Cioc. Cioc-cioc. Marina se opri în mijlocul camerei. I se păruse? Clar. N-avea cine. Era miercuri dimineață și își luase ziua liberă, după o încercare eșuată de a lucra coerent. Mintea îi tot fugea departe. Așa că se dădu rănită, închise laptopul și scoase de prin dulapuri toate amintirile. Fix acum admira un hanorac albastru;… Continue reading

– Și-acum? Diana ridică privirea din cartea pe care o citea, abandonând-o în poală. Se lăsă ușor pe spate, cât să vadă, pe lângă bărbat, intrarea în cortul-restaurant. – Ăăă… Au terminat? Pe Mircea îl pufni râsul. Își ascunse mâinile în buzunare și își ținu respirația câteva secunde, să se calmeze. – Zău, ce zici?… Continue reading

Era în mijlocul unei fraze complicate despre burghezia franceză când o umbră neagră intră măsurat, sigur, în vagon și se așeză lângă ea. Stomacul i se strânse și inima îi urcă în gât. Matei era aici; îi despărțeau câteva straturi de haine. Și o ignora. Simona se întreba dacă se putea să nu o fi… Continue reading

Gri prinde nuanțe, după ce stai suficient în preajma lui. Neliniștitoare în arșița verii. Nostalgice toamna. Optimiste iarna. Primăvara… încă nu s-a pronunțat în privința ei. De când a început jobul din clădirea asta impersonală, au trecut trei sezoane. Trei raportări. Trei vizite obligatorii în satul în care și-a lăsat părinții acum multă vreme. Și… Continue reading

„Nici măcar nu-l plac. Ce mi-o fi venit?” Mona își tot zicea asta, în timp ce orașul defila în viteză de cealaltă parte a ferestrei aburite. Iubitul ei continua să vorbească despre ceva ce aflase de dimineață la știri, iar femeia răspundea cu câte un „Îhî” din când în când, fără să recepționeze nimic. Coborâți… Continue reading

Întâi îi văzu culorile, fâșii pământii prin poarta metalică. Aproape că o rată – doar faptul că se mișca fluid dintr-o parte în alta a curții îi dădu de înțeles că e o ființă în acel contur. Stătea în mașină, parcat aproape de gardul de beton decorat. Stinsese luminile și aștepta, cu motorul încă pornit,… Continue reading