Viciile noastre si dependenta noastra fata de ele...

Se întâmplă câteodată să vină la mine cineva pentru a mi se plânge că nu reuşeşte să scape de un viciu care

îl chinuie. Săracul de el, a încercat de sute de ori dar nici o dată nu a reuşit. Atunci îi spun: “Ei bine, dar asta e

minunat, este de-a dreptul formidabil! Asta dovedeşte pur şi simplu cât sunteţi de puternic!” Mă priveşte uluit şi se

întreabă dacă nu cumva îmi bat joc de el. Atunci îi spun: Nu, deloc, nu râd de dumneata, dar pur şi simplu dumneata

nu-ţi dai seama de propria forţă. - Dar care forţă? Eu nu reuşesc niciodată, sunt mereu victimă şi asta este o dovadă

că sunt slab. - Ba nu, nu gândeşti corect. Să analizăm cum s-au petrecut lucrurile şi ai să înţelegi că nu glumesc deloc.

Cine a format viciul acesta?... Dumneata. La început el n-a fost mai mare ca un bulgăre de zăpadă pe care-l puteai

ţine în palmă. Dar jucându-te mereu cu el, adăugându-i puţină zăpadă, distrându-te să-l rostogoleşti, să-l împingi, a tot

crescut până a ajuns cât un munte care acum nu te mai lasă să treci mai departe. La început şi viciul de care te plângi

nu a fost decât un mic gând, dar l-ai întreţinut, l-ai alimentat, l-ai “rostogolit” şi acum te simţi strivit de el. Ei bine, eu

mă minunez de forţa dumitale, dumneata ţi-ai construit acest viciu, eşti tatăl lui, este fiul dumitale şi este atât de

zdravăn că nu mai reuşeşti să-l pui la pământ. De ce nu te bucuri? - Păi, cum să mă bucur? - Ai citit cartea lui Gogol,

“Taras Bulba”? - Nu. - Ei bine, ţi-o povestesc eu. Bineînţeles, povestea este mult mai lungă.

Taras Bulba era un cazac bătrân care îşi trimisese cei doi fii să studieze la seminarul din Kiev, unde au rămas

trei ani. La reîntoarcere, erau doi flăcăi voinici. Fericit că-i revede, îşi manifestă dragostea părintească, în glumă,

(cazacii se pare că au un fel al lor, foarte special, de a-şi manifesta dragostea!) le-a dat un brânci. Dar băieţii n-au luato

ca pe o glumă, au ripostat şi l-au pus pe tatăl lor la pământ. Când s-a ridicat, puţin cam şifonat, Taras Bulba nu a

fost câtuşi de puţin supărat, din contră, a fost mândru că a fost în stare să facă doi fii atât de zdraveni.

“Şi atunci, de ce nu eşti şi dumneata la fel de mândru ca şi Taras Bulba când vezi că fiul dumitale te-a pus la

pământ? Dumneata eşti tatăl, dumneata l-ai hrănit, l-ai întărit prin gândurile dumitale, prin dorinţele dumitale: deci eşti

foarte puternic. Dar, dacă vrei, iată cum îl poţi învinge. Cum procedează un tată care vrea să-şi cuminţească fiul care

face nebunii. Nu-i mai dă bani, şi fiul, lipsit de mijloace este nevoit să reflecteze şi să-şi schimbe comportamentul.

Atunci, dumneata de ce să îţi mai întreţii fiul? Ca să-ţi ţină piept? Haide, strânge-i puţin şurubul! Din moment ce

dumneata l-ai adus la viaţă, ştii că ai putere asupra lui. Altfel toată viaţa te vei lupta cu el sau vei suferi, fără ca să

găseşti niciodată mijlocul potrivit de a ieşi din dificultate”.

Din păcate, sunt prea puţini aceia care ajung să privească lucrurile astfel. Se luptă cu disperare cu anumite

tendinţe negative care se manifestă în ei fără să-şi dea seama că pentru a ajunge acolo, au fost foarte puternici. Cu cât

duşmanul din voi este mai puternic, cu atât aceasta dovedeşte că forţa voastră este mai mare. Da, acesta este modul

în care trebuie să gândiţi.

Observaţi numai cât sunteţi de crispaţi când luptaţi cu voi înşivă şi câte greutăţi întâmpinaţi; se dă o bătălie

grozavă în voi şi această bătălie vă umple de contradicţii. De obicei consideraţi că tot ceea ce este inferior în voi vă

este duşman şi vreţi să-l ucideţi; dar acest duşman este foarte puternic, căci îl căliţi de sute de ani în lupta pe care o

purtaţi contra lui şi cu fiecare zi el devine tot mai ameninţător. Este adevărat că avem duşmani care trăiesc în noi, dar

dacă ei ne sunt duşmani, este vina noastră care nu suntem alchimişti destul de pricepuţi pentru a transforma totul..........

de OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Cine sunt eu ?

Sunt încântat să vă întâlnesc. Iată-ne adunaţi aici pentru a cunoaşte adevărul, pentru a ajunge la

Divin. Într-un cuvânt, pentru a descoperi cine suntem (ceea ce suntem). Vă pun o întrebare: ceea ce

căutăm este separat de voi? Puteţi fi în căutarea a ceva ce se află în altă parte, dar această căutare este

posibilă atunci când este vorba de identitatea voastră profundă? Nu, căci cel care caută şi cel căutat

sunt una şi aceeaşi fiinţă. Puteţi răscoli Universul întreg fără a putea vreodată să vă găsiţi pe voi înşivă.

Vă depărtaţi astfel din ce în ce mai mult de scopul urmărit. Dacă aspiraţi la obiecte materiale trebuie să

vă adresaţi mediului înconjurător, dar dacă doriţi să ştiti ce anume sunteţi, trebuie să fiţi liniştiţi,

imperturbabili şi să renunţaţi la orice urmărire. Fiinţa voastră reală nu se va revela decât într-o linişte

totală, în vidul perfect al spiritului...........

Un saddou, un călugăr, se afla în vârful unei coline. Soarele se înălţa pe cer.

Un grup de excursionişti zări omul, în picioare, sus pe colină. “Ce face oare?” – se întrebară ei. Unul

dintre ei spuse: “Scrutează împrejurimile, probabil şi-a pierdut o vacă”. “Nu, - obiectă altul – nu pare

să caute ceva, s-ar spune mai curând că aşteaptă pe cineva care urcă colina mai încet decât el”. Un al

treilea spuse: “Nu caută nimic şi nu aşteaptă pe nimeni. e plonjat în contemplarea Divinului”. Cum nu

reuşeau să se pună de acord, ei se duseră lângă saddou. “Ai pierdut o vacă?” – întrebă primul. “Nu” –

răspunse ascetul. “Atunci aştepţi pe cineva?” – presupuse al doilea. “Nu” – replică călugărul. “Poate

îl contempli pe Dumnezeu?” – făcu al treilea. Răspunsul fu de asmeeni negativ. “Atunci, ce faci aici?”

– strigară cei trei. “Nu fac nimic. Stau în picioare. Atât. Exist” – răspunse călugărul.

Existaţi şi voi cu aceeaşi simplitate. Nu faceţi nimic special. Atunci, ceea ce scapă oricărui

limbaj va apare. Chintesenţa tuturor experienţelor, naşterea adevărului, realizarea Eu-lui vostru real,

apariţia Divinului.

de OSHO

Ce este Zoharul ?

1.Ce este Zoharul ?

Zoharul este o colectie de comentarii despre Torah, scrise cu intentia de a indruma oamenii ce au atins deja un nivel spiritual superior, spre radacina (originea) sufletului lor.

Zoharul contine toate acele stari spirituale pe care oamenii le traiesc (simt) pe masura ce sufletul evolueaza. La sfarsitul acestui proces, sufletele ating (ajung la) ceea ce kabbalistii numesc Gmar haTikun - "sfarsitul corectarii", cel mai inalt nivel al implinirii spirituale.

Pentru cei fara un anumit nivel spiritual, Zoharul pare o colectie de de alegorii si legende ce pot fi interpretate si receptate diferit de fiecare individ. Dar pentru cei ce au atins nivelul spiritual - kabalistii, Zoharul este un ghid practic pentru actiunile interioare pe care le poti face, pentru a descoperi stari de perceptie si senzatie din ce in ce mai adanci si mai inalte.

2.Pentru cine este Zoharul ?

Cum am mentionat in raspunsul 1, Zoharul a fost scris pentru oameni ce au atins deja perceptia spirituala. El contine relatari despre Rabbi Shimon Bar Yochai (Rashbi), cel ce a atins toate cele 125 nivele(grade) ale scarii nivelelor spirituale. Rashbi a descris toata aceasta cale spirituala si a numit-o Zohar (radianţă / stralucire, in ebraica).

Zoharul este construit astfel incat, doar cei ce au atins un anumit nivel spiritual pot beneficia de ceea ce contine. Inainte de studierea Zoharului, este necesara studierea altor texte care sa explice cum trebuie inteles corect textul din Zohar.

3.Cine a scris Zoharul si Cind ?

Comform kabalistilor, si cum scrie si la inceputul cartii, Zoharul a fost scris de Rabbi Bar Yochai (Rashbi), care a trait in secolele 2 si 3 e.n.. Exista pareri, in cercurile scolastice, ce sustin ca Zoharul a fost scris in secolul 11, de catre Kabbalistul Rabbi Moshe de Leon. Acesta acceptie a fost contrazisa insa de Rabbi Moshe de Leon insusi, care a declarat ca, cartea a fost scrisa de Rashbi.

In conceptia kabbalistica, intrebarea de ce a fost scris Zoharul, este mult mai importanta decat de catre cine a fost scrisa ea . Scopul Zoharului este de a fi un ghid pentru oameni, spre a atinge originea propriilor suflete.

4.De ce a fost ascuns Zoharul atata timp?

Zoharul a fost tinut ascuns timp de 900 de ani, intre secolele 2 si 11 e.n., atata timp cat cei ce ii detineau intelepciunea, intelegeau ca in vremea aceea, oamenii nu aveau nevoie de asa ceva si nu ar fi inteles continutul sau.

Abia in secolul 16 e.n. a aparut un kabbalist ce a explicat principiile de baza ale Kabbalah. Sfantul Ari, Rabbi Isaac Luria (1534-1572). Ari a sustinut ca din acel moment, Intelepciunea Kabbalah este pregatita pentru a fi dechisa tuturor.

Comantariile pe marginea lucrarilor lui Ari si Zoharului a aparut abia in secolul 20 - secolul in care am putut vedea izbucnirea dorintelor umane la nivelul istoriei. In acest timp, a aparut un spirit unic - acela al lui Rabbi Yehuda Ashlag (Baal HaSulam). Baal HaSulam a explicat Intelepciunea Kabbalah astfel incat generatia noastra sa poata intelege. Mai mult, Baal HaSulam a fost singurul kabbalist din secolul 20, care a scris comentarii despre Zohar si lucrarile lui Ari.

Asta nu inseamna ca nu au fost si alti mari kabbalisti inaintea lui, ci doar ca, lucrarile lor nu pot fi intelese asa de usor de studentii din ziua de azi. Popularitatea si cererea mare pentru Kabbalah de azi, da dovada de pregatirea generatiei noastre pentru a-i sorbi mesajul si de a intelege textele autentice, ce ne vorbesc despre radacina vietii noastre si cum sa o atingem.

5.Unde pot afla mai multe despre Zohar?

Chiar si astazi, Zoharul nu poate fi inteles si simtit direct, ci necesita o cunoastere prealabila a spiritualitatii, inainte de abordarea cartii in sine. Cel mai mare kabbalist al vremurilor noastre - Rabbi Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) - a scris introduceri laZohar tocmai pentru a ne calauzi in abordarea aceste carti profunde, inainte de a o studia.

Astfel de articole ne cultiva calitatile spirituale de a percepe realitatea Superioara. Mai mult, aceste texte ofera informatii despre cum trebuie abordati anumiti termeni, fraze si concepte in Zohar, pentru a-i amplifica rolul de ghid de implinire spirituala si de a evita pierderea in descrieri materialiste spre care mintea umana este predispusa.

Bnei Baruch ofera nu doar aceste introduceri, ci si lectii gratuite pe baza lor si, deasemenea, articole mai scurte ce descriu conceptele Zoharului si cum sa ne pregatim pentru acestea.

Sa descoperi Zoharul inseamna sa-ti descoperi lumea interioara si infinitul potential.

Bnei Baruch iti ureaza succes in dezvoltarea ta spirituala! (sursa http://www.kabbalah.info)

Efectele ,, bataii rupte din rai " pe care unii ,, parinti "o aplica copiilor lor !

Dacă un adult îl pălmuieşte

pe un altul pe trotuar, pentru că nu s-a grăbit suficient sau un bărbat îşi scoate cureaua şi o pocneşte

pe vânzătoare în magazin, pentru că aceasta nu a avut atitudinea potrivită - toate acestea sunt

considerate atentat, violenţă, crimă chiar. Nu ar fi logic ca lovirea unui copil să fie considerată tot un

act de violenţă? Bătaia poate fi foarte bine unul dintre primele acte de violenţă pe care le

experimentează copiii. Li se întâmplă asta în timpul celor mai vulnerabili ani şi de la cei de care

depind şi care ar trebui să le ofere dragoste, afecţiune şi îndrumare.

Iată o listă, ce conţine opinii pro şi contra folosirii bătăii în educaţia în familie:

PRO

· Copilul ar putea să oprească comportamentul inacceptabil temporar

· Copilul are atenţia dumneavoastră

· Vă simţiţi puternic

· Aţi dovedit că sunteţi mai mare şi mai puternic decât copilul

· Vă puteţi întoarce la activităţile pe care le desfăşuraţi înainte de incident

· Simţiţi că aţi făcut ce trebuia, pentru că este exact ceea ce ar fi făcut şi părinţii

dumneavoastră

CONTRA

· V-aţi rănit copilul

· Copilul simte durerea

· E furios pe dumneavoastră

· Îi e teamă de dumneavoastră

· E refractar faţă de dumneavoastră

· Se simte ruşinat

· Învaţă că dragostea răneşte

· Învaţă că lovirea/violenţa reprezintă o cale de a rezolva conflictul

· Se concentrează doar asupra a ceea ce simte, nu asupra comportamentului care a provocat

pedeapsa

· Învaţă că oamenii mari îi pot controla pe cei mici, rănindu-i

· Găseşte o cale să vă atragă atenţia....chiar dacă doare şi poate repeta comportamentul

inacceptabil pentru a o obţine din nou

· Învaţă să mintă şi să păcălească pentru a evita bătaia

· Învaţă să-şi exprime furia sau frustrarea prin acţiuni violente

· E posibil ca atunci când va creşte să-şi lovească soţia sau copiii

· Stima faţă de sine a copilului va fi mult redusă

· Vă puteţi simţi vinovat

· Veţi începe să-l loviţi mai mult de-a lungul timpului

· Legătura părinte-copil va fi mult slăbită

· Aţi putea să-l răniţi serios pe copil şi să fiţi acuzat de abuz asupra acestuia.

Aceste consecinţe derivă din ani de cercetare, purtând dovada substanţială că utilizarea

consecventă a pedepsei corporale poate fi în detrimentul dezvoltării sănătoase a copilului.

Milioane de copii sunt atacaţi violent în mod regulat, în numele disciplinei. Ei, la rândul lor

devin extrem de violenţi. Vina e atribuită pe rând copiilor, mass-mediei, situaţiei noastre

economice, şcolilor, armelor, oricui şi tuturor, şi chiar principalul vinovat nu intră în discuţie.

Pentru că părinţii care folosesc disciplinarea fizică sunt primii care-i învaţă pe copii să fie

violenţi.

“ Ştii, trebuie s-o pedepsesc tot timpul pentru acelaşi lucru. Dar pare că nu are efect. Ziua

următoare face la fel.” Vă sună familiar? Aceasta este lamentarea multor părinţi. Nu doar că bătaia

nu funcţionează, dar ea determină de asemenea multe efecte periculoase neintenţionate la copiii

noştri. Jordan Riak scria în “Discuţie despre bătaie”: ”Actul pedepsirii corporale a copiilor erodează

legătura de încredere dintre copil şi părinte. Copilul bătut este mai puţin capabil să-şi privească

părintele ca pe o sursă de protecţie şi confort, care sunt vitale dezvoltării sănătoase a fiecărui copil”.

Fără sentimentul de încredere în părinte, este puternic împiedicată abilitatea copilului de a creşte şi

de a deveni un adult sănătos emoţional, care să fie apt să aibă încredere şi să-i iubească pe ceilalţi.

Sentimentul propriei valori şi al stimei faţă de sine suferă puternic când este agresat. Copiii

cărora li se aplică pedeapsa corporală nu se privesc ca fiind atrăgători, demni de încredere, ci

nemerituoşi şi inadaptaţi. Aceasta îl face pe copil să devină ”bătăuşul din vecini, care terorizează

copiii mai mici”, scrie Riak. Copiii învaţă să creadă că ar putea proceda bine şi că e în regulă dacă

folosesc violenţa pentru a-şi rezolva problemele.

Cei ce sunt bătuţi - sau chiar ameninţaţi cu bătaia - devin rebeli, răzbunători şi refractari faţă

de părinţii lor. Nu devin mai de încredere şi responsabili, cu un control intern al comportamentului

lor, după ce au fost bătuţi. Uneori mulţi părinţi îşi amintesc că au fost bătuţi, dar foarte rar îşi

amintesc de ce au fost trataţi astfel. Faptul ca îşi bat copiii îi împiedică să înveţe cum să fie

responsabili şi să se comporte firesc.

Unul dintre cele mai dezastruoase efecte ale bătăii îl reprezintă blocarea comunicării dintre

părinte şi copil. Copilul bătut este rezistent la ceea ce vrea părintele să-i spună şi nu e deschis la a

împărtăşi problemele şi sentimentele cu acesta. Bătaia creează mai degrabă o relaţie plină de teamă,furie şi evitare, şi nu o apropiere emoţională reciprocă.

Ce-si doresc cu adevarat femeile ?

Ce-si doresc cu adevarat femeile

View more presentations or Upload your own.

Ce este dragostea .... de Osho

Osho: Ce este dragostea?

N-ar trebui sa punem aceasta intrebare. Pe firul natural al lucrurilor, toata lumea ar trebui sa stie ce este dragostea. Insa de fapt nimeni nu stie sau foarte rar se intampla sa mai fie cate cineva care sa stie ce este dragostea. Dragostea a devenit una dintre cele mai rare experiente. Da, se vorbeste despre ea. Se scriu scenarii de film si romane de dragoste, se compun cantece de dragoste, o vei vedea la spectacolele de televiziune, o vei auzi la radio, in reviste exista o imensa industrie care sa-ti puna la dispozitie idei despre ceea ce inseamna dragostea. Multi sunt implicati in industria destinata sa-i ajute pe oameni sa inteleaga dragostea. Insa dragostea ramane in continuare un fenomen necunoscut. Si ar trebui sa fie unul dintre cele mai bine cunoscute fenomene. Este aproape ca si cum cineva ar intreba: Ce este hrana? Nu ai fi surprins daca ar veni cineva la tine si ti-ar pune aceasta intrebare? Aceasta intrebare ar fi relevanta numai daca persoana respectiva ar fi fost privata de mancare de la inceputul inceputului si nu ar fi gustat niciodata hrana. La fel este intrebarea Ce este dragostea? Dragostea este hrana sufletului, insa ai fost privat de ea. Sufletul tau nu a primit deloc dragoste, astfel incat nu-i cunosti gustul. Prin urmare, intrebarea este relevanta, dar este trista. Trupul si-a primit hrana, asa ca poate sa mearga mai departe. Insa sufletul nu si-a primit hrana, drept pentru care sufletul este mort sau nu s-a nascut inca, ori se afla etern pe patul de moarte. Cand ne nastem, suntem dotati cu capacitatea de a iubi si de a fi iubiti. Oricare copil se naste plin de dragoste si stie exact ce este dragostea. Nu este deloc nevoie sa i se spuna copilului ce este dragostea. Dar problema apare deoarece mama si tatal nu stiu ce este dragostea. Nici un copil nu primeste parintii pe care ii merita nici un copil nu primeste vreodata parintii pe care ii merita; parintii aceia pur si simplu nu exista pe pamant. Iar pana cand acest copil devine parinte, si el isi va fi pierdut capacitatea de a iubi. Am auzit de o mica vale in care se nasc copii si in trei luni dupa nastere orbesc. Era o societate mica, primitiva, in sanul careia exista o musca ce provoca o infectie si orbirea, astfel incat intreaga comunitate orbise. Fiecare copil se nastea cu ochi care functionau perfect, dar in decurs de trei luni cel mult, orbea din cauza acestor muste. Si probabil ca mult mai tarziu, in cursul vietii lor, acesti copii trebuie sa se fi intrebat, Ce sunt ochii? Ce vrei sa spui cand folosesti cuvantul ochi? Ce este vederea? Ce inseamna sa vezi? Ce vrei sa spui cu asta? Iar intrebarea trebuie sa fi fost lipsita de sens. Acesti copii se nasteau cu vedere, insa o pierdeau cumva, in timpul cresterii. Asta s-a intamplat si cu dragostea. Fiecare copil se naste cu toata dragostea care poate sa incapa in el, cu o dragoste care se revarsa din el. Copilul se naste ca dragoste; copilul este facut dintr-o materie care se numeste dragoste. Insa parintii nu pot sa le dea dragoste. Au propriile antecedente ar fi trebuit ca si parintii lor sa-i fi iubit la randul lor. Parintii nu pot decat sa se prefaca. Pot sa vorbeasca despre dragoste. Pot sa spuna Te iubim foarte mult , dar ceea ce fac, de fapt, este lipsit de iubire. Felul in care se poarta, felul in care isi trateaza copilul este insultator; nu exista nici un pic de respect. Copilul nici macar nu este considerat ca fiind o persoana. Cui ii trece prin minte sa respecte un copil? Copilul nici macar nu este considerat a fi o persoana. Copilul este considerat a fi o problema. Daca tace, este bun; daca nu tipa si nu face nici o prostie, e bine; daca pur si simplu nu le sta in cale parintilor, e bun. Asa trebuie sa fie un copil. Insa nu exista nici un fel de respect si nici un fel de dragoste.

Parintii nu stiu ce este dragostea. Sotia nu si-a iubit sotul, sotul nu si-a iubit sotia. Intre ei nu exista dragoste in schimb exista dominatie, posesiune, gelozie si tot felul de otravuri care distrug dragostea. La fel cum o anumita otrava iti poate distruge vederea, asa si otrava posesiunii si geloziei distruge dragostea. Dragostea este o floare fragila. Trebuie sa fie protejata, trebuie sa fie calita, trebuie sa fie udata; numai atunci devine puternica. Iar dragostea copilului este foarte fragila fapt natural, deoarece copilul este fragil, corpul sau este fragil. Crezi ca un copil lasat singur este capabil sa supravietuiasca? Gandeste-te numai cat de neajutorat este copilul daca un copil este lasat singur, este aproape imposibil sa supravietuiasca. Va muri si asta se intampla si cu dragostea. Dragostea este data de-o parte, este neingrijita. Parintii nu pot iubi, nu stiu ce este dragostea, nu au plutit niciodata in dragoste. Gandeste-te numai la parintii tai si aminteste-ti, nu spun ca ar fi raspunzatori de ceva. Sunt victime, cum si tu esti o victima; si parintii lor au fost la fel. Si asa mai departe& poti sa ajungi pana la Adam si Eva si pana la Dumnezeu Tatal! S-ar parea ca pana si Dumnezeu Tatal nu prea a dat dovada de respect fata de Adam si Eva. De aceea, din capul locului a inceput sa le porunceasca: Sa faceti asta si Sa nu faceti asta a inceput sa faca toate mofturile pe care le fac toti parintii. Sa nu mancati fructele din pomul acesta. Si, cand Adam a mancat fructul, Tatal Dumnezeu a fost atat de furios, incat i-a alungat pe Adam si pe Eva din Rai. Aceasta alungare este permanent prezenta si fiecare parinte ameninta cu alungarea copilului, ameninta sa-l dea afara. Daca nu asculti, daca nu te porti frumos, vei fi alungat. In mod natural, copilul se teme. Sa fie alungat? In salbaticia acestei vieti? Incepe sa faca unele compromisuri. Incetul cu incetul, devine diform si incepe sa manipuleze. Nu vrea sa zambeasca, dar, daca mama este prin preajma, iar el vrea lapte, zambeste. De-acum avem de-a face cu politica inceputul, ABC-ul politicii. In sinea lui, copilul incepe sa isi urasca parintii, pentru ca nu este respectat; in sinea lui, incepe sa se simta frustrat deoarece nu este iubit asa cum este. Se asteapta din partea lui sa faca anumite lucruri si abia pe urma va fi iubit. Dragostea are conditii; nu este bun asa cum este. Mai intai trebuie sa fie bun si abia pe urma va primi dragostea parintilor. Asa ca, pentru a merita copilul incepe sa devina fals; isi pierde orice urma de contact cu propria valoare intrinseca. Isi pierde respectul de sine si incetul cu incetul incepe sa se simta vinovat. De multe ori, copilului ii trece prin mintea ideea urmatoare: Astia chiar sunt parintii mei adevarati? Ar fi posibil sa ma fi adoptat? Poate ca ma pacalesc pentru ca s-ar parea sa nu existe nici un fel de dragoste. De o mie de ori vede furia in ochii lor, furia urata de pe chipurile parintilor sai si inca pentru asemenea nimicuri, incat nu intelege proportiile furiei provocate de aceste nimicuri. La orice nimic, vede furia parintilor nu-i vine sa creada, este atat de injust si de nedrept! Insa trebuie sa se supuna, trebuie sa plece capul, trebuie sa accepte ca necesitate. Incetul cu incetul, capacitatea lui de a iubi este ucisa. Dragostea creste numai din dragoste. Dragostea are nevoie de un mediu plin de dragoste acesta este aspectul fundamental care trebuie sa fie retinut. Numai intr-un mediu plin de dragoste creste dragostea; are nevoie de acelasi fel de palpitatie imprejurul ei. Daca mama este iubitoare, daca tatal este iubitor nu numai fata de copil, ci daca sunt iubitori si unul fata de celalalt, daca in casa exista o atmosfera de dragoste copilul va incepe sa functioneze ca o fiinta a dragostei si nu va pune niciodata intrebarea Ce este dragostea? Va sti acest lucru de la bun inceput, acesta va deveni fundamentul sau. Insa acest lucru nu se intampla. Este pacat, dar acest lucru nu s-a intamplat pana acum. Iar copiii invata felul de a se purta al parintilor lor reprosurile lor, conflictul dintre ei. Uita-te la tine insusi. Daca esti femeie, uita-te este posibil sa repeti, aproape identic, comportamentul mamei tale. Uita-te la tine cand esti impreuna cu iubitul sau cu sotul tau: ce faci? Nu cumva repeti un model? Daca esti barbat,

uita-te ce faci. Nu cumva te porti exact ca tatal tau? Nu cumva faci aceleasi prostii pe care le facea el? Odata, candva, erai surprins Cum poate tata sa faca asa ceva? , iar acum faci aceleasi lucruri. Oamenii nu fac decat sa repete; oamenii sunt imitatori. Fiinta umana este o maimuta. Repeti comportamentul mamei si al tatalui tau si trebuie sa renunti sa faci asta. Abia atunci vei sti ce inseamna dragostea, altfel vei ramane deformat. Nu pot sa definesc ce este dragostea, pentru ca nu exista nici o definitie a dragostei. Este unul dintre lucrurile care nu pot sa fie definite, asemenea nasterii, mortii, asemenea lui Dumnezeu, asemenea meditatiei. Este unul dintre lucrurile care nu pot sa fie definite nu pot sa-l definesc. Nu pot sa spun asta inseamna dragoste , nu pot sa ti-o arat. Nu este un fenomen vizibil. Nu poate sa fie disecat, nu poate sa fie analizat; poate numai sa fie traita si numai prin traire vei sti ce este. Insa pot sa-ti arat calea pentru a o trai. Primul pas este sa scapi de parintii tai. Si prin asta nu vreau sa spun sa nu-ti respecti parintii, nici gand. As fi ultimul care sa-ti spuna asa ceva. Nu vreau sa spun sa scapi fizic de parintii tai, vreau sa spun sa scapi de vocile parintilor dinlauntrul tau, de programul dinlauntrul tau, de inregistrarile dinlauntrul tau. Sterge-le pur si simplu& si vei fi pur si simplu surprins ca, daca vei scapa de parintii din launtrul fiintei tale, te vei elibera. Pentru prima oara vei putea sa ai compasiune fata de parintii tai, altfel acestlucru nu se va intampla: vei ramane plin de resentimente. Oricine are resentimente fata de propriii parinti. Cum sa nu nutresti resentimente fata de ei, cand ti-au facut atat de mult rau? Si nu te-au ranit cu stiinta ti-au dorit numai binele, au vrut sa faca tot ce puteau pentru binele tau. Insa ce ar fi putut sa faca? Simplul fapt ca-ti doresti ceva nu inseamna ca se va si intampla. Doar cu dorinta de bine nu se intampla nimic. Iti doreau tot binele, acesta este adevarul; nu exista nici o indoiala in aceasta privinta; oricare parinte vrea ca viata sa aduca toate bucuriile copiilor lor. Insa ce pot face? Ei insisi nu au cunoscut nici o bucurie in viata. Sunt roboti si cu buna-stiinta, ori fara sa-si dea seama, deliberat sau intentionat, vor crea o atmosfera in care copiii lor se vor transforma, mai devreme sau mai tarziu, in niste roboti. Daca vrei sa fii o fiinta omeneasca si nu o masina, descotoroseste-te de parintii tai. Si va trebui sa fii cu foarte mare bagare de seama. Este o munca grea, solicitanta; nu poti sa faci lucru acesta instantaneu. Va trebui sa fii foarte atent la comportamentul tau. Uita-te si vezi cand este prezenta mama ta, cand actioneaza ea prin intermediul tau opreste asta, departeaza-te de asta. Fa ceva absolut nou, un lucru pe care mama ta nici macar n-ar fi putut sa si-l imagineze. De exemplu, iubitul tau se uita la o alta femeie cu o privire foarte apreciativa. Acum uita-te la ceea ce faci tu. Faci acelasi lucru pe care l-ar fi facut mama ta cand tatal tau se uita la o alta femeie cu o privire plina de apreciere? Daca faci acest lucru, nu vei sti niciodata ce inseamna dragostea, pur si simplu vei repeta o poveste. Exact aceleasi roluri vor fi interpretate de alti actori, asta-i tot; aceeasi piesa mizerabila repetata din nou si din nou. Nu fi un imitator, iesi din asta. Fa ceva nou. Fa un lucru pe care mama ta nici macar n-ar fi conceput sa-l faca. Fa un lucru nou, pe care tatal tau nici macar n-ar fi conceput sa-l faca. Aceasta noutate va trebui sa fie adusa in fiinta ta si dupa aceea va incepe sa se reverse dragostea. Prin urmare, primul lucru esential pe care trebuie sa-l faci este sa te descotorosesti de parintii tai. Al doilea lucru esential este acesta: oamenii cred ca pot sa iubeasca numai atunci cand gasesc partenerul potrivit o prostie! Nu vei gasi niciodata unul. Oamenii cred ca vor iubi numai atunci cand vor gasi barbatul perfect sau femeia perfecta. Prostie! Nu-i vei gasi niciodata, deoarece femeia perfecta si barbatul perfect nu exista. Iar daca ar exista, nu si-ar bate capul cu dragostea ta. Pur si simplu nu i-ar interesa. Am auzit de un barbat care a ramas holtei toata viata pentru ca o cauta pe femeia perfecta. La varsta de saptezeci de ani, cineva l-a intrebat: Ai calatorit foarte mult ai cautat de la New York in Katmandu, din Katmandu la Roma, de la Roma la Londra. Chiar nu ai putut sa gasesti femeia perfecta? Nici macar una?

Batranul s-a intristat profund. A spus: Ba da, o data am gasit-o. Intr-o zi, candva de mult, am dat peste o femeie perfecta. Curiosul l-a intrebat mai departe: Si ce s-a intamplat? De ce nu te-ai casatorit? Trist, batranul i-a spus: Pentru ce? Ea il cauta pe barbatul perfect. Si aminteste-ti, cand doua fiinte sunt perfecte, nevoia lor de dragoste nu este aceeasi ca nevoia ta de dragoste. Are niste caracteristici cu totul diferite. Nu intelegi nici macar dragostea care este posibila pentru tine, asa ca nu vei intelege dragostea lui Buddha sau dragostea pe care o revarsa asupra ta un Lao Tzu nu vei putea sa o intelegi. Mai intai trebuie sa intelegi dragostea care este un fenomen natural. Nici macar acest lucru nu s-a intamplat. Mai intai trebuie sa intelegi ceea ce este natural si apoi ceea ce este transcendental. Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa-l retii este sa nu cauti niciodata barbatul perfect sau femeia perfecta. Si aceasta idee ti-a fost bagata in cap ca daca nu vei gasi barbatul perfect sau femeia perfecta, nu vei cunoaste fericirea. Asa ca tot continui sa cauti perfectiunea si nu o gasesti, asa ca esti nefericit. Pentru a pluti si a creste in dragoste nu este necesara perfectiunea. Dragostea nu are nimic de-a face cu celalalt. O persoana iubitoare pur si simplu iubeste, la fel cum o persoana vie respira si bea, mananca si doarme. Exact la fel, o persoana cu adevarat iubitoare iubeste. Nu spui, Daca aerul nu este perfect, nepoluat, eu nu respir. Continui sa respiri chiar si in Los Angeles; continui sa respiri chiar si in Bombay. Continui sa respiri pretutindeni, chiar daca aerul este poluat, otravit. Continui sa respiri! Nu-ti poti permite sa nu respiri pentru ca aerul nu este asa cum ar trebui sa fie. Daca ti-e foame, mananci ceva, indiferent ce. In desert, daca mori de sete, bei orice. Nu vei insista sa ti se dea o Coca-Cola, merge orice orice este de baut, apa chioara, chiar si apa murdara. Este un fapt cunoscut ca au existat oameni care si-au baut propria urina. Cand mori de sete, nu te mai intereseaza ce este, bei orice sa-ti astamperi setea. Oamenii si-au ucis camilele in desert sa bea apa camilele stocheaza apa in corpul lor. Situatia devenea periculoasa in acest conditii, pentru ca oamenii trebuiau sa mearga pe jos kilometri intregi. Insa le era atat de sete, incat setea a contat mai mult mai intai apa; altfel mureau. Fara apa, chiar daca ar fi mai trait camila, ce-ar fi mai putut sa faca? Camila ar fi dus un cadavru in orasul cel mai apropiat, deoarece fara apa oamenii ar fi murit. O persoana vie si iubitoare pur si simplu iubeste. Dragostea este o functie naturala. Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este sa nu cauti perfectiunea; altfel nu va curge nici un fel de dragoste prin tine. Dimpotriva, vei deveni ne-iubitor. Oamenii care cer perfectiunea sunt oameni complet ne-iubitori, nevrotici. Chiar daca isi pot gasi un iubit sau o iubita, cer perfectiune, iar dragostea este distrusa din caza acestei pretentii. Daca un barbat iubeste o femeie sau o femeie iubeste un barbat, apar imediat pretentiile. Femeia incepe sa aiba pretentia ca barbatul sa fie perfect, doar pentru ca o iubeste pe ea. Ca si cum ar fi comis un pacat! De-acum trebuie sa fie perfect, de-acum trebuie sa se descotoroseasca de toate limitarile lui brusc, doar din cauza acestei femei? De-acum nu mai poate sa fie om? Trebuie sa devina fie supraom, fie un fals, un prefacut. Natural, este foarte greu sa devii un supraom, asa ca oamenii devin niste falsuri. Incep sa se prefaca, sa joace teatru, sa se prefaca. In numele dragostei, oamenii nu fac decat devina niste prefacuti. Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este sa nu ceri niciodata perfectiunea. Nu ai nici un drept sa pretinzi nimic de la nimeni. Daca nu te iubeste nimeni, fii recunoscator, dar nu cere nimic pentru ca celalalt nu are nici o obligatie sa te iubeasca. Atunci cand cineva iubeste, este un miracol. Fii impresionat de miracol. Insa oamenii nu sunt impresionati. Pentru niste nimicuri, distrug toate posibilitatile de a exista dragoste. Nu sunt prea interesati de dragoste si de bucuria ei. Sunt mai interesati de incursiunile in alte ego-uri. Fii preocupat de bucuria ta. Fii cat se poate de preocupat de bucuria ta, sa nu te intereseze altceva

decat bucuria ta. Toate celelalte sunt neesentiale. Dragostea ca functie naturala, la fel cum respiri. Iar atunci cand iubesti pe cineva, nu incepe sa ai pretentii; altfel, de la bun inceput vei inchide portile. Nu te astepta la nimic. Daca ti se iveste ceva in cale, fii recunoscator. Daca nu se iveste nimic, nu este nevoie sa se iveasca. Nu poti sa te astepti la ceva. Insa urmareste-i pe oameni, urmareste-i cum se trateaza unii pe altii ca si cum ar avea obligatii reciproce. Daca sotia iti pregateste masa, nu-i multumesti niciodata. Nu spun ca ar trebui sa dai glas multumirilor, insa ar trebui sa se vada in ochii tai. Insa nu-ti bati capul, iei lucrul acesta ca fiind de la sine inteles asta e treaba ei. Cine ti-a spus asta? Daca sotul tau castiga bani, nu-i multumesti niciodata. Nu simti nici un fel de gratitudine. Asta e treaba barbatului. Asta se petrece in mintea ta. Cum ar putea sa creasca dragostea? Dragostea are nevoie de un climat de dragoste, dragostea are nevoie de un climat de gratitudine, de multumire. Dragostea are nevoie de o atmosfera neconstrangatoare, de o atmosfera lipsita de asteptari. Acesta este al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti. Iar al treilea lucru este urmatorul. In loc sa te gandesti cum sa faci sa primesti dragoste, incepe sa o dai. Nu exista nici un alt mijloc. Oamenii sunt mai preocupati cum sa apuce si sa ia. Pe toti ii intereseaza sa primeasca si se pare ca nimanui nu-i face vreo placere sa dea. Atunci cand dau, oamenii o fac cu o mare reticenta chiar daca dau, dau numai ca sa primeasca la randul lor si au o atitudine comerciala. Este un targ. Totdeauna au foarte mare grija sa primeasca mai mult decat dau in felul acesta au facut un targ bun, o afacere buna. Iar celalalt face acelasi lucru. Dragostea nu este o afacere, asa ca inceteaza sa ai o atitudine de am de afaceri. Altfel iti vei irosi viata si vei rata dragostea si tot ceea ce este frumos in ea pentru ca tot ceea ce este frumos nu are nimic in comun cu afacerile. Afacerile sunt lucrul cel mai urat din lume un rau necesar, insa existenta nu are nimic in comun cu afacerile. Copacii infloresc, nu este o afacere; stelele sclipesc, nu este o afacere, si nu trebuie sa platesti nimic nimanui pentru asta si nimeni nu cere nimic de la tine. Vine o pasare, se asaza la usa ta, canta un cantec si nu-ti cere nici un certificat si nici un semn de apreciere. A cantat cantecul si apoi pleaca fericita in alta parte, fara sa lase vreo urma. Asa creste dragostea. Da si nu astepta sa vezi cat de mult poti sa iei. Da, ea vine, inmiita, dar vine natural. Vine dupa propria vointa, nu este nevoie sa o chemi. Cand o chemi, nu vine niciodata. Cand o chemi, o ucizi. Prin urmare, da. Incepe sa dai. La inceput va fi greu, deoarece intreaga ta viata ai fost antrenat nu sa dai, ci sa iei. La inceput va trebui sa te lupti cu propria platosa. Musculatura ti-a intepenit, inima ti-a inghetat, ai devenit rece. La inceput iti va fi greu, dar fiecare pas facut te va duce la un altul si incetul cu incetul, fluviul va incepe sa curga. La inceput descotoroseste-te de parintii tai. Descotorosindu-te de parintii tai, te descotorosesti de societate, descotorosindu-te de parintii tai, te descotorosesti de civilizatie, educatie, de totul deoarece parintii tai reprezinta toate acestea. Devii un individ. Pentru prima oara, nu mai faci parte din masa, ai o individualitate autentica. Esti pe cont propriu. Asta inseamna maturizarea. Asa ar trebui sa fie o persoana matura. O persoana matura este o persoana care nu are nevoie de parinti. O persoana matura este o persoana care nu are nevoie de nimeni de care sa se agate sau sa se sprijine. O persoana matura este o persoana fericita in solitudinea ei solitudinea ei este un cantec, o sarbatoare. O persoana matura este o persoana care poate sa fie fericita cu ea insasi. Aceasta singuratate nu inseamna singuratate, faptul de a fi solitar inseamna solitudine, este meditativa. Intr-o buna zi a trebuit sa iesi din pantecul mamei. Daca ai fi ramas acolo mai mult de noua luni, ai fi murit nu numai tu, ci si mama ta ar fi murit. Intr-o buna zi a trebuit sa iesi din pantecul mamei tale; apoi intr-o alta zi a trebuit sa iesi din atmosfera familiei tale, un alt pantec, ca sa te duci la scoala. Dupa aceea intr-o alta zi a trebuit sa iesi din atmosfera scolii, un alt pantec, ca sa iesi in lumea larga. Insa in profunzimea sinelui tau, esti in continuare tot un copil. Inca te afli in pantec! Exista straturi suprapuse de pantec si acest pantec trebuie spart. Asta reprezinta ceea ce in Orient am numit cea de-a doua nastere. Cand ai ajuns la cea de-a doua nastere, esti complet liber de impresiile parintilor. Si frumusetea este ca o asemenea persoana le este recunoscatoare parintilor sai. Paradoxul este ca numai o asemenea persoana isi poate ierta parintii. Are compasiune si dragoste pentru ei, are

sentimente extraordinar de puternice pentru ei, pentru ca si ei au suferit la fel. Nu este o persoana furioasa, nu, nici pe departe. Poate sa aiba lacrimi in ochi, dar nu este o persoana furioasa si va face tot ceea ce va putea pentru a-si ajuta parintii sa avanseze catre o asemenea plenitudine a singuratatii, la o asemenea inaltime a singuratatii. Trebuie sa devii o individualitate, acesta este primul lucru. Al doilea lucru este sa nu astepti perfectiunea si sa nu ceri si sa nu pretinzi. Iubeste oamenii obisnuiti. Nu e nimic in neregula cu oamenii obisnuiti. Oamenii obisnuiti sunt extraordinari! Fiecare fiinta umana este atat de unica; arata respect pentru aceasta unicitate. In al treilea rand, da, si da fara nici o conditie atunci vei sti ce inseamna dragostea. Eu nu o pot defini. Iti pot arata calea pentru a o cultiva. Iti pot arata cum sa sadesti o tufa de trandafiri, cum sa o uzi, cum sa ii pui ingrasamant, cum sa o protejezi. Apoi, din senin, intr-o buna zi, apare trandafirul si casa ta e plina de parfumul lui. Asa se intampla si dragostea. Sursa : Osho, Fragmentul face parte din cartea Cand iubesti, aparuta la

PRO Editura si Tipografie

GELOZIA NU ARE NIMIC COMUN CU DRAGOSTEA de Osho

"Gelozia voastra distruge totul. Posesivitatea voastra distruge totul. Inainte de fericire trebuie sa intelegeti ca

tot ceea ce cîstigati cu gelozie, aruncati în foc; cu cît deveniti mai gelos, mai suparat, mai plin de ura, cu atît mai

mult alungati cealalta persoana mai departe de voi. Este o simpla lege aritmetica ca nu mergeti pe drumul care

va va ajuta; distrugeti acelasi lucru pe care doriti sa-l pastrati. Este simplu, evident - este nemteste !"

Gelozia este ca o ultima explozie, un tipat negru al viselor distruse, a ranilor, a neajutorarii si a dezgustului de

sine.Este ca un crucisator fara iesire dintr-o zona de razboi, fiind doar dumneavoastra la bord. Gelozia este ca

un miros neplacut ascuns în adîncurile fiintei voastre care erupe pe pielea voastra si pe care nici un sapun sau

zîmbet nu-l poate ascunde. Gelozia este greu de definit. Ce este si la ce este buna ? Cînd vorbesti oamenilor

despre acest subiect descoperi ca ei trebuie sa caute cîteva minute prin filele memoriei lor pentru a descoperi

pe cea care indica gelozia. Bineînteles ca în partea superioara a paginii sta gelozia în dragoste din cauza lui

sau a ei .

Bineînteles? Dar dragostea nu are nimic în comun cu gelozia . Atunci cînd iubitul sau iubita voastra merge cu

altcineva trebuie sa va întrebati. Problema nu este ca iubitul sau iubita voastra iubeste pe altcineva; problema

este daca iubiti acea persoana ? De multe ori nu sînteti în stare sa faceti fata acestei întrebari. Dar aceasta este

cu adevarat întrebarea pe care trebuie sa v-o puneti. Daca gelozia dispare si

dragostea totusi ramîne, atunci înseamna ca aveti ceva solid în viata voastra . "Gelozia este otrava care

omoara toata dragostea si bucuria ei. Dar gelozia vine din cauza unei neîntelegeri primare. Continuam sa ne

gîndim la dragostea noastra ca la o cantitate, deci ne este frica. Ne iubea de 2 kg, iar acum doar de 1 kg.

Si mîine, daca va gasi pe altcineva - doar de 1/2 kg. Iar în acest mod dragostea va continua sa dispara; curînd

veti sta fata în fata cu cîntarul dumneavoastra fara nici un kilogram pe el. Unui barbat trebuie sa-i fie permis sa

vina în contact cu cît mai multe femei posibil. Unei femei trebuie sa-i fie permis sa vina în contact cu cît mai

multi barbati posibil. Ambii trebuie sa se îmbogateasca si fiind bogati în experienta, intimitate, prietenie, ei vor

sti sa aprecieze greutate dragostei care altfel ar lipsi. Dar interesele meschine nu vor ca tu sa fii inteligent,

bogat în experienta, sa atingi apogeul potentialului tau, pentru ca este periculos pentru ele. Poti ramîne sclav

doar daca esti sarac în experienta, doar daca esti sarac în întelegere ." "Rolul unui maestru este foarte straniu.

El trebuie sa te ajute sa ajungi la întelegerea structurii interne a constiintei tale, care este plina de gelozie.

Toate traditiile si întregul trecut au facut doar opusul. Asa numitii sfinti, în toate traditiile, traiesc într-un

asemenea mod încît nu va veti simti gelosi pe ei niciodata. Retineti acest aspect. Va

simti simpatie, respect pentru ei; dar respectul nu este realitatea voastra, simpatia nu este natura voastra.

Sfîntul se tortureaza pe el însusi, iar aceasta nu este natura sa, de asemenea. El începe sa nu mai fie natural

pentru a cîstiga respect, pentru a-si îndeplini egoul sau. El nu este interesat în cresterea spirituala; el este

interesat în respectabilitate, în a fi privit ca un zeu. Si este gata sa faca orice pentru asta. El traieste într-o iluzie

si creaza o mare iluzie în oamenii ce vin la el. El îi ajuta sa simta ca sînt religiosi, ca sînt spirituali, pentru ca ei

respecta un sfînt. Ei nu sînt gata sa faca o asemenea disciplina ascetica pentru ei; dar ei spera ca într-o zi...

acesta este idealul lor. Ei uita însa complet ca sînt fiinte umane geloase. Iar sfîntul îi ajuta sa-si uite gelozia; el îi

ajuta sa si-o reprime. Munca unui maestru este total diferita. El trebuie sa provoace gelozia, pentru ca acesta

este singurul mod al adeptilor sai de a o îndeparta.In primul rînd trebuie sa stiti ca o aveti, apoi va trebui sa o

aruncati, pentru ca este doar mizerie si suferinta. Dar o puteti reprima atît de adînc încît momentul cînd trebuie

sa o aruncati nu vine. Societatea, a exploatat îndividul în atîtea moduri, încît este aproape imposibil de crezut. A

creat mijloace atît de înteligente si ascunse, încît este aproape imposibil de crezut. A creat mijloace atît de

inteligente si ascunse, încît este aproape imposibil chiar a-ti imagina ca acestea sînt mijloace de exploatare.

Acestea sînt mijloace de exploatare a indivizilor, de distrugere a integritatii sale, de a îndeparta de el tot ceea

ce el a produs - fara chiar a crea nici o suspiciune în el, nici o îndoiala în legatura cu ceea ce face din el .

Gelozia este unul din cele mai puternice mijloace. Inca din copilarie fiecare societate, fiecare cultura, fiecare

religie, ne învata despre comparatie. Iar copilul este împins sa învete aceasta. El este doar o tabula rasa, o

hîrtie alba fara nici un semn; deci ceea ce parintii, profesorii, preotii scriu în ea, el va începe sa creada ca

acesta este destinul sau, fata sa. Omul intra în existenta cu toate usile deschise, toate directiile permise, toate

dimensiunile sînt pentru el de ales.

Dar înainte de a putea alege, înainte de a putea fi, înainte chiar de a-si fi simtit fiinta, el este oprit. Si este oprit

de acei care cred ca-l iubesc; zdrobit, limitat, conditionat cu toate cele mai bune intentii din lume...

Gelozia este unul dintre cele mai puternice mijloace .

Uitati-va la ea de aproape; ce poate sa însemne ? Gelozia înseamna a trai prin comparatie. Cineva este mai

înalt decît voi. Sînteti întotdeauna undeva pe o treapta de mijloc a unei scari. Poate ca scara este un cerc

pentru ca nimeni nu gaseste capatul. Oricine este întepenit undeva la mijloc, oricine este la mijloc. Scara pare a

fi o roata. Cineva este deasupra voastra - aceasta raneste. Aceasta va mentine într-o stare de lupta, miscare

prin toate mijloacele posibile, pentru ca daca reusiti în bine sau în rau. Succesul va da toate drepturile,

insuccesul dovedeste ca ati gresit. Tot ceea ce are importanta este succesul, deci orice mijloc este permis. Deci

nu trebuie sa va pese de mijloacele prin care-l atingeti si de fapt nimanui nu-i pasa. Problema este cum sa urci

cît mai sus pe scara. Dar niciodata nu vei ajunge la capatul ei. Si oricine va fi deasupra ta va crea în tine

gelozia, pentru ca el a reusit si tu ai cazut. Cineva poate gîndi ca-si poate petrece toata viata trecînd de pe o

scara pe alta, dar va gasi pe cineva care sa fie mai sus decît el - care n-ar putea sa sara de pe scara? Nu, nu

poate sari .

Societatea este foarte precauta, foarte inteligenta. Ea si-a rafinat metodele de-a lungul miilor de ani. De ce nu

puteti iesi din cerc? Pentru ca este cineva mai jos decît voi si asta va da satisfactii incredibile. Vedeti strategia?

Cineva este deasupra voastra; ceea ce creeaza gelozie, mizerie, suferinta, ummilinta, un sentiment de rau,

ceea ce nu va face sa dovediti mentalului ca sînteti om pe deplin. In timp ce ceilalti continua sa se miste, voi vati

oprit. Aceasta va face sa va simtiti rau, fara sens, nefolositor, o umbra pe

pamînt si nimic mai mult. Doar aceasta este cazul în care sariti de pe scara si spuneti celorlalti de pe scara sa

mearga unde doresc. Dar nu puteti sari pentru ca mai sînt oameni sub voi; atît cît puteti vedea sînt rînduri sub

voi si rînduri sub ei. Aceasta va da o mare satisfactie, un sentiment mare ca ati întrecut atîtia oameni; ca nu

sînteti pe deplin nefolositor. Ati dovedit ca aveti o oarecare putere a vointei si ca nu sînteti o cazatura; acesti

oameni de sub voi sînt destui pentru a dovedi aceasta . Acum sînteti într-o dilema . De cîte ori va uitati în sus, o

groaza de mizerie coboara în voi; de cîte ori va uitati în jos, o mare satisfactie va înconjoara .

Acum, cum puteti sari de pe scara? Pentru ca sarind de pe ea, veti sari peste amîndoua. Nimeni nu va mai fi

deasupra voastra, dar nimeni nu va mai fi dedesubtul vostru; si veti fi lasat singur daca sariti. Aici pe scara

sînteti cu toata lumea, cu o parte a soietatii, a culturii, a civilizatiei – si este doar problema unui mic efort, si

oamenii vor continua sa va spuna, "Bravo, continua!" Nu fii deprimat, nu fi pesimist, ramîi optimist. Noaptea nu

te va pierde pentru totdeauna. Ei vor continua sa-ti spuna "Cînd noaptea este foarte adînca,

dimineata este aproape deci nu-ti fie frica de întuneric, de cadere. "Iti vor da 1001 de exemple...". Parintii

continua sa ne învete înca din copilarie, "Uita-te la baiatul vecinilor nostri - a iesit primul la scoala, colegiu sau

universitate...Si aici este o logica, o logica simpla: daca nu te simti superior, nu te poti simti inferior. Amîndoua

vin împreuna, merg împreuna. Daca arunci una, nu o poti salva pe cealalta. Daca nu te simti superior în fata

nimanui, cum ai putea sa te simti inferior ? Te poti simti doar tu însuti . M-am gîndit intotdeauna la toti acesti

oameni - Alexandru cel Mare, Tamerlan, Napoleon Bonaparte. De ce sa învatam copii inocenti despre acesti

oameni? Pentru a crea în ei dorinta de a fi cuceritori, a fi bogati, a fi presedinti, a fi ministri,a nu fi ei însisi.

Nimeni nu va învata sa fiti voi însiva. Si ei creeaza gelozie. Alexandru cel Mare - ce este mare în acest om? Si

de ce trebuie sa pastram vii numele lui Nadirshah, Tamerlan si Genghis Khan? Doar criminali, cei mai mari

criminali pe care lumea i-a cunoscut. Micii criminali va trimit la moarte, iar marii criminali va fac istoria. I-am

spus profesorului meu de istorie: "Istoria dvs. este o istorie a crimei si încercati sa faceti pe oricine criminal. Nu

puteti gasi cîteva fapturi umane inocente si sa ne învatati ca ei erau oameni autentici, reali?" Dar nu, istoria

întregii omeniri ar trebui aruncata la toaleta, asa am putea începe sa fim altfel. Asa am putea fi noi însine -

pentru ca nu ar mai exista comparatie... Da, este posibil ca într-un domeniu sa stii mai mult, iar altcineva sa stie

mai putin. Intr-o directie puteti fi mai talentat, într-o alta directie altcineva poate fi mai talentat. Aceasta arata

doar ca oamenii sînt unici, ca au calitati diferite.Dar fiecare individualitate are stadiul ei incomparabil. Nu am

crezut niciodata despre cineva ca este inferior; nu am crezut niciodata despre cineva ca este superior. Eu sînt

eu însumi, tu esti tu însuti. Comparatia nu apare. Dar toti copiii sînt fortati sa fie în competitie, sa compare si în

mod natural gelozia apare pentru ca cineva reuseste si tu nu reusesti. Cineva obtine acele lucruri pe care tu nu

le obtii... Gelozia nu trebuie privita ca un fapt simplu - ca ai fost învatat sa te vezi inferior cuiva, sau ca superior

cuiva. Si astfel ai devenit atît de inconstient de ea incît judeci în mod constant oamenii ca inferiori, ca superiori,

ca buni sau rai, corecti sau incorecti .

Nu judeca .

Oricine este doar el însusi .

Accepta-l pe celalalt asa cum este .

Dar aceasta este posibil doar daca te accepti asa cum esti, fara rusine, fara nici un sentiment de inferioritate .

Raspunsul pentru cel care ma întreaba daca gelozia ne îndeparteaza de noi însine - este DA. Prin comparatie,

ai mers departe în ambele directii. Intr-o parte sînt cei superiori tie, iar într-alta sînt cei inferiori tie - tu esti între.

Nu mai ai timp sa te vezi pe tine însuti. In mod constant lupti pentru a-i lua locul celui care este deasupra ta, si

în acelasi timp îl împingi pe cel ce este sub tine, pentru ca el încearca sa-ti ia locul. El trage de picioarele tale la

fel cum tu tragi de picioarele altcuiva. Este un lant straniu în care fiecare trage de picioarele fiecaruia - si toti

sînt în pericol de a fi raniti. Cînd, în India, spatele meu a început sa-mi dea probleme, ei mi-au dat sa fac

tractiuni. Le-am spus: "Stiti de unde vine cuvîntul tractiune si ce-mi faceti ?". "Nu. Tractiunile sînt un mijloc

medical foarte bun si sînt folosite oriunde.""A fost inventat de catre crestini în Evul Mediu pentru a tortura

oamenii! Era un mod tare crestin de a tortura oamenii! Le trageau mîinile într-o parte si picioarele în cealalta

parte si bineînteles, daca se doreau confesiuni de la ei, erau obtinute. Daca doresti ca o femeie sa accepte ca

este vrajitoare prin tractiune, ea va accepta, pe masa de tractiune ea

va accepta pentru ca este un punct în care ea va spune - "Acum bratele îmi vor fi smulse din trup. Este mai bine

sa spun Da, sînt o vrajitoare", si se sfîrseste cu tractiunile. Dar odata ce a acceptat ca este o vrajitoare ea va fi

arsa de vie.A fost un instrument de tortura. A fost descoperit printr-o coincidenta. Un barbat despre care se

credea ca este eretic a fost întins pe masa de tractiuni. El avea dureri de spate si cînd s-a ridicat a spus: "O,

Doamne !" Durerea de spate disparuse. Doar printr-o coincidenta s-a descoperit ca ajuta la tratarea durerilor de

spate . De atunci a apartinut medicinii; înainte de aceasta a fost o parte a bisericii. Dar viata voastra pare a fi o

tractiune psihologica, în care nu mai aveti timp , nici energie, nici spatiu pentru voi,

întotdeauna va uitati la altcineva, chiar pentru a va simti bine...

Daca sînteti gelos din competitie cu toata lumea din jurul vostru - cum puteti ajunge la voi însiva ? Lumea este

prea mare si sînt atîtia oameni, si voi sînteti în competitie cu toata lumea, si chiar ... sînteti! Cineva are o fata

frumoasa, cineva are un par frumos, cineva are un trup proportionat frumos, cineva are un intelect foarte

dezvoltat, cineva este pictor, cineva este poet... Cum va puteti descurca ? Toate acesteasi voi singuri în

competitie ? Veti înnebuni ! Si asta face toata umanitatea . Aruncati competitia, aruncati gelozia .

Este absolut fara sens .

Este un mijloc de tortura, astfel încît sa nu puteti fi niciodata voi însiva - pentru ca acesta este singurul lucru de

care se tem religiile . Daca sînteti voi însiva atunci descoperiti multumirea, împlinirea, extazul .

Atunci cui îi mai pasa de Divin ? Voi sînteti Divinul.

Ati gustat divinitatea din voi. Acum nu va mai deranjeaza nici împaratul, pentru ca nu mai gînditi ca va este

superior. Cum ar putea sa va fie superior ? Ati gustat ceva atît de nemaipomenit ca dimensiune încît el nu

poate fi decît un biet om... Puteti sa simtiti chiar compasiune pentru el, dar nu va veti simti inferior pentru ca stiti

ca acel lucru pe care tocmai l-ati descoperit, el îl poarta înlauntrul lui. Nu este o diferenta calitativa între voi.

Singura diferenta este exterioara: în haine, în titluri, în elefantul pe care sta regele. Dar acestea nu sînt

diferente reale, nu sînt diferente care constituie o diferentiere adevarata. In interiorul vostru veti gasi liniste,

pace, comori inestimabile. Si gasindu-le stiti ca toata lumea le are; chiar daca stie sau nu. Dar în ceea ce

priveste existenta, toata lumea are frumusetile lumii, universului; toate extazurile si dansurile universului. Da, în

diferitele moduri în care acestea sînt exprimate. Nu este nevoie sa ne gîndim ca cineva care le exprima prin

dans este mai bun decît cineva care le exprima prin cîntec, sau decît cineva care le exprima prin tacere. Ceea

ce se exprima este acelasi extaz . Si veti descoperi aceasta cînd veti intra în lumea singuratatii voastre în care

nu mai este nimeni .

Atunci ati lasat societatea departe în spate... pentru ca aceasta societate v-a schingiuit. Ati lasat, toate religiile,

toate partidele politice, departe în spate . Acum sînteti aproape NIMENI . Am spus "aproape" pentru ca de fapt

sînteti, pentru prima data, dar într-un plan total diferit. Nu ati stiut nimic despre el, ca poate fi înlauntrul dvs., atît

de profund, atît de plin si atît de etern. Si ce veti pierde aruncînd gelozia,competitivitatea si comparatia ?

Nimic .

Nu aveti nimic de pierdut decît lanturile voastre si veti cîstiga întregul regat divin care este în interiorul vostru.

SFIRSIT

---------

Legenda celor 8 minute !

Legenda spune că o femeie săracă cu un copil în braţe, trecând pe lângă o peşteră a auzit o voce misterioasă care i-a spus:
- Intră şi ia tot ceea ce îţi doreşti, dar să nu uiţi ceea ce-i mai important. Aminteşte-ţi că după ce vei ieşi poarta se va închide pentru totdeauna. Aşa că profită de această oportunitate, dar nu uita ce-i mai important!
Femeia a intrat în peşteră şi a găsit multe bogăţii. Fascinată de aur şi bijuterii, a aşezat copilul pe o stâncă şi a început să strângă de zor tot ce putea duce. Vocea misterioasă i-a vorbit din nou: “Ai doar 8 minute!”
Când au trecut cele 8 minute, femeia, încărcată cu aur şi pietre preţioase, a fugit afară din peşteră şi poarta s-a închis. Atunci şi-a amintit că a uitat copilul înăuntru, iar poarta s-a închis pentru totdeauna. Bogăţia a durat puţin, iar disperarea pentru totdeauna.

La fel se întâmplă de multe ori şi cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trăi în această lume şi o voce ne aminteşte mereu: Nu uita ce e cel mai important!
Şi cele mai importante sunt valorile spirituale, familia şi copii, viaţa, educaţia, bunul simţ, dragostea, adevărul şi demnitatea de om. În schimb câştigurile, bogăţia, plăcerile materiale ne fascinează într-atât încât uităm de ceea ce e mai important.
Aşa ne risipim timpul şi dăm la o parte esențialul: bogăția sufletului.
Să nu uităm niciodată că viaţa în această lume trece repede şi că moartea vine când ne aşteptăm mai puţin. Iar când poarta vieţii se închide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.

Trăim într-o lume de probleme, neliniştiţi, şi toate numai pentru că am uitat ce e cel mai important: bogăția sufletului!

sursa http://drumuricatretine.wordpress.com

10 mituri privind curele de slabire

1 – Daca manac la ore tarzii, ma ingras /FALS

Exista legenda conform careia daca mancati dupa o anumita ora va veti ingrasa pentru ca sunteti mai putin activa dupa acea ora, deci ardeti mai putine calorii. Desi unii oameni ar jura ca in cazul lor este adevarat, studiile au aratat ca organismul va stoca surplusul de grasimi indiferent de ora la care mancati si ca grasimea din organism este determinata de fapt de ceea ce mancati intr fiecare perioada de 24 de ore.

2 – Daca renunt la fumat, ma voi ingrasa /FALS

Multi oameni amana sa se lase de fumat fiindca le este frica sa se ingrase, dar nu ar trebui sa se ingrijoreze. Nicotina va intensifica metabolismul, acesta fiind motivul pentru care oamenii iau un putin in greutate dupa ce renunta la fumat. Tot ce trebuie sa faceti ca sa evitati acest lucru este sa va urmariti cu atentie doza de calorii.

3 – Anumite alimente ma vor ajuta sa ard mai repede grasimile /FALS Unii oameni cred ca daca mananca anumite alimente in cantitati mai mari, cum ar fi grapefruit, telina sau varza, vor arde mai repede grasimile. Adevarul este ca de fapt nici un aliment nu arde grasimile si chiar daca veti pierde relativ repede cateva kilograme, asta nu va dura la nesfarsit, iar cand veti reveni la regimul normal, la fel se va intampla si cu greutatea dumneavoastra. 4 – Pot manca ce doresc si tot voi slabi/FALS Este o prejudecata comuna ca, daca faceti exercitii fizice in mod regulat puteti slabi chiar daca va indopati cu orice va place.

Despre diete si slabire, mai cititi

De fapt, singura metoda prin care puteti slabi este sa ardeti mai multe calorii decat primiti, iar a va rasfata cu o alimentatie nesanatoasa face ca asa ceva sa fie improbabil.

5 – Are putine grasimi, deci sigur are putine calorii /FALS

Este de inteles sa ganditi ca un aliment cu continut redus de grasimi, cum ar fi o bara de cereale sau o briosa, are si un continut redus de calorii si deci este putin probabil sa va ingrase. De fapt, multe alternative cu continut redus de grasimi ale unor alimente sunt suplimentate cu atat de mult zahar incat contin cel putin tot atatea (poate chiar mai multe) calorii ca si versiunile cu grasimi ale alimentelor respective.

6 – Daca ma infometez voi slabi /FALS

A sari peste masa nu este niciodata o idee buna, iar cercetarile au aratat de fapt ca oamenii care mananca putin si des sunt mai slabi decat cei care mananca in total mai putin in timpul zilei. De fapt, curele de slabire bazate pe infometare va vor face sa va ingrasati. Dupa pierderea de greutate initiala, revenirea la un regim alimentar normal va va face sa luati mai repede in greutate si ati putea ajunge la o greutate mai mare decat cea de dinainte de cura.

7 – Colesterolul imi dauneaza /FALS

Colesterolul este un inamic temut de multi oameni datorita asocierii sale cu bolile de inima. Dar adevarul este ca exista colesterol bun si colesterol rau – iar nivelurile ridicate ale celui bun sunt benefice pentru sanatate. Consumul de alimente cu continut ridicat de fibre va ridica nivelul colesterolului bun, iar un regim alimentar sanatos, cu continut redus de grasimi va reduce nivelul colesterolului rau.

8 – Mai mult timp pentru exercitiile fizice imi va face bine /FALS

Daca nu aveti un program corect de exercitii fizice ati putea sa va faceti mai mult rau decat bine. Cercetarile au aratat ca exercitiile fizice scurte de intensitate mai mare sunt mai eficiente in privinta arderii grasimilor, nu o rutina indelungata de exercitii fizice.

9 – Eliminarea unui grup intreg de alimente este o metoda buna de slabit /FALS

Multe asa-numite cure intensive recomanda eliminarea uneia sau a mai multor grupe de alimente din regimul alimentar. Desi limitarea unora dintre ele este o idee buna, niciodata nu este intelept sa incetati sa mancati anumite grupe de alimente, cum sunt carbohidratii, deoarece un program de slabit eficient presupune sa mancati echilibrat si sanatos.

10 – Pot slabi fara exercitii fizice /FALS

In principiu, acesta nu este un mit – este posibil sa pierdeti kilograme bazandu-va numai pe un program strict de alimentatie sanatoasa. Totusi, este mult mai greu sa slabiti in acest mod. A combina un program rezonabil de exercitii fizice cu noua dumneavoastra dieta este calea cea mai rapida de a da jos niste kilograme si, in plus, este metoda cea mai buna pentru sanatate in general.

autor: Desprecopii.com