Polinezia
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |



Polinezia (greacă πολύ poly - mult; νῆσοι nēsoi - insule) este denumirea folosită prima dată de Charles de Brosses în 1756 si se referă la un teritoriu întins de 50 milioane km² din Pacificul de est, presărată cu numeroase insule.
Date geografice
[modificare | modificare sursă]Polinezia cuprinde un număr de peste 1000 de insule și grupuri de insule, teritoriul se întinde de la insulele Hawaii, situate în nord, până la Noua Zeelandă în sud-vest, și în sud-est până la insula Paștelui (Chile). Granița de vest a Polineziei este limitată de insulele Glibert (Micronezia) și Tuvalu. Suprafața totală a insulelor polineziene atinge cifra de 294.000 km², din care numai Noua Zeelandă are 270.534 kmA². Depărtarea dintre unele insule sau grupe de insule ating în mod frecvent mai multe mii de kilometri. Caratecistica acestei regiuni de pe glob sunt teritoriile uriașe de apă. O altă trăsătură comună a Polineziei este originea insulelor care cu excepția Noii Zeelande au făcut parte din continentul Antarctic, și că au o serie de vulcani activi, vulcani care în perioada ultimei glaciațiuni au fost vulcani submarini. Unii dintre acești vulcani se aflau la adâncimi mai mici sau peste 100 de m, ceea ce a favorizat dezvoltarea recifelor de corali și formarea de insule. Prin încălzirea globală a pământului, care duce la scăderea nivelului oceanelor, se periclitează existența bancurilor de corali. În timpul furtunilor intense, apa mării inundă teritorii insulare, care duce la reducerea rezervelor de apă potabilă și periclitarea plantelor, prin crestearea salinității apei de pe insule. Există teorii care afirmă că populația insulelor va fi nevoită să părăsească în viitor insulele mai mici. Curentul ecuatorial traveseaza Polinezia de la vest spre est la suprafață, iar în adâncime curge curentul rece arctic.
Țări din Polinezia
[modificare | modificare sursă]Insulele următoare aparțin de Polinezia State independente Insulele Cook
in asociatie cu Noua Zeelandă Kiribati
independent (insulele Phoenix si insulele Liniei) Noua Zeelandă
independent Niue
in asociatie cu Noua Zeelandă Samoa
independent Tonga
independent Tuvalu
independent (Insulele Ellice) Teritorii dependente Samoa americană
teritoriu USA Polinezia franceză
Colectivitate de peste mări (POM = Pays d'outre-mer) Franța (Insulele Societății, Tuamotu, Insulele Marchize, Insulele Gambier, Insulele australe)
Hawaiʻi-Insule
stat federal USA Insula Paștelui
teritoriu Chile Insulele Pitcairn
Marea Britanie Colonie a coroanei britanice Tokelau
teritoriu Noua Zeelandă Wallis și Futuna
teritoriu Franța Unele enclave in afara triunghiului polinezian Anuta
o parte din insulele Solomon Emae
o parte din Vanuatu Kapingamarangi
o parte din statele federale din Micronezia Mele
o parte din Vanuatu Nuguria
o parte din Papua Noua Guinee Insulele Nukumanu
o parte din Papua Noua Guinee Nukuoro
o parte din statele federale din Micronezia Ontong Java
o parte din Solomon Pileni
o parte din Salomon Rennell
o parte din Solomon Sikaiana
o parte din Solomon Tikopia
o parte din Solomon Takuu
o parte din Papua Noua Guinee