Vise Trandafirii

Se făcea că se apropia finalul anului universitar și mergeam tot cu troleul la facultate. Totuși, într-o zi cu ploaie (că soare nu era în niciun caz) am decis să cobor la 'Calea Victoriei' care îmi amintea mai mult de gară, că cică mai aveam 2 stații de mers de acolo și să iau ALT AUTOBUZ/TROLEU. În realitate rămân în stație când vreau să schimb troleul. Că așa e logic. Cu toate astea, în vis se pare că trebuia să o iau prin nu știu ce parte a gării de la Victoriei ca să ajung la mijloacele de transport care mă duceau la facultate. Am mers ce-am mers și m-am trezit la Grădina Botanică, sau așa mi-am asumat, că ar fi fost Grădina Botanică pentru că recunoscusem niște peisaje de la michi biraki -wut-. M-am plimbat prin Grădina Botanică sperând să găsesc o cale de ieșire și să ajung totuși la mijlocul de transport care se presupunea că mă duce la facultate. Nu am găsit nimic, așa că am făcut cale întoarsă. Am mai încercat de  câteva ori să mă mișc de-acolo, dar nu am putut face n...

Se făcea că mergeam mai mereu cu trenul. Însă de câte ori am mers, nu s-a întâmplat așa ceva. La începutul visului eram într-un tren care mă întorcea, chipurile, de la mare. Erau foarte puțini călători iar felul în care erau dispuse scaunele aducea mai mult a troleu decât a tren. În 'compartimentul' care de altfel era tot vagonul mai era încă o fată. Abia așteptam să ajung acasă, scriam în permanență pe WhatsApp și  vorbeam cu toată lumea. Grupul de la cor era și el pe WhatsApp și o includea și pe Iulia (cu care în realitate n-am mai vorbit de foarte mult timp). Așa se face că în vis Iulia fusese dată dispărută și trebuia neapărat să aflăm unde e.  Totuși, îmi aduc aminte sigur că la un moment dat mi-a trimis mesaj și am început să vorbim. O comparam cu Andra, o colegă de la facultate. Cu Antonia plănuiam o petrecere în pijamale pe care abia o așteptam. Pe când mergeam eu așa frumos cu trenul și așteptam să ajungă în gară ca să cobor (gările erau mai mult stații), am observat...

La începutul visului eram într-o sală care ziceam că era terasă împreună cu Antonia și cu tatăl ei - pe care de altfel îl asociam cu tatăl Andreei. Clădirea în care se găsea sala/terasa super dubioasă avea câteodată momente în care se stingeau toate luminile și apărea un tip cu păr alb în altă cameră, tip cu care eu cică trebuia să merg să lupt de fiecare dată. Am ajuns apoi brusc în camera aia unde era tipul cu păr alb și unde era super întuneric. Nu știam ce să fac ca să scap mai repede. Cică era un întreg grup care urmărea să scape de dubiosul ăla. Pe de altă parte, Antonia se distra super bine cu tatăl ei, și pe când ajungeam și eu din când in când să stau cu ei, arătam jumulită ca după război. Cică tatăl Antoniei urma să ne fie profesor suplinitor. Nu știu dacă a mai apucat să prindă postul, pentru că la un moment dat a venit o fată....tânără și plină de experiență în ceea ce privește predarea. Cică. În realitate, tipa nu știa efectiv pe ce lume era și se uita la noi ca la felul ...

Cică se apropia sesiunea ȘI Michi Biraki. La începutul visului eram la Michi și cică niciodată nu reușeam să cântăm tare. Așa se face că, ieșind în față, Camelia zice ceva de genul 'să cântați tare cu noi'... și tot slab ne-am auzit, rip. Nu puteam să ne dăm seama ce se întâmpla, pentru că efectiv Camelia răgea acolo și nu se schimba nimic. Mai apoi s-a schimbat cadrul și am ajuns la facultate, unde m-am întâlnit cu Diana. Am hotărât să stau lângă ea la cursuri. Lipsisem de la un curs de-al lui Gheorghe și nu știam că ne dăduse temă să traducem/reformulăm un text în japoneză și să incondeiem un ou. În spatele meu stătea Antonia care m-a informat de situație. A intrat profa în clasă și a întrebat dacă ne-am făcut temele, de vreme ce eu îi tot aruncam din bancă priviri de genul 'DE CE ÎNTREBI AȘA CEVA, TANTI??' S-a schimbat iar cadrul și am ajuns cu Ben, plimbându-ne prin facultate. Cică aveam Mc Donald's și KFC în facultate. Aveam o poftă maximă de KFC, așa că l-am...

Se făcea că eram cu mama la cursurile de înot care nu se mai țineau la facultatea de medicină, ci la Poli. Era o căldură de mureai și efectiv a trebuit să-mi iau și pălărie pe lângă costumul de baie. Am ajuns să dau ture cu mama prin curtea facultății până începeau orele de înot. Am dat, așadar peste Daniel Pârvan care nici măcar nu semăna cu Daniel Pârvan. Mi-a spus că face un filmuleț cu avantajele Poli. M-am arătat interesată și am lăsat-o pe mama să meargă puțin mai încolo ca să mă pot uita la filmuleț. În filmuleț mai apăreau și alți vloggeri de pe youtube, cum ar fi Bianca Adam și illien. Restul oamenilor nu am efectiv nicio idee cine erau. Știu că apărea și Dan pe undeva pe la mijlocul filmului și la sfârșit. Mă amuză teribil faptul că deși așteptam să văd ecuații și desene complexe, geometrie în spațiu și alte magii, în video se vorbea despre cum faci magie dacă ești la Poli (literally, era o tipă cu o baghetă și niște scântei roz) sau cum faci o inimă dreaptă ://////. Probabil...

Se făcea că eram la facultate la cursul de structura limbii și verificam fișele proiectelor. Pe la jumătatea primei ore, doamna Focșeneanu a început să întrebe prin clasă cam în ce stadiu suntem cu proiectul. Mi-am luat panică pentru că ne luase în ordine alfabetică și nu eram prea departe de începutul catalogului. Totuși, am avut noroc să scap într-un fel de ascultare, pentru că a ridicat Dani mâna să răspundă și a tras de timp într-un mare fel. Dani avea un proiect total diferit de cel din realitate, ceva de genul 'Feminismul și drepturile femeilor în Japonia', ceva ce nu are nicio legătură cu structura limbii dacă mă întrebați. Dani și Focșeneanu au despicat firul în patru în următoarele ore și la un moment dat, pe când am renunțat să mă mai uit la ceas, am auzit-o pe profă zicând 'și vom continua data viitoare cu proiectele'. S-a schimbat cadrul și am ajuns în Magano cu Benio, Gabura, Shizuru și Kamui. Parcă erau și Higano și Mayura. Războiul dintre exorciști și im...

Se făcea că eram în Naruto. Tot visul s-a desfășurat asemeni unui joc otome, cu rute și fel de fel de finaluri. Am apucat să văd numai trei rute ale jocului, anume a lui Itachi, a lui Madara și a lui Orochimaru. În prima rută, cea a lui Itachi, eram la început Sasuke. Ca Sasuke, trebuia să mă lupt cu Itachi într-o sală aparent de bal, dar de fapt era o tavernă sau ceva, unde se beau băuturi alcoolice care miroseau de-ți mutau nasul la spate. Ceea ce mi se pare extrem de ciudat este că mai târziu frații se împacă, dar SASUKE (care nu mai eram eu) ÎI DĂ FOC LU' ITACHI O___O. Și după pleacă, târându-și după el niște plete anormal de lungi. Se pare că Sakura și Itachi se întâlneau, acesta fiind motivul principal pentru care Sasuke a ales să-l omoare pe Itachi (știrile de la ora 5 much?). Schimbare de cadru, ajungem pe ruta lui Madara. Aici personajele sunt super mature , în special trioul Ino-Shika-Cho. Suntem la aceeași tavernă iar personajele vorbesc despre cât de mult s-au schimba...

Se făcea că ne pregăteam de Michi Biraki. Doamna Focșeneanu coordona activitățile fiecărui club iar ambasadorul era foarte fericit. Eu eram la cor și la alte două cluburi care presupuneau fangirling și editat. Vorbeam super des cu Andreea și bineînțeles că mai existau lucruri pe care uitam să le facem din când în când. De pildă, venea ziua mea iar Andreea nu știa ce cadou (desen) să-mi facă, așa că m-a întrebat ce mi-a zis mai demult că o să îmi deseneze. Eu în momentul ăla am ajuns brusc în metrou. S-a creat foarte mult zgomot, dar am reușit să gândesc chiar și în acel zgomot și am zis gen 'ah, păi ai zis că faci poza aia cu Harumi și Satella -de menționat este faptul că Satella arăta diferit-, poza aia cu Harumi singură (deși de ce aș fi vrut ca și cadou de ziua mea o poză DOAR cu Harumi??), poza cu Kei și Yukari...' și am mai adăugat ceva pe-acolo fără rost, ca mai apoi apoi să-mi aduc aminte de Focșeneanu care nu știu ce spusese. Se schimbă la loc cadrul. Ăsta e momentul în...

Se făcea că eram la facultate, care facultate nu prea semăna cu a noastră, ci mai mult cu o școală generală. Aveam un eveniment la care veneau mulți japonezi, inclusiv Sukeno-sensei. Pregătirile erau în toi și tot alergam de la o școală la alta. Bineînțeles, fiindcă era vorba de japonezi, trebuia să avem și fotografi. Așa că Georgiana și Cristina și-au asumat rolul. Nu știu de ce, dar la un moment dat, pe când primeam niște felicitări cu mesaje drăguțe, Cristina a primit un mesaj oribil pe a ei de la o tipă căreia i se auzea vocea din hârtie. Tipa era exorcistă și stătea toată ziua să se lupte cu impurități, ce-i păsa ei de bune maniere? Cristina a fost șocată de acuzațiile false din scrisoare și a avut nevoie de consolare. Revenind la eveniment, am alergat peste tot, chiar și la kfc într-un final ca să ne facem poze. Evenimentul principal era un botez. Mi se pare că îl botezau pe un nepot al ambasadorului, pentru că mai târziu m-am întâlnit cu ambasadorul lângă lift și zicea că i-a p...

Se făcea că venea Paștele și făceam pregătiri cât cuprinde. Veniseră și musafiri și stăteam cu toții în vechea casă de jos, mai exact în casa bunicii. Nu știu cum se face, dar pe la 12-1 noaptea mi se face foame și decid să merg în cealaltă cameră care era biserica să-mi iau ceva de mâncare. Mă uit și la telefon, unde aveam un mesaj trimis cu mult timp în urmă, la care nu primisem răspuns. Se schimbă cadrul și casa arată propriu-zis a biserică, cu covoare roșii, lumânări și mult auriu. Ușile de lemn care duceau spre Altar erau închise. Oamenii stăteau la cozi oribil de lungi pentru o farfurie cu ciorbă. Luându-mi ciorba și ieșind din biserică, observ că de fapt era o singură coadă pentru cei care doreau ciorbă și un spațiu destinat oamenilor care voiau să iasă din biserică cu ciorba. Realizez că de fapt am trecut prin acel spațiu și când m-am dus după ciorbă și la întoarcere și mă apucă rușinea. Mă întâlnesc apoi cu mama care ieșea din biserică cu un castron cu ciorbă în mână. Mama ...

Se făcea că eram la facultate și urma să plecăm undeva prin intermediul secției. Totuși, condițiile meteo nu erau deloc favorabile. Vorbisem să mă văd și cu Andre  și ne tot trimiteam mesaje. De mers mergeam normal la ore, dar nu era zi de la Dumnezeu în care să nu ni se vorbească despre excursie. Ploua cu găleata și mai avea nițel să o dea și-n lapoviță. Se schimbă cadrul. Ajung într-o intersecție, așteptând autobuzul în care ni se spusese de către profe să ne urcăm  ca să ajungem la destinația excursiei. Aparent, trebuia să stăm la un ryokan sau ceva, dar nu înțeleg de ce trebuia să mergem singuri și nu cu un grup. Tot stând în stație și-așteptând... mă  pomenesc că vine deodata în viteză către mine un autobuz... urmat de altele două 😨. Ce era de făcut, că ăsta derapa spre mine cu viteza vântului turbat? Apăi ce puteam să fac în afară de a fugi mâncând norii? Am luat-o la sănătoasa; în timp ce fugeam pentru viața mea îmi aduceam aminte fugitiv niște momente pasagere ...

Se făcea că eram în vacanță, dar nu eram, că mai mergeam din când în când la școală. Mama își luase ceva slujbă de noapte și ajungea acasă numai după 10 noaptea. Într-o seară, mă pomenesc cu ea că intră în casă și trântește ușa, apoi mă cheamă la bucătărie fiindcă adusese pe cineva cu ea. Acum, fie vorba între noi, n-aveam nici cea mai vagă idee cine putea fi tipul ăla. Din voce părea a fi Andu sau Cătălin, amândoi elevi de-ai mamei. Tipul era îmbrăcat în Moș Crăciun. A început brusc  să vorbească super deep. Vorbea despre viață și moarte ca un moșneag de-ăla înțelept. Între timp, noi cică aveam un animăluț pe care Cătălin ni-l adusese cadou de Crăciun. Cred că era un cățeluș. A alergat încolo si încoace prin casă și pe urmă a dispărut. Mama a mers la bucătărie cu un borcan de zacuscă primit tot 'de la moșu'' în mână. Mă așteptam să-și puna pe o farfurie câteva felii de pâine cu zacuscă sau să bage borcanul la loc în frigider, dar nu s-a întâmplat niciuna dintre astea. În s...

Se făcea că eram în Sousei....oarecum, cu Benio care era Kaguya, cu Higano malefic și cu încă unu' care nu-mi mai aduc aminte cine era, important pentru Kaguya. Cei doi (Higano si Kaguya) s-au luptat pe viață și pe moarte. Partenerul lui Benio era Kamui, dar a fost învins și a ajuns să zacă în comă pe o canapea -PLÂNG.- Povestea începe să semene din ce în ce mai mult cu Darling in the Franxx, mai ales cu Beni-Kaguya care zicea în continuu darling, darling.  Se schimbă cadrul și ajungem la școală. Intră în clasă profa de franceză din liceu împreună cu încă o asistentă și ne întreabă cum stăm cu notele, că eram super gălăgioși. Noi îi răspundem că suntem ok (pe naiba, că n-aveam nicio notă și eu mai aveam și restanță) și că singura materie la care n-avem notă e biologia. Auzind cele spuse, profa asistentă turbează și începe să urle la noi; numai ce-o auzi dintr-odată că începe și ne cară vorbe grele: 'păi da, că voi n-aveți note la biologie, că degeaba sunteți la o facultate de ...