Critici peste critici.

           Am văzut acum cum este să munceşti, să scoţi tot ce poţi din tine..şi la final ce primeşti? Nişte critici neinspirate şi fără raţiune.
Dau un exemplu..şi care este şi real: să-ţi creezi propria ta improvizaţie cu acţiuni..după nişte fraze. Acestea fiind coordonate de un anume regizor. Şi după ce se termină comicele, dramaticele..mă rog ce se mai creează...să se trezească un deştept..mare regizor..că de ce ai făcut aşa, că de ce nu ai făcut aşa.. toate chestiile care nu-şi  aveau rostu.Mi-e silă deja...Mă gândesc cum s-o fi simţit regizorul care îi este criticată munca şi care munceşte mult cu elevii...
Nici nu merită să mă enervez..trebuie să-mi păstrez nervii tari pentru următorul şi ultimul examen.

Nimic nu e mai dureros ca dragostea.

            O fi dragostea cel mai frumos sentiment..şi profund..dar pe lângă asta..este şi dureros pentru că dragostea nu există fără suferinţă.
Vorbeam astăzi cu o veche prietenă..care a avut..are o relaţie nici nu ştiu..însă pe băiatul acela îl iubeşte mai ceva ca ochii din cap. Îmi povestea că tipu are momente...ba e cald..ba rece...
Eu o înţeleg foarte bine..am iubit şi eu..şi am fost cam în aceeaşi situaţie..dar am trecut...
Acum câteva zile fusese în spital din cauza lui că a plâns pînă n-a mai putut. Şi nici nu-l poate ignora la cât de multe încercări a făcut. Mă întreb eu asta se mai numeşte dragoste sau pur şi simplu s-a obişnuit cu el?
Nu ştiu...eu nu mai am demult tangenţe cu dragostea..şi nici nu voi mai avea că asta mi-am pus în cap.
Se mai iveşte unu, doi să-mi zică anumite chestii..dar îi ignor...Dacă stau să gândesc cu inima aş avea la cine sărea în braţe însă nu!

Just a little.

            Se va trage cortina în curând. Nu mai ţine mult piesa. Şi cred că va avea un sfârşit plăcut.
             The hope dies last.

Fragment.

            "Antrenamentul de uitarel a care este supus poporul român, astăzi, face ca gândirea şi inima să se rotească pe loc şi, din această rotire în gol, paradoxal, o dată cu trecutul, dispare şi viitorul. El, omul de azi pedalează zadarnic într-un prezent continuu.
A locui cu fiinţa doar într-o dimensiune a timpului -şi aceea distorsionată- înseamnă moartea lentă, dar sigură, a identităţii."
                                                                                                               (Dan Puric)

Banalităţi, pentru mine importante.

           Eu sunt fericită doar când o văd pe ea fericită...şi sunt în stare să sacrific orice pentru ea. Dar nicidecum nu o voi trăda pentru cineva anume. Cum se face, cum nu se face..că de fiecare dată ajungem în situaţia asta.
Am vrut doar să mă eliberez de frământările care mă chinuie de câteva zile..şi să am concentraţia liberă pentru lucruri mult mai importante decât ce a fost până azi în sufletul meu.

Un moment plăcut şi (ne)trecut.

           Să ajung unde n-aş fi crezut. Să calc în acelaşi loc unde mi-am jurat încă de prima dată când am intrat că nu mai calc. Ce se întâmplă?
Vreau să fug, însă mă trage ceva înăuntru şi nu pot abandona aşa uşor.
Şi mai ales priviriile lor care te pătrund când se uită ţintă în ochii tăi. Atât mi-a trebuit ...două zile..şi nu mai vreau să plec...parcă o consider o a doua casă. Acum mai trebuie doar să mă eliberez..şi să las frâu liber dorinţei de a merge mai departe..că drumul deja este pornit. Fără a-mi da seama l-am pornit.
Mi s-a zis...nu mai face aceeaşi prostie ca prima oara şi fă-o pentru că văd că vrei. Vei regreta dacă nu o faci.
Şi se aproprie şi cu paşi repezi şi sfârşitul lunii..şi am nişte emoţii de mor...Aşa emoţii n-am avut nici când am jucat într-un scenariu acu ceva timp...Dar va fi bine..mă asigur eu că va fi bine.:)

           Stare de rahat, foarte moleşită..şi pe lângă asta şi bolnavă....că asta îmi mai lipsea. Dacă şi săptămâna care vine mă simt la fel înseamnă că continui să mai stau câteva zile în casă...Plus canicula care a fost mi-a făcut o stare şi mai proastă. N-am putut ieşi deloc de vreo 4 zile de frică să nu fac vreo hipertermie...că sunt predispusă la asta....
Sper ca de mâine să plouă..:-s

            Deşi am zis în postarea trecută, de nervi..nu de altceva că îmi doresc să mă îndepărtez de toţi...bine nu de toţi..exceptând anumite persoane. Se ştiu acele persoane care le-am cerut ajutor...şi n-am primit niciun răspuns...dar nu e nimic...mă voi ajuta singură.
Îmi e frică să am mai încredere în cineva acum..după ce mi-a fost călcată în picioare de o anume colegă...După ce că am făcut-o cu ou şi oţet la telefon..îi voi plăti şi cu aceeaşi monedă..pentru că merită...nu pot trece cu vederea aşa uşor.

Vreau să-mi exprim şi o anume stare...pe lângă faptul că timpul se scurge încet şi mai este puţin..parcă devin tot mai convinsă că va fi bine...Şi asta datorită unor activităţi create săptămâna aceasta. Am mers în acelaşi loc unde am zis că nu voi mai călca..şi din nou s-a întâmplat.

!

            Mă voi izola de tot..vreau să ştiu că exist numai eu..şi restu lumii  nu mai există. Unii chiar au reuşit, oricât de proşti sunt, să mă demoralizeze de tot! Chiar şi duritatea care am purtat-o până acum n-a reuşi să rezolve nimic. Şi amicii sau prietenii care i-am avut...DA, care i-am avut...că nu mai doresc pe nimeni să-mi fie prieten...Pentru că cer ajutor ...întorc spatele, le spun ceva ce doresc să facă..o fac înadins..şi mă mai şi mint în faţă..Încredere trădată...Halal oameni..halal viaţă...
De nu voi mai da niciun semn,online sau în offline, asta e ..... vreau să dispar încet... încet pentru toţi, absolut toţi!

Verosimil.

            Da, este adevărat...unii au prea mult timp şi şi-l risipesc pe mişto-uri. Că ei aşa au învăţat ei la şcoală. Că aşa i-a învăţat măsa care se chinuia să-i hrănească şi să-i crească...Oameni de nimic..care vor ajuge un nimic.şi vor muri un nimic.
Bine că a recunoscut că este un nimic..şi care nu are o identitate..şi se dă anonim...
Oameni pentru care îţi faci nervi şi îţi creste tensiunea la maxim..şi apoi te întrebi de ce îţi e rău.

Unde-i Ceauşescu frate??! Unde-i? Nu am prins niciun comunism..dar ştiu că era mult mai bine...Urăsc democraţia, îl urăsc pe Iliescu care a dat frâu  liber la tot libertismul acesta...îi urăsc pe toţi...

Asta consider..o dată cu libertismul acesta a apărut şi prostimea..şi se multiplică pe zi ce trece ca muştele.
La fiecare 10 secunde iese un puradel care devine aşa. Şi aşa că România e vai de capu' ei..mai apar şi indivizii ăştia..Mă întreb oare au vreo anomalie genetică? Posibil...doar că încă nu s-a pus o  denumire...Iar primul simptom care l-aş trece pe lista mutaţiei va fi înapoiere mintală. punct!

Şi tot ce am zis aici..şi scris şi la nervi..este foarte plauzibil...chiar dacă nu aş putea crede...

Iar dacă persoana aceea este cine cred eu..şi nu mă las până nu aflu, nu mai ţin cont cine va fi de faţă în momentul acela..colegi, profesori...fac şi eu mişto în felu meu..de a-i strica viitorul şi reputaţia...Da sunt o ciudată..şi puţin îmi pasă..dar sunt sătulă!!!

....

           

            Poate că mi-e bine aşa..să fiu egoistă şi rece , să gândesc doar pentru mine. Poate regret anumite momente în care am fost aşa şi am gândit cu mintea...dar îmi revin eu..totul se întâmplă pe moment.
M-am săturat să fiu bună cu toată lumea iar la final primesc şi răspunsul.
Nu sunt perfectă...urăsc perfecţiunea..şi pe cei care se consideră. Văd multă lume în jurul meu care nu vorbesc..dar arată că ar fi aşa. Dar tac...îi las pe ei să primească falsele vieţii. Uneori nu mă pot abţine..şi vorbesc... fără a-mi da seama  îi atac..sau încerc măcar să mă maschez..spunând alte cuvinte...
Poate sunt o ciudată..şi la felul de a gândi..şi felul de a fi...nu mă aştept ca cineva să mă placă aşa..şi nici nu vreau...
Nu mai accept sfaturi doar le ascult şi le fac o analiză.....iar la sugestii fac urât...şi mai ales să insiste.
Nu mă consider nici o persoană care conduce nici o persoană care doreşte să fie condusă...
E timpul să mă gândesc eu singură la propriul meu EU.    

Pauză

            Vreau pauză.
            Vreau să nu mă mai stresez şi să nu mă mai enervez.
            Vreau să îmi pot opri respiraţia pentru un timp.
            Vreau să nu mai ştiu de nimeni.