Leapsa idealului parental despre noi, cf prof Higgins

Reflectiile placute (off topic) iscate in urma lecturarii unui articol postat recent pe blogul lui Vienela, numit Povestea unui Samurai, mi-au amintit din nou despre prof Higgins, nu prof Henry Higgins din Pygmalion/My Fair Lady, ci prof Edward Tory Higgins de la Univ Columbia din NYC, si de teoriile lui despre cei 3 de sine, cel actual (cum sunt), cel ideal (cum as dori sa fiu daca ar fi total dupa capul meu de obicei pierdut in nori), si cel obligat (cum trebuie sa fiu totusi cu picioarele si pe pamant), asa cum sunt vazuti fiecare din ei atat din punctul nostru personal de vedere cat si din punctul de vedere al parintilor nostri despre fiecare din ei. Am mai scris un articol pe tema asta, numit in mod corespunzator, cred eu, Ad mea vanitas, preluand pt reflectie personala la acea vreme si o leapsa propusa pe blogul Vienelei, "Daca eram", adaptand-o cf acestei teorii a prof Higgins, iar acum propun o noua leapsa, mai putin egoista, dedicata sinelui nostru ideal vazut de parintii nostri, (a caror perspectiva, chiar si cea fantezist-visatoare, nu numai cea realista si cu picioarele pe pamant, ar fi de obicei recomandabil, dupa parerea mea, sa o intelegem cu mai mare empatie dupa ce am trecut de adolescenta, cel putin pt scopul de a nu ajunge sa scriem un nr exagerat de articole de scandal pe bloguri, mai ales nu in mod gratuit).

Alegeti minim 2 portrete, preferabil de inalta calitate, ale unor personaje istorice reale de nivel de super-VIP, VIP comun, sau chiar si semi-VIP (insa totusi cu un nume cunoscut in istorie), despre care credeti ca seamana, in reprezentarea lor integrala, (facultativ si la trasaturile fizice, insa indeosebi la aer, stil, tinuta, si prestanta, plus functia, rangul, si meseria sau profesia lor), cu imaginile ideale despre dvs pe care credeti dvs ca le-au avut parintii dvs cand erati in formare, imagini ideale care trebuie sa reprezinte sperantele fanteziste pozitive si iubitoare ale parintilor dvs, nu alea mai realiste cu care v-au batut la cap, ci alea la care credeti ca visau ei cand erati prea mic si dragalas ca sa incepeti sa ii enervati si sa-i ingrijorati si sa le scoateti peri albi, desigur, sau macar cele survenite asa in rarele pauze linistite de reverie personala pe care credeti ca au avut ocazia sau macar dreptul sa le aiba uneori si parintii vostri din cand in cand de cand v-ati nascut. (Este OK sa alegeti portrete separate pt fiecare din parinti, sau, daca credeti ca au avut si vise impartasite si comune intre ei despre dvs, e voie sa alegeti minim 2 portrete care credeti ca le-ar fi facut placere ambilor. E voie sa alegeti si doar 1 parinte, daca habar nu aveti cine e celalat, sau daca nu ati avut parinti alegeti si dvs pe aia care au avut ocazia sa viseze si ganduri bune despre dvs atunci cand erati mici, oricat de fanteziste ar fi ele, chiar si daca, in lipsa totala de bunici, unchi, matusi, frati/surori mai mari deja adulti, etc, ele trebuie sa apartina tov N si E Ceausescu, sau a oricaror alti mari administratori de stat in cazul in care ati fost chiar orfan total tutelat de stat la acea vreme si nu ati reusit sa va atasati absolut de nici un angajat adult de la orfelinatul sau Casa de Copii in care ati crescut si pe care sa il considerati ca un potential parinte.)

Rezolvarea mea (partiala, ca vreau sa ma gandesc la mai multe portrete):

(fragment dintr-un portret al dl Nicolas Fouquet, min de finante in administratia regelui Soare/Ludovic 14, pictat in sec 19 de talentatul dl Eduard Lacratelle inspirat dupa un portret din sec 17 al dl Charles Le Brun)

(portret al dlui George Hamilton-Gordon, al 4lea conte de Aberdeen, cavaler al Ordinului Jartierei, cavaler al Ordinului Ciulunului, membru al Societatii Regale din Edinborough, membru al Soocietatii Regale in Londra, membru al Consiliului Privat Regal, membru al Societatii Anticarilor Englezi, om de stat si mare diplomat cu o cariera initial stralucita, (ambasador la Viena cand inca nici nu implinise 30 de ani, sef al Afacerilor Externe sub administratiile ducelui de Wellington si a lui Sir Robert Peel), in ciuda faptului ca nu stia sa se exprime bine in cuvinte, larg popular cu mai toti din toate partidele, plus interesat de coalitii nu de disensiuni politice, si interesat si de civilizatiile antice, apreciat chiar si de catre faimosul Lord Byron, (care l-a mentionat in poemul lui satiric intitulat Barzi Englezi si Critici Scotieni), din pacate cazut in dizgratie cand a devenit prim ministru si a fost acuzat ca a antrenat Marea Britanie in mod necorespunzator in razboiul din Crimeea, insa astazi totusi amintit cu afectiune, aici reprezentat de catre talentatul pictor Sir Thomas Lawrence)

Jurnalul unui om complicat [rating PG-13]

Deoarece in ceea ce ma priveste "om complicat" inseamna "om care tinde sa se complice in mod ineficient si inutil", m-am gandit sa simplific Jurnalul ala saptamanal la care participa diversi bloggeri, si sa aleg de a raspunde la numai 4 categorii din el (din cele 16 totale) pt aceasta varianta de astazi, si sa precizez totodata ca nu intentionez sa tin acest jurnal in mod ordonat in fiecare saptamana.

Astazi, 9 martie, este ziua sarbatoririi sf Caterina din Bologna, patroana a artistilor si aparatoare impotriva tentatiilor, ceea ce mie mi se pare o combinatie destul de reusita pt un patronaj functional, si tot astazi este ziua aniversarii casatoriei dlui Napoleon Bonaparte, in varsta de 27 de ani la vremea acestui eveniment din viata lui personala, cu dna Josephine de Beauharnais, ocazie cu care dl Bonaparte a oferit ca dar de casatorie viitoarei lui sotii fie un inel emailat de culoare neagra cu inscriptia "Au Destin", (cf Augustin Cabanes, Le cabinet secret de l'histoire, Albin Michel,‎ 1913, care il citeaza pe P Bondois, Napoleon et la societe de son temps, Felix Alcan, 1895), fie un medalion de aur cu aceasta inscriptie, (cf Pbs.org, Napoleon- cap. Courtship and Marriage, Pbs.org, 2000, si Lea Ann-Belter, Weddings in History: Napoleon and Josephine, blog Lea-Ann Belter Bridal, 2011), fie un medalion emailat cu aceasta inscriptie, (cf J. David Markham, Napoleon's Josephine: A Rose by Any Other Name, Napoleon For Dummies, For Dummies, 2005).

Sunt imbracat cu niste pantaloni de trening gri grafit exagerat de mulati pe mine, un T-shirt gri porumbel care are turnul Eiffel pe piept, si niste Adidasi de o culoare cvasi-sangerie in degrade care trece treptat si iluzoriu aparent fluid prin mai toate nuantele de rosu pe care le poate avea sangele plus cu sireturi bleu neon, deoarece incerc sa par mai tanar decat sunt, desigur din cauza lui Schatzi, care ma face sa ma simt efectiv antic, desi nu in sens estetic apreciativ. Totusi talpa tenisilor este clasic alb murdara, si asa nu e ca si cum mi-as calca cumva pe inima in legatura cu ceva anume, si nici nu arat vinovat de vreo posibila infractiune penala, ci e mai degraba ca si cum doresc sa imi arat sinceritatea, la fel ca in expresia "wearing one's heart on one's sleeve", desi in cazul meu se pare ca a alunecat dinspre maneci catre picioare.

Am aflat, cu ocazia unui articol despre business-ul comunicarii de nivel expert de pe blogul Krossfire, publicat tocmai in ziua de 8 martie, in care aparea cuvantul vagin in mod moralizator educativ pt barbatii care nu par a sti sa il foloseasca in mod corect desi se dau experti doar pt ca au vazut unul, (lucru care m-a nedumerit intial, drept care am inceput sa caut sa ma docmentez), cum se spune in lb latina, germana, norvegiana si daneza si la cuvantul cu semnificatie erotica "pasarica".

Citat
"In every memoir, you should be the worst character", Tobias Wolff

E clar ca am inceput sa imbatranesc

Dupa ce seful meu a incercat sa-mi faca un compliment bagandu-ma in aceeasi oala cu el sub expresia "noi, oamenii cu experienta", Schatzi a inceput sa mi se confeseze despre dificultatile lui erotic-sentimentale chiar din pozitia tolanit in pat in timp ce eram cu spatele la el incercand sa imi gasesc un tricou in dulap, iar bloggerul Psi m-a facut "om in plinatatea lui", bazat pe parfumul meu preferat. Adica, deci, se vede pana si in blogosfera, nu numai in real life, cat de clar am intrat in varsta mijlocie. Nu imi dau seama daca exista vreun remediu, in afara de cel clasic recomandabil de a incerca sa devin bogat, desi pana si asta este de fapt recomandat celor sub 30 de ani, sa isi acumuleze primul milion, pe cand eu de fapt cred ca am cheltuit primul meu milion pana acuma ! Ce rost mai are acuma sa incerc sa devin si mai bogat, ce, sa ajung sa imi cheltui si primul miliard pana ies la pensie ? Mai ales ca desigur ca nu ar fi din bani produsi de mine personal, ci mai probabil picati din copaci plantati si ingrijiti cu grija si osteneala de altii, si culesi de mine daca ma impiedic cumva de ei, ca altfel eu nu ma catar in copaci expres ca sa fur banii altora, deoarece m-a impresionat autobiografia sf Augustin, care a povestit cum a furat el niste pere din copacul unui vecin cand era tanar, si nici macar pt ca ii facusera pofta, ci doar asa de sport.

Pe urma am inceput sa ma gandesc la insuratoare, datorita bloggerului Decenu, ba chiar si la copii datorita bloggerilor Spanac si Amiral, (chiar daca articolele alea erau advertoriale). La varsta mea, sf Augustin citea blogul lui Aristotel, dar in fine, el a devenit sfant cand a inaintat in varsta, si nu s-a mai framantat atata din cauza pierderii frumusetii tineretii lui, dar eu nu am cum sa iau aceasta cale deoarece pur si simplu nu am capacitatea de a intelege ce o fi vrut sa zica Aristotel, si daca el chiar indemna oamenii sa devina sfinti...sau mai putin sfinti...niciodata nu am inteles asta, dar este numai pt ca pur si simplu nu inteleg ce vor sa zica filozofii profesionisti. In legatura cu morala, sunt de acord asa in mare sa fim cuminti, si sa incercam in primul rand sa evitam sa facem rau prea mult altor semeni oameni...desi un pic de rau pare a fi inevitabil, dar si atunci macar sa o facem in moduri etice si educativ utile...ceea ce pt mine cred ca e mai dificil dat fiind ca nu inteleg nici ce zic pedagogii,si in general se pare ca nu pot fi un intelectual europeean cat de cat competent, pt ca pt asa ceva probabil trebuie sa intelegi si ce zicea Platon, adica si politologie, in plus de pedagogie si filozofie....zau, e ff dificil. Cel mai simplu e tot asa pragmatic, adica daca ai nevoie de menaj, angajezi un tailandez sau un filipinez. Asta mi se pare, de altfel, unul din punctele principale de vedere al filozofiei clasice europeene. Cine face menajul, si cat costa ?

De 1 martie

Azi, 1 martie, este ziua in care romanii antici sarbatoreau festivalul Matronalia, dedicat rolului matern al zeitei Juno, numita astfel azi functional Juno Lucina, ("Juno cea care aduce copiii la lumina"). Era totodata prima zi a anului, si era si o zi de sarbatoare mai mica dedicata zeului Marte, intreaga luna martie fiind numita dupa el. A devenit sau a fost inca de pe la inceput, cel putin dupa anul 268 ICh, an in care a fost dedicat tempul lui Juno de pe dealul Esquilinus, (al carui nume vine ori de la o specie de stejari ce cresteau pe acolo, ori de la locuitorii relativ suburbani ai locului care locuiau excentric centrului dealurilor capitolin si palatin ale orasului Roma in acel cartier considerat rezidential de lux la acea vreme), si o zi comemorativa pt pacea incheiata intre romani si sabini, pace pt care desigur ca femeile sabine jucasera un rol diplomatic politic pragmatic deosebit de important, chiar esential pt viitorul civilizatiei romane antice. Femeile puteau purta parul lasat liber, (altfel in timpul anului el fiind recomandabil purtat strans si coafat in moduri uneori chiar complicate), si totodata nu trebuiau sa poarte cingatori, sau noduri vestimentare. Acasa, femeile primeau daruri de la sotii lor, iar barbatii casatoriti dedicau rugaciuni pt sotiile lor. Focul Vestalelor era reinnoit la templul lor din forumul din centru. Sclavii primeau zi libera, si stapanele lor, femeile sarbatorite, le pregateau mancarea, la fel cum stapanii barbati pregateau mancarea pt sclavi cu ocazia festivalului Saturnalia.

Tot astazi se sarbatoreste si Ziua Berii in Islanda, celebrand incheierea prohibitei alcoolice din aceasta tara pe data de 1 martie al anului cu adevarat revolutionar 1989, prohibitie introdusa la 1 ianuarie 1915, insa care din 1921 a exclus vinurile deoarece Spania a comunicat Islandei ca le face boicot la peste daca nu ii lasa sa le dea vin in schimb, iar dupa 1935 incolo, pt a satisface si nevoile lobby-ului temperantei, a inclus numai berea cu continut alcoolic mai mare de 2,25 %, lasand insa celelalte spirtoase la liber, abia in sfarsit in 1989 berea fiind eliberata de sub acest jug strigator la cer de injust in urma unei sesiuni parlamentare legislative din camera superioara deosebit de aprige de la care nici un parlamentar superior de atunci nu a indraznit sa chiuleasca ! (Dupa 2 ani s-a renuntat la acea camera superioara oarecum echivalenta unui senat, si acel parlament islandez, cel mai vechi parlament din lume, care are si un nume deosebit de simpatic, care suna cam ca "Toate cele" sau "adunatura care discuta si aranjeaza si numeste si decide toate chestiile posibil materiale din mediul inconjurator", a devenit total functional unicameral, desi nu stiu daca aceasta s-a intamplat din cauza consecintelor acelui vot istoric.) In aceasta zi de sarbatoare unele baruri din Islanda sunt deschise in mod special pana tarziu dupa miezul noptii, unele chiar pana la ora 4 dimineata, (un lucru deosebit de rar in cadrul culturii barurilor scandinave) !