"Cîte feţe are goticul?" se întoarce

Cu cîteva zile în urmă, într-o postare intitulată "Cîte feţe are goticul?" anunţam că domnul Lucian Mustaţă a început o cronică-maraton a antologiei Dincolo de noapte îngrijite de colegul meu scriitor Oliviu Crâznic. Astăzi am aflat de pe Galileo Online că maratonul a ajuns în etapa finală, iar criticul ne prezintă concluziile sale în privinţa acestei antologii. Unul dintre alineate sună cam aşa:

"Despre Văgăuna bântuită a lui Florin Pîtea nu pot spune decât că, contrar părerilor altora care au citit-o, făpturi nepământene pot fi şi altceva în afară de marţieni mici, verzi şi cu capul mare (extratereştri, pentru cine nu a prins figura). Adică da, povestea poate fi considerată SF dar, în opinia mea, nu este, îmbinarea dintre arhaic, sacru şi supranatural fiind mai mult decât reuşită."

Îi mulţumesc domnului Mustaţă pentru apreciere, iar pe dumneavoastră vă invit să parcurgeţi acest episod final al cronicii de carte aici.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Cîte feţe are goticul?

Astăzi am aflat că pe blogul "Cititorul de cărţi", http://www.cititoruldecarti.ro, domnul Lucian Mustaţă a dedicat o serie de articole antologiei Dincolo de noapte îngrijită de Oliviu Crâznic şi publicată în acest an de editura Millennium Books din Satu Mare. În cel dintîi dintre articole, domnul Mustaţă a prezentat schiţele şi povestirile cu care au contribuit la acea antologie Ştefana Czeller, George Lazăr, Liviu Radu, Narcisa Stoica şi Dan Doboş. În ceea ce priveşte contribuţia subsemnatului la antologie, recenzentul a spus următoarele:

"În urma jurământului de a-l sluji întâi pe Domnul şi abia după aceea pe sine, călugărul Macarie ia decizia de a se izola în sihăstrie. În scurta sa căutare a unui loc uitat de lume în care să-i aducă mulţumiri Domnului, găseşte o văgăună săpată de apele ploilor. Intrând în adâncimea acesteia, călugărul descoperă că nu a intrat într-o simplă văgăună, ci într-un grup de odăi meşteşugite ce conţineau lucruri ce nu-şi aveau locul într-o creaţie a Domnului.

Tot acolo dă de un grup de năluci care încep să-i povestească, abia după ce îi învaţă graiul, că încăperile în care se aflau făceau parte dintr-un car sau luntre cu care se plimbau prin ceruri.

Aceste aspecte îl pun în dilemă pe călugăr care se apucă să-i scrie o epistolă Stareţului său, căutând răspunsuri. Le găseşte oare?"

Îi mulţumesc domnului Lucian Mustaţă pentru prezentare. Vă invit să parcurgeţi articolul integral aici.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)