Vise Trandafirii

...Ori Shinkansen-ul, ori volumul 20, tot una. Bună ziua, am terminat încă un volum de vise 🎉🎉🎉 Aș fi putut să îl termin rapid în februarie, dar dacă tot m-am văzut cu lux de vise, am zis că pot și să renunț la unele dintre ele. (Rețineți, regula nu s-a aplicat celor care mi-au scăpat efectiv printre degete, pe care le regret și astăzi și sper să am unele similare în viitor, mulțumesc frumos, universule.) Și pentru visul cu subiect și predicat, cu plot cu introducere, cuprins și încheiere avut în 1 martie la 6 dimineața, să te odihnești în pace, ai fost prea bun ca să mă trezesc la timp să te scriu :( Aș fi putut să termin de atunci restul de trei vise, că fix 3 am avut în noaptea dintre 28 februarie și 1 martie, dar primul nu-mi plăcu, al doilea îmi fugi, am mai rămas cu al treilea și cu speranțele din viață. Și aș fi putut să îl termin și în 2 martie, că tot 3 vise am avut și atunci, dar două consecutive de stres nu aș fi vrut, iar al treilea în care mergeam la FILM mi-a fost a...

Se făcea că eram la facultate - și din nou, nu arăta ca FLLS. Eram mai mereu împreună cu Oana, la cursuri, la prânz, la baie, peste tot. La cât de apropiate eram, vorbeam despre absolut orice și făceam fiecare zi să fie distractivă.  Mai mult decât atât, eu și Oana eram colege cu Reiga și Yuki din Uraboku. Într-una din zile chiar i-am mărturisit Oanei că îmi plăcea foarte mult de Reiga. Reiga era implicat împreună cu Takashiro în lupte continue contra demonilor, care parcă scăpaseră de sub control și posedau oameni nevinovați. Nimeni din facultate nu știa care era menirea lui Reiga, dar majoritatea visau să îi intre pe sub piele.  Era și cazul unui grup de fete obsedate atât de Reiga, cât și de Yuki. "Yuki" nu arăta ca el însuși, ci semăna leit cu Riccardo, un creator de conținut pe care îl urmăresc pe Tiktok. Așa se face că într-o după-amiază am intrat în baia fetelor fără Oana, care avea ceva de făcut. În urma mea au intrat fetele menționate de mai devreme și, adunându-...

Se făcea că sesiunea de examene era pe terminate. Eram în primul an de master și nu părea că aș fi la FLLS. Am ieșit din sala de examen alături de colegele mele, dintre care am remarcat-o pe Georgiana. Culoarul era complet gol, cu excepția dulapurilor din care fiecare dintre noi și-a luat rucsacul și / sau echipamentul de sport. Fiind ultima sesiune din anul universitar, știam că mulți dintre noi nu se vor mai întoarce la facultate până după vacanța de vară, astfel că am luat toate cele necesare.  Am mers apoi cu fetele la bancomatul BCR de la Romană, pentru că mama mă rugase să scot de pe card banii de bursă. În afară de bani, bancomatul mi-a dat și bucățele de hârtie rupte în formă de pătrate. Ele erau puse între bancnote pe post de "separatoare". Bancomatul nu mi-a dat toți banii, din suma de 2000 de lei solicitată am reușit să retrag abia 1000. M-am consolat la gândul că aveam să mă opresc oricum în zilele următoare la un bancomat din apropierea casei, ca să scot de aco...

Se făcea că apăruseră pe Cocoppa câteva gacha-uri noi pe care le voiam neapărat. Nu se puteau juca cu tichete, ci cu monede, dar eram liniștită, mai ales de când se obișnuise mai multă lume cu funcția Market și puteam să primim monede pentru gacha în fiecare zi. Astfel, de fiecare dată când numărul monedelor depăsea un anumit prag (500+), dădeam imediat o parte din ele la gacha, câteodată 40, câteodată 60. În general primeam mai multe scene și fețe decât de la gacha-urile obișnuite, dar părul și scena de care chiar aveam nevoie întârziau să apară.  La un moment dat am avut norocul să primesc dintr-un singur 10Play un set întreg din aceeași temă (scenă, ochi, păr, rochie unicat, decor pentru avatar, profil). Am fost în culmea fericirii, așa că am ieșit numaidecât afară la zăpadă să îmi construiesc noul show - literalmente.  În timp ce mama era undeva mai în față, construind o cazemată, eu am găsit în zăpadă un fel de suport din plastic în formă de pătrat așezat strâmb. În p...

Se făcea că eram în sesiune și tocmai trecusem cu brio de primul examen la practica limbii japoneze din 7 ianuarie. Făcusem și cursuri suplimentare la facultate pentru consolidarea și aprofundarea cunoștințelor necesare pentru susținerea examenelor și aveam lipită de șifonier o coală A3 cu calendarul sesiunii de iarnă.  Deși la vreo două-trei zile distanță aveam următorul examen, cel la doamna Gheorghe, care se zvonea că avea să fie cel mai greu dintre toate pentru că "acolo se vedea dacă știam cu adevărat japoneza", am decis să mă relaxez puțin și să mă uit la anime-uri. Am ajuns deci într-un fel de vestiar slab luminat, cu laptop-ul deschis pe Discord și cu anime-urile în față. Unul dintre serverele D Gray-Man pe care mă aflam devenise server comparativ între Beyblade și D Gray-Man (pentru că de ce nu, 100% seamănă unul cu altul). Devenise dintr-odată foarte activ și se alăturau în continuu membri noi. Imediat cum intrau pe server începeau să trimită poze dintr-un așa-z...

Se făcea că era final de iarnă și îmi apăruseră ca de obicei amintiri din ultimii ani pe Snapchat. Era ultima zi în care puteam să mă văd cu Oana înainte să înceapă din nou munca, așa că am căzut de acord să profităm de ocazie.  Dimineața, când m-am dat jos din pat, am mers glonț la geam să mă uit la zăpadă. Ninsese peste noapte, iar acum asfaltul era acoperit de o pătură albă pufoasă (sau iadul alb, cum îi mai spunea Oana). Am crezut că zăpada avea să ne pună bețe în roate, dar Oana nu a sunat să anuleze ieșirea. Uitându-mă pe telefon la memoriile de pe Snapchat, am văzut că în ultimii ani ninsese abundent în aceeași zi, 27 februarie (care în vis nu era luni, era duminică). M-am uitat la fiecare snap în parte cu zâmbetul pe buze. Poate că era o coincidență, am gândit, dar era o coincidență fericită. Abia așteptam să îi arăt și Oanei snap-urile și să îi văd reacția.  După o schimbare de cadru am ajuns cu Oana în mașină. Contrar realității, încă stăteam pe bancheta din sp...