Supa de ridichi, ton cu sos verde si deniers aux noix

Astea-s dintr-o carte care se cheama "Tajines et couscous", din colectia "Bon App'". O carte foarte frumoasa, foarte utila si foarte buna provocatoare de cantitati industriale de saliva, ma scuzati. Dar incepem cu



Supa de ridichi
que j'ai totalement adoré. Ridichi, ceapa verde, unt, ciuperci, dovlecel, supa de pui sau de legume, smantana, o lingurita de mustar, patrunjel si galuste din: un ou, gris, o lingura de ulei, patrunjel si ceva sare.
Pentru galuste, batem albusul spuma, adaugam galbenusul, uleiul, sarea si patrunjelul tocat, amestecam usor, apoi luam cu lingurita din compozitie si punem in supa de pui (legume) care fierbe deja. Le lasam la bolboroseala un sfert de ora, apoi le scoatem si le tinem la cald.
Dupa cum s-a vazut in imaginile precedente, ceapa se caleste-n unt, adaugam ciupercile, apoi ridichile taiate-n fel si chip,
dovleceii. Calim putin si stingem cu supa de pui sau de legume, fierbem un sfert de ora,
luam de pe foc si incorporam smantana, potrivim de sare si piper, adaugam mustarul, patrunjelul si galustele...
si mancam pana nu mai ramane nimic. Asa ca facem niste



Tuna with green sauce
Intai si-ntai, am zdrobit dupa cum urmeaza: un ardei rosu uscat, o lingurita de coriandru seminte, usturoi dupa pofta inimii, busuioc proaspat tocat cine are, cine nu, uscat, coriandru proaspat asijderea, sare, piper tocmai rasnit, peste aiestea am turnat zeama de la o lamaie si cu amestecul superb rezultat am frecat bucatile de ton.
Apoi, numai cat am pus tonul pe gratar si timp de poze n-a fost, c-am aruncat in "food processor" niste patrunjel, ceapa verde, busuioc si oregano, le-am maruntit corespunzator, am adaugat ulei de masline si iar am amestecat, am pus si zeama de lamaie si iar am amestecat, sare si iar...
Cam asta a fost. Simplu de tot. Trecem la



Deniers aux noix
Ne trebuieste dara un chil de gris, 20 g de drojdie, o suta de grame de unt, doua sute de zahar, nuca, stafide, migdale si altele de acest fel din belsug, 250 g de ciocolata neagra sau de care ne e pofta.
Amestecam grisul, drojdia dizolvata in putina apa, untul topit, zaharul si apa calduta cat sa rezulte o pasta consistenta. Lasam la odihnit la cald. Pregatim cuptorul la 170, spune la carte, eu am mutat in decursul procesului tehnologic la 180, poate ca veti vedea de ce. Orisicat, pe mine nu prea ma atrag deserturile, dar aceste fursecuri sunt cu adevarat simpatice.
De-asta zic. Dupa ce s-a odihnit aluatul cu pricina, il intindem cu sucitorul pe o suprafata infainata, e poi decupam cu un paharel dragutele discuri pe care le vom aseza pe "une plaque beurrée", le vom introduce la jumatatea cuptorului, unde le vom lasa cam un sfert de ora. Ciocolata se topeste la bain-marie si, dupa ce se coc jucariile, ne distram mult si bine cu fel si fel de nucifere.
Si cu stafide. Verzi, dintr-un magazin indian.
Cum zice la carte:

À l'aide d'une cuillère à café, versez sur chacun d'eux un peu de chocolat tiède et collez dessus un cerneau de noix pendant que le cocholat est encore mou. Laissez refroidir. Et puis comme ça!

De trei ori pizza

Din 800 g de faina, 200 g de gris, doua plicuri de drojdie uscata, apa calduta, sare si zahar, reiese un aluat care, in functie de cum va fi impartit (de tavi etc.), da nastere la trei sau mai multe pizze.

Facem o maia din drojdie si apa calduta, plus sare si zahar, apoi ne punem pe treaba pana obtinem un aluat moale, fin si usor de framantat. Il lasam vreo 15 minute si-l impartim dupa socoteala de acasa. Eu l-am dat in trei, din care doua au ajuns in congelator pentru "data viitoare". Dupa ce-l intindem, mai sta la odihnit cam o jumatate de ora si abia apoi il putem baga la cuptor, unde se va coace, la foc maxim, in 10 minute.


Pizza cu ton
Rondele fine de ceapa, felii subtiri de mozzarella, ton de conserva, rosii cherry sau de care-or fi, ierburile din dotare, ulei de masline, piper proaspat macinat si trecem la


Pizza cu peste afumat
Aici am dispus de: ceapa rosie, macrou afumat, rosii, ardei gras, mozzarella,
stropite si ele cu ulei, presarate cu ierburi
si cu piper.


Pizza cu mozzarella, cascaval si sos de rosii
Am facut sosul de rosii dinainte, pentru a ma ocupa doar de intinsul lui la momentul producerii de pizza: am incalzit trei linguri de ulei de masline, in care am calit multi catei de usturoi zdrobiti cu sare. Am adaugat o ceapa taiata marunt si am lasat-o pana ce-a devenit sticloasa, am stins cu vin alb sec si am completat cu o conserva de rosii de 500 de grame, plus oregano, busuioc, piper. Fierbem pana obtinem o compozitie de consistenta unui sos.
Ce ramane punem la borcan, in frigider, ca prinde bine.
Am asternut felii de mozzarella, am ras cascaval, am presarat parmezan si da-i iar cu ierburi, piper si ulei de masline!
Clasament: pe locul al treilea, pizza cu peste afumat (gust prea puternic din cauza macroului, prea incarcata); pe locul al doilea, pizza cu ton (decenta, usoara, neutra). Pizza cu mozzarella e de refacut si-n varianta asta, si-n altele, cat se poate de multe! Si, pentru ca a luat premiul intai, mai primeste o poza:
Urmeaza sa apara niste colege de-ale ei, cu alte feluri de branzeturi, care de care mai simpatice si mai atragatoare...

Quiche cu ton

Aluatul se face ca aici, rapid si usor. Mai avem nevoie de urmatoarele: trei oua, 20 cl smantana lichida, 20 cl lapte, o lingura de mustar boabe, 400 g de ton maruntit, rosii descojite 400 g, doua fire de ceapa verde tocate, piper alb, parmezan dupa dorinta.
Mixam ouale, smantana, laptele, ceapa verde si piperul.
Odata scos aluatul din frigider, il intepam cu furculita si il ungem cu mustarul.
Asternem tonul scurs,
apoi rosiile.
Acoperim totul cu amestecul de mai sus
si presaram cu parmezan. Lasam la cuptor in jur de o jumatate de ora si
gata! Simplu si bun.

Fettuccini cu ton si salvie

Pastele au fost dintre cele mai bune mancate vreodata... Si frumoase cu adevarat:
Italianski calitet! Salvia, provenita din productia proprie, aromata ca de obicei:
Doua cepe si usturoi dupa dorinta...
Am mai avut in dotare doua conserve de ton maruntit, sos worcestershire, supa de vita, 400g smantana grasa, piper alb, sare.
Am calit ceapa,
Am adaugat usturoiul.
Am stins cu supa de vita si am lasat la fiert pana la inmuiere, pentru a putea pasa bucatile de ceapa si de usturoi. Nu-i problema daca nu se paseaza complet, oricum sunt prea moi ca sa deranjeze. Tot acum am pus si doua linguri de sos worcestershire, piper alb din belsug si putina sare.
Ghemotoacele astea se desfac foarte repede la contactul cu sosul cald si-s gata in maxim cinci minute.
Punem pestele scurs
smantana
si, la sfarsit de tot, salvia rupta.
E foarte bun!

Aventuri cu ton si calamari

Neasteptata intalnire cu proaspetii calamari a avut loc la Obor.
I-am decapitat, eviscerat, cosmetizat,am indepartat de la locul faptelor diverse resturi cu aspect embrionar care se ascundeau prin calamari
si am depus obiectul muncii intr-o marinata compusa din
zeama de limeta si usturoi,
sare, piper, ulei de masline
si cam atat. A stat la frigider mai bine de o ora
si pe gratar cateva minute
si a sfarsit, cum altfel, in farfurii.
Tonul, tot proaspat, tot Obor,
a urmat cam acelasi parcurs:
cam din topor,
dar bunisor.
Nu am putut manca tot in acest fel, asa c-am luat restul de calamar,
restul de ton,
am calit ceapa,
am pus rosii, o conserva,
harissa, doar un pic,
mai tarziu, vin alb, sec,
si, mai tarziu, infatisatele fapturi.
Le-am fiert putin cu usturoi
si patrunjel,
le-am mai lasat un minut-doua,
iar asta-i rezultatul!
Merge si cu cartofi noi.