pe jos cu speranta ca asa o va primi. Dupa fix 4 ore baietii mei au inteles ca ceva e putred in Danemarca. Nu voiau caine, nu le trebuia o complicatie in plus, insa lacrimile mele i-au convins sa imi faca pe plac. Nu stiu cum ne vom descurca, nu stiu de unde vom scoate bani pentru noi si pentru atatea animale (trei pisici si un catel), dar in acest moment sunt fericita!

Cainele, animal de companie

Sa ai un caine poate parea, de la distanta, o treaba tare usoara si interesanta, mai ales daca nu ai mai avut niciodata un animal de companie, fie chiar si numai un pestisor in acvariu. Abia cand te trezesti cu animalul in casa descoperi ca indatoririle sunt de fiecare clipa si ca apar mereu altele si altele, intr-un sir parca interminabil. Un caine iti intra in casa sub forma unei gagalici blanoase, cu care ai vrea sa te joci non stop. Abia seara, cand te bagi la culcare, descoperi ca are si glas, ca stie sa planga dupa mamica lui, trezind vecinii si distrugandu-ti frumusete de somn. 

A doua zi dai de altele, mai urate si parca mai grave. Nu stii ce fel de hrana caini sa ii oferi, il indopi ca pe un purcel cu tot felul de mancaruri de prin frigider, dupa care decoperi ca iti vomita pe cuvertura cea noua, ca face pipi pe covorul din sufragerie, ca lasa blana prin bucatarie si tot asa. Te intrebi daca asta ti-ai dorit si daca esti dispus sa suporti toate astea pentru o lunga perioada din viata ta. Multi renunta imediat, speriati de ceea ce le vad ochii, de ceea ce descopera ca inseamna de fapt un caine in casa.