Vine vara !

Azi am intrat oficial in vacanta, dar pt ca nu imi planificasem inca sa plec decat saptamana viitoare, am fost la sala. Cand am intrat la sala, parca era deja martie, cand am iesit, venise aprilie, iar acum sunt deja in luna mai. Mi-a venit chiar sa incep sa fredonez un cantec in cinstea zilei de sarbatoare internationala a oamenilor muncii, mai ales ca intrasem si in vacanta. Insa mi-am amintit ca sunt afon, si, in schimb, mi-am cumparat un hamburger de vaca norvegiana cu salsa si cartofi prajiti de la McDonald's. Eu am pofta crescuta de mancare cand simt ca vine vara si chiar mananc si mai variat.

Vad acum la TV ca si Beckham pare destul de vesel, mai ales ca si-a gasit un nou job pt Paris Saint-Germain. Eu, in schimb, m-am decis sa ma duc tot la Londra, pt ca mi-a placut apartamentul tipului aluia pe care l-am intalnit data trecuta, ca era pe o strada destul de linistita, chiar destul de aproape de unde se antreneaza si Fulham, numai ca pe mine ma intereseaza mai mult Chelsea, catre este, spre deosebire de Fulham, catre est dinspre Parsons Green...preferinta referindu-se la cartiere nu la echipele de fotbal, ca in Chelsea e Harrods si Peter Jones, si Harvey Nichols, si ma gandeam, ca daca tot a venit vara, sa mai vad si eu niste pantofi si sa-mi cumpar poate niste underwear mai ca lumea care sa nu se topeasca si sa dispara in masina de spalat, ca eu cu astea din Norvegia nu ma descurc, ba chiar am impresia ca dispar mai repede decat alte branduri, la fel de des cum dispar ciorapii, efectiv nu stiu unde se duc, si nici nu-mi vine sa cumpar undewear on-line, iar incaltaminte on-line eu nu am sa-mi cumpar niciodata.


 

Reorientare- partea 1

Acum ca tot mi-am dat seama ca sunt cam dezorientat cultural, adica nu ca nu as sti ce cultura e in jurul meu, ca asta se vede destul de clar din prima, dar mai mult pt ca nu stiu ce cultura am eu, asta desigur poate si din cauza ca nu am mancat niciodata zeama de la vreo supa cu galuste, m-am gandit ca ar fi bine sa incep sa ma gandesc in mod mai practic si ff egoist la ce ma intereseaza pe mine cu adevarat, acea posibilitate de a scrie pe blog acel tratat de nivel de magnum opus personal teoretic chiar publicabil pe hartie in minim 26 de volume, fie format octavo si cu minim 1200 pagini fiecare, fie format quarto cu numai 800 de pagini dar cu font mai mare, numit Estetica Etica, atunci dupa ce voi fi iesit la pensie...deci, ca sa si ies la pensie si sa imi pot ingadui + permite sa scriu acel tratat, trebuie sa fiu sigur ca voi avea un job inca minim 40 de ani de acum inainte pt a contribui la vreun fond de pensii al vreunei organizatii cu scop de protectie al tuturor pensionarilor lumii, (in caz ca ele vor mai exista peste 40 de ani, dat fiind ce succes au avut in randul publicului larg din jurul lumii acele idei despre dreptul omului de a-si hotari singur soarta, inclusiv deci si de a beneficia de proceduri cat mai etice si riguros standardizate de eutanasie si suicid asistat, nemaivorbind de indemnurile tuturor catre tineret de a-si cauta implinirea si fericirea personala prin indeletniciri cat mai aventuroase si artistic creative cu o componenta de voluntariat altruist caritabil catre societatea mai larga, in loc sa stea locului sa contribuie la un fond de pensii util la un moment dat si pt mine, printre altii)...si problema fiind ca eu mi-am dat seama dupa ce am primit stiri confirmatoare de nivel inalt credibil din mass-media ca profesia mea de functionar, ba chiar si meseria adaugata de lucrator de phone sex in care m-am mai angajat din timp in timp pt un ban in plus, pot fi oricand efectuate de niste aplicatii electronice oarecare, ba inca nu numai la un nivel sporit de eficienta, ci chiar la un nivel sporit de efectivitate si de calitate, plus cu satisfactie superioara sporita din partea intregii societati, am inceput sa ma gandesc deja ca poate e cazul sa ma reorientez profesional, asa just in case.

Am auzit ca multi romani au plecat sa culeaga capsuni in alte tari dupa Revolutie, si m-am gandit ca munca in agricultura este o idee ff buna, mai ales dupa varsta mijlocie, (unde ma consider ca am ajuns si eu recent, cf statisticilor de speranta de viata deja mentionate pt barbatii nascuti in 1980 in Romania), fiind si in aer liber, incurajand si miscarea, ba chiar si socializarea de nivel calitativ sporit non-electronic, plus si o dieta sanatoasa cu glucide nerafinate si vitamine in caz ca se mai poate baga in gura din cand in cand unele din plantele sau fructele culese care ar fi mai putin prezentabile si astfel nevandabile sau neutilizabile in alt mod in anumite locuri si cazuri.

Insa peste tot scrie ca, in cadrul unei indeletniciri mai largi, fiecare terebuie sa isi aleaga si o profesie sau o meserie, ba chiar si un job specific intr-o locatie anume, la un nivel mai inalt personalizat decat doar asa, simplu "lucrator in agricultura" generic, sau chiar "culegator, sortator, si carator de produse agriculturale". Eu m-am decis ca mai intai de toate sa imi aleg leguma, fructa, si/sau planta preferata plus totodata cea sau cele despre care cred eu ca ar fi mai larg social utile, si apoi sa investighez unde se mai cultiva ele zilele astea in lume, pt ca sa stiu si eu unde sa ma duc, mai ales ca am avut dezamagirea recenta de a citi ca nu se mai cultiva in mod larg ananasi in Hawaii si a trebuit sa tai aceasta locatie de pe lista mea...nu ca ananasul ar fi neaparat planta mea preferata, sau ca as considera ca este de importanta chiar asa de majora de prim rang pt binele omenirii, insa totusi imi amintisem ca mie mi-a placut sa mananc si ananasul de langa bucata de porc kalua atunci cand am fost la cateva luau in Hawaii, plus mi-a placut si pizza hawaiiana din cand in cand, plus e si ananasul bun, ajuta digestia, creste pofta de macare, etc. Plus nu doresc sa discriminez doar in legatura cu mancarea, ca si asa mancarea nu e ceva de importanta deosebit de majora pt mine la nivel emotional, in nici un caz la fel de importanta ca incaltamintea sau chiar hartia, asa ca trebuie sa ma gandesc si la lucratul de cules, sortat, si carat si plante industriale, sau plante cu utilizari complexe, nu numai alimentare.

Mie nu mi-e frica de a calatori departe zilele astea, mai ales ca am avut experienta de a calatori de mic, plus exista si o gramada de informatii pe Internet despre ce mijloc de transport sau chiar companie de travel are un risc mai mic de a fi implicata in posibile accidente, si, desi mie mi-a fost rau cand eram mic in mai toate mijloacele de transport pe care le-am incercat, cu exceptia tramvaiului, (in legatura cu care mama mi-a povestit ca eram asa de linistit, ca imediat adormeam cum ma punea cineva intr-un tramvai, ceea ce e mare lucru, pt ca eu nu am reusit sa adorm absolut niciodata in vreun tren, avion, sau troleibuz, nu mai vorbim de vapor, iar in autoturism sau autobuz am reusit sa dorm numai pe furate, mai mult asa de deshidratare si slabiciune de la cat rau imi fusese anterior), totusi intre timp m-am mai obisnuit plus mi-am perfectionat stilul de alegere si utilizare a unui mijloc de transport, de ex prefer sa calatoresc calare pe un cal nu intr-o caruta sau trasura, sau prefer sa ma aflu pe un iaht de marime mai mare nu mica sau medie, sau daca e sa fiu intr-o masina prefer sa fiu eu soferul ca sa fiu atent concentrat la altceva in loc sa-mi fie rau, iar daca e sa fiu intr-un taxi, il tin de vorba pe sofer despre tot ce am chef in clipa aia tot ca sa uit ca-mi poate veni rau, (desi incerc sa fiu si personalizat cf intereselor si afinitatilor lui, ca sa ma comport totusi etic social fata de un seaman om al muncii, ca nu la toti le place sa faca pe ghizii turistici, sau sa zica bancuri, etc).

Mi-am dat seama ca va fi destul de dificil si laborios sa determin pt mine insumi care ar fi plantele optime ideale pt mine plus sa fac si research unde se mai cultiva ele in jurul lumii in acest moment, plus sa studiez care din ele ar fi si cea mai optim pt bunastarea lumii mai largi, si sa si vad daca acolo in acel loc unde se cultiva administratorii si patronii acelor antreprize au si ei acelasi interes de a se gandi la binele mai larg din societatea unde traiesc ei, inclusiv a lucratorilor care lucreaza atat pt ei, cat si pt altii din jurul lumii. Asa, de ex, exemple bune se pot gasi la nivel anecdotic la tot pasul, de ex manastirile ordinului calugarilor trapisti cistercieni din Franta, Belgia, si Vietnam care manufactureaza bere din produse cultivate si sortate chiar de ei, plus accepta sau au acceptat uneori si "frati laici" non-calugari sa munceasca agricultural pe langa ei sa-i ajute acolo, numai ca zau eu personal inca nu sunt sigur, de fapt nici nu m-am gandit prea mult daca tocmai hameiul (Humulus lupulus) sau orzul (Hordeum vulgare L, sau Hordeum hexastihon L), sau alte grane din care se poate face bere sunt chiar asa de placute pt mine personal...la o adica cred ca mi-e simpatic si bumbacul (Gossypium, care e de minim 8 feluri de specii), de exemplu, mai ales cel asa numit egiptean (Gossypium barbadense), la cearceafuri si fete de perna plus prosoape, nu mai vorbesc de sofran (Crocus sativus)...adevarul e ca eu am avut note ff mici la botanica la scoala, plus nu cunosc nici nume de copaci si flori mai des intalniti prin parcuri, daramite de plante agriculturale sau chiar si mai salbatice, insa posibil utile si placute si alea, din diverse paduri, si nu numai ca nu le cunosc numele, dar nici nu stiu cum arata, de ex am fost placut surprins chiar azi cand am vazut pe wikipedia cat de simpatic arata hameiul, chiar mai dragut decat sofranul mi se pare, desi mi-am reconfirmat totusi impresia ca bumbacul mi se pare intr-adevar mai estetic decat orzul, chiar daca orzul are un nume latin care suna poate mai intrigant.

Imi dau seama ca va trebui sa depun efort de research mai asiduu si mai constiicios in legatura cu aceste plante si situatia curenta a cultivarii lor in jurul lumii, astfel incat sa stiu si eu catre care planta sa ma orientez mai bine daca e sa ma angajez agricultural pe undeva, nu mai zic ca trebuie sa studiez care mai e situatia in sistemele de pensii ale diferitilor lucratori din agricultura din jurul lumii, si cum se intrevede ea a evolua pe viitorii 50-60 de ani...ca totusi poate reusesc sa bat si eu statisticile si sa apuc barem sa ies la pensie plus cativa ani dupa aia, ca sa-mi pot alege si eu un motto potrivit si chiar poate sa scriu linistit si cuvantul inainte al acelui viitor tratat moral de nivel de magnum opus...si cand te gandesti cat timp am pierdut contempland portetele din tinerete ale d-nilor Linnaeus, Hans Sloane si Joseph Banks, ambii prim baroneti, Carl Ludwig Willdenow, si cativa altii...

(...va urma...)

Leapsa vanitatilor carieriste

Am introdus cuvantul "vanitate" in titlu deoarece este inspirata din niste interviuri cu personalitati publice care apar in revista Vanity Fair, dar si pt ca rezolvarea ei necesita o privire/observatie despre sine. Desi "vanitatea" este recunoscuta in anumite contexte ca o posibila forma de auto-glorificare exagerata, un posibil pacat capital in crestinism, in cazul acestei lepse eu NU l-am folosit ca fiind reprezentativ pt o judecata de valoare peiorativa, ba chiar cred ca eu as fi curios sa citesc mai multe raspunsuri pt a afla si eu depre posibile role-model-uri interesante. Intrebarile sunt la masculin pt ca mi-a fost lene sa scriu si variantele la feminin, insa desigur ca pot fi adresate si de persoane de sex feminin.

Invit pe oricine crede ca ar putea fi interesat de munca si/sau cariera, servicii, profesii, meserii, diverse indeletniciri umane efectuate la un nivel cat de cat minim etic si competent atat fata de sine cat si de altii, etc, sa preia aceasta leapsa.

1. Cu care personaj istoric va identificati cel mai mult din punct de vedere profesional ? (adica nu numai ca il admirati, insa si simtiti ca il puteti intelege asa, ca profesionist, si acea profesie poate fi si consort regal sau princiar casnic, sau parintele natural sau tutorele educator profesionist al unui viitor imparat, sau poate fi un revolutionar/reformator social si de tip simplu ganditor intr-un birou, nu trebuie neaparat sa fie leader militar sau religios de teren, artist de geniu, politician, director de scoala sau universitate, etc., dar sa fie mentionat acolo in vreo carte de tip manual de istorie sau vreo enciclopedie chiar de tip wikipedia, si sa fie deja decedat, nu in viata)

Nu am gasit vreun personaj istoric cu care sa ma pot identifica eu personal din punct de vedere profesional, insa adevarul e ca nici nu am cautat in mod prea constiincios, deorece eu sunt tufa la istorie.

2. Numiti 2 activitati sau indeletniciri care va produc cea mai mare satisfactie/placere/multumire/gratificatie (poate fi si de nivel amator ocazional, nu neaparat un hobby organizat, sau ceva formal profesionalizat, dar e OK sa fie si de nivel expert)

* Ascutitul creioanelor, fie cu ascutitoare manuala fie cu una electrica
* Condus (sofat) pe distante deosebit de lungi

3. Care personaj public inca activ si in viata va place cel mai mult ? (poate sa fie si pe motive sexy, nu neaparat doar ca profesionist, sau din motive combinate, care nici nu trebuie mentionate decat daca doriti sa faceti un promo mai detaliat, prezentand acel personaj ca un posibil role-model personal si/sau profesional si pt altii)

David Beckham

4. Care personaj public inca activ si in viata va displace cel mai mult ? (la fel ca mai sus, desi nu e obligatoriu, puteti si mentiona de ce, asa ca un posibil exemplu negativ de tip "Asa NU")

Nu am in minte un asemenea personaj, pt ca daca mie nu imi place de cineva public nu ma uit la el daca apare la TV sau in mass-media, si chiar incerc sa uit cum arata cat pot de repede + sa ii uit numele, daca s-a intamplat sa il retin

5. Numiti 2 eroi fictionali care v-au placut sau inca va plac cel mai mult (si eventual spuneti si de ce)

Dick Sands (Capitan la 15 ani, Jules Verne)
Aramis (Cei trei muschetari, Alexandre Dumas tatal)
Patrocle (Dumbrava minunata, Mihail Sadoveanu)
Thumper/Bocanila (Bambi, Disney)

6. Care este realizarea de nivel profesional de care sunteti cel mai mandru pana acum ? (poate fi legata si de un hobby, nu neaparat de profesia dvs, sau chiar si in plan personal daca ati depus totusi un efort cat de cat organizat sa o indepliniti si nu s-a intamplat chiar total accidental sau de la sine)

Inotul

7. Care ar fi posesiunea materiala detinuta de dvs pe care o pretuiti cel mai mult ?

Un breloc

8. De ce trasatura de caracter sau abilitate va considerati chiar mandru ? (fie ca ati obtinut-o prin efort de exercitiu de invatare, sau ca inclinatie sau abilitate innascuta, si ulterior posibil cultivata in plus sau nu)

Varietatea vocabularului, (nu si aranjarea lui in propozitii si fraze)

9. Care trasatura de caracter o considerati cea mai reprezentativa pt dvs ? (fie ca sunteti mandru de ea sau nu)

Constanta (nu acelasi lucru cu anduranta)

10. Ce activitate sau indeletnicire va displace cel mai mult sa o efectuati dvs ?

Spalatul vaselor, (nu numai cu mana, dar si plasarea farfuriilor in masina de spalat vase)

11. Daca ati fi bunic, catre ce sectoare economice de activitati profesionale umane v-ati incuraja nepotii de varsta de scoala primara sa se orienteze ? (desigur, depinzand si de abilitati si inclinatii individuale, dar asa la nivel de estimatie mai practica in legatura si cu posibilitatea ca ei sa si gaseasca un job sau sa se orienteze ca posibil antreprenor catre ceva anume, dupa ce termina scolarizarea obligatorie sau optionala, ca asa diplome de Bac sau certificate profesionale, sau chiar masterate, sau chiar mici afaceri personale vor avea destui in destule domenii)

Industria entertainmentului, (nu neaparat ca performer, creator, sau producer, deoarece exista o gramada de alte posibilitati de a oferi suport acestor primi mentionati si de a contribui in acelasi timp si la sporirea indexului de satisfactie al publicului larg la nivel global)

12. Daca ati avut vreodata vreun job real cu salariu si cu contract (verbal sau scris) pe perioada determinata (chiar si de numai 1/2 ora sau pt 1 "misiune"), sau chiar pe durata nedeterminata in trecut, deci non-voluntar, non-internship, plus non-ucenic, si non-trainee, (poate fi si de babysitter sau ajutor menaj sau o cursa ocazionala de taxi sau curierat, insa retribuit cu bani, NU in bunuri sau contra-favoruri sau contra-experienta), care din aceste joburi v-a placut cel mai mult ? E voie sa mentionati si 2, nu numai unul singur.

Bodyguard, sofer

13. Credeti ca ati resimtit vreodata o chemare catre o anumita profesie/meserie ?

Da

14. Ati intalnit vreodata in carne si oase un profesionist sau chiar amator insa de nivel expert pe un anumit domeniu de activitate umana pe care l-ati putea denumi mentorul dvs profesional ? (nu simplu coach/trainer/guru/profesor)

Mentor nu, insa am avut cativa ca role model de tinuta de nivel exceptional

================================

P.S. Ultima intrebare mi-a fost inspirata de un articol recent al bloggerului Rara Avis in care a venit vorba despre relatia dintre cele 2 personaje principale din filmul In Bruges, plus mi-am amintit si de un comentariu despre mentori pe care il facusem mai de mult pe fostul blog al lui Oana-Mihaela Serbescu, care a comentat recent sub leapsa imediat anterioara.

Gazpacho

"Printul" Harry recapatandu-si recent un grad de incredere si mai sporita in sine cu ocazia permisiunii de a deveni mai versatil, si fiind inca tanar si permitandu-si astfel sa fie si mai avantat, a plecat sa cucereasca alte insule mai indepartate, sau si-a gasit un job, iar eu, recunoscand sincer uneori cat de batran sunt inca din clasa a 1-a, (desigur nu intotdeauna si intelept), mi-am ingaduit sa-mi trag sufletul reflectand la cele 2 ocazii placute pe care le-am avut de a gusta gazpacho intr-o perioada in care ma simteam si chiar si eram mai tanar, de acest fel de supa rece de origine andaluza reamintindu-mi recent atat bloggerul Vladen, cat si bloggerul Andreea Iulia Toma. Plus, desigur, cum sa nu ma gandesc la supa cand tocmai eu am scris recent despre istoria mea narativa personala pe care mi-o pot imagina figurativ ca o supa cu galuste intr-o farfurie ! Nu mai zic ca tocmai acum, in timp ce scriu asta, mi-am dat seama oarecum, tot la nivel figurativ, si de posibila semnificatie a faptului ca eu am evitat total zeama din toate supele cu perisoare sau galuste oferite mie vreodata, zeama pe care am de gand sa o atribui intr-un viitor articol dedicat identitatii mele personale culturale ramase total nestructurata chiar pana si acum, la aceasta varsta relativ inaintata de 32 1/3 ani !

Nu conteaza circumstantele in care am gustat eu gazpacho, placute desigur, deoarece era la restaurant, si fusese pregatit cu grija de oameni autentic profesional acreditati ca bucatari sau ucenici de bucatari de restaurant de calitate medie-ridicata, plus servit de oameni atat de bine pregatiti in profesia de ospatar, inca nu am reusit sa retin absolut nimic despre ei, nici alaturi de cine l-am gustat, deoarece o data fiind la o nunta si eu tinzand sa simpatizez toti invitatii de nunti la gramada, (ba chiar si pe miri, familiile lor si organizatorii sau angajatii lor, asa la nivel automat), si a doua oara alaturi de prietena mea cu care oricum de cate ori ma intalnesc merg la restaurant, acele circumstante precis au fost la fel de placute si neremarcabile, ci conteaza ca de ambele ori acel gazpacho era de tip clasic, si cred ca este singura supa despre care pot spune ca mi-a placut asa, ca fel de mancare, atunci cand am gustat-o si am mancat-o, desi nu am mancat-o integral decat la una din ocazii, desi efectiv nu pot tine minte la care dintre ele, deoarece eu cand sunt fie alaturi de prietena mea, fie la o nunta, dar si in general la vreo masa mai festiva cu alti oameni, stau in general cu ochii si alte simturi perceptive atente in cu totul alte parti decat la farfurie, (la care probabil ca nu as putea deveni cu adevarat atent in mod repetat si sustinut, dincolo de a admira doar poate un eventual design, decat daca as fi la un dineu ultra oficial si ultra protocolar), asa ca efectiv habar n-am si nu am nici o amintire in legatura cu daca am mancat tot sau doar o parte, pt absolut nici una din aceste ocazii.

Desi pot afirma ca gazpacho mi-a produs autentica placere gustativa in ambele ocazii, nu a fost o placere pe care sa mi-o fi dorit sa o repet neaparat obligatoriu, deoarece eu nu cred ca pot dezvolta addictii reale pt vreo mancare, decat poate naravul de a manca destul de monoton perioade destul de indelungate, si doar din cand in cand resimtind posibil vreo placere mai complexa legata de faptul ca gust ceva nou care poate fi placut in mod suprinzator pt mine, insa nu as putea spune ca eu sunt cineva care cauta noutati si suprize asa in mod insistent, fie placute, fie neplacute, insa desigur ca ma bucur de fiecare supriza placuta, si incerc sa uit suprizele neplacute cat mai rapid, adesea din cauza asta probabil nereusind nici sa retin nimic deosebit de util pt mine din ele.

Am citit mai devreme azi, (de fapt deja ieri), despre gazpacho de pe wikipedia, si prepararea lui mi se pare ceva extraordinar de laborios, adica nu ma vad eu pe mine ca as sta sa toc si sa pasez legume asa ca sa-mi fac eu gazpacho in casa vreodata...decat poate, mi-a facut placere sa-mi imaginez, asa ca o chestie total speciala daca as dori sa invit pe cineva ff ultra-special la masa si chiar as avea de gand sa ii ofer si mancare pregatita de mine, ceea ce e deosebit de putin probabil ca se va intampla decat poate dupa ce trec de 55 de ani, si va trebui sa fie fata de o persoana de varsta similara cu mine, in nici un caz cineva mult mai tanar sau mult mai batran, pt ca pur si simplu in primul rand nu as dori sa am raspunderea hranirii unor oameni posibil mai vulnerabili decat mine cu mancare gatita personal de mine, mai ales daca ar fi mai in varsta, si in al doilea rand nici nu doresc sa imi fac relatii de acel gen in care ar trebui sa ofer eu personal mancare facuta de mine cuiva de varsta ff diferita de varsta mea, plus ca acel posibil invitat de viitor ar trebui sa fie un prieten ff bun cunoscut de mine anterior de minim 10 ani + sa si tin la el in mod real deosebit de mult + si el sa fie deosebit de binevoitor si indulgent fata de mine de-a lungul acelei indelungate perioade, astfel incat sa fiu eu personal chiar tentat de a propune cuiva sa gatesc eu mancare adevarata, din ingrediente spalate, curatate, si pregatite exclusiv de mine, in vreun week-end vreodata, desigur nu in mod repetat, doar asa ca o ocazie in loc de a petrece timpul in alt fel...ceea ce este deosebit de putin probabil sa se intample, cel putin in cazul meu, si mi se pare in mod practic un fel de imagine autentic fictionala made in Hollywood...desi cunosc si eu vreo 2 cupluri de oameni gay care au acum cam varsta asta, asa peste 50 de ani, care functioneaza la un nivel OK similar cu un cuplu obisnuit, deci nu zic ca e imposibil, doar ca e statistic improbabil, in mare parte, cred, si pt ca s-au si schimbat niste chestii culturale si sociale intre timp, plus si eu am tot calatorit de la o varsta mica intre diverse culturi care erau si ele in continua schimbare, fara a avea niciodata o intentie deosebit de clara de a adopta vreuna ca sa fie a mea personala, nemaipomenind ca acele persoane sunt oameni cu adevarat superior inteligenti adaptativ, care inca nici nu dau semne de declin cognitiv incipient, (barbatii fiind la risc ceva mai mare decat femeile pt asa ceva, desi, desigur la varste ceva mai avansate decat doar 55 de ani, cam dincolo de 65 de ani, mai ales in tarile in care lumea traieste mai mult si incearca sa si adopte un stil de viata mai sanatos).

Leapsa terapeutica

Bloggerul Rara Avis mi-a dat o idee SUPER pt o leapsa in legatura cu care mi-ar face si mie placere sa incerc sa depun efortul de a o rezolva in mod cat mai constiincios si sincer, cea despre imaginea unui posibil profesionist care ar putea avea un rol de tamaduitor/vindecator/indrumator-educator de sanatate de tip medic, dar pe diferite stiluri si domenii medicale.

Cerinta lepsei este de a incerca sa se gaseasca o imagine care ar putea reprezenta un profesionist educator de sanatate si tamaduitor "optim ideal" pt stilul medical profesional respectiv, cu scopul efectiv de a face PR acelei branse, inclusiv de a captura mai bine atentia publicului larg contemporan, in scopul relativ etic ca acest public target sa fie educat mai optim pe teme de sanatate personala, si a descrie aceasta imagine fie cu ajutorul unei fotografii sau ilustratii daca se gaseste vreuna, fie in cuvinte, insa sa fie total pertinent pt AZI-ul si pt AICI-ul regional cultural semnificativ/important al fiecaruia care rezolva leapsa, (care NU trebuie sa fie neaparat identic cu locul geografic in care se gaseste fiecare in clipa asta, pt ca multi oameni pot fi in vacanta, plus si eu insumi nu am de gand sa ma gandesc la "aici"-ul meu curent norvegian, ci mai curand la "aici"-ul meu general cultural semnificativ pt mine), si nu pt cine stie ce timpuri din secole anterioare sau locuri geografice indepartate, desi desigur, daca o imagine dintr-un secol anterior sau din vreun loc distant geografic e considerata autentic potrivita si pt ziua de AZI si pt AICI-ul regional cultural semnificativ al celui care raspunde, este total permis, ba chiar incurajat, de a o prezenta, deoarece poate aduce si elemente educative suplimentare pt istoria mai veche sau mai noua a medicinii si/sau activitatii de tamaduire pe diverse culturi, plus poate si inspiratie pt alte articole pe tema destul de serioasa a educatiei populatiei generale pt sanatate personala. Ar fi ideal daca fiecare ar putea sa se gandeasca ce imagine le-ar inspira lor personal cea mai mare incredere daca ar fi vorba de propria lor sanatate personala, sau de sanatatea membrilor familiei lor, dar si la ce ar crede ei ca ar fi potrivit si pt oamenii din societatea din jurul lor cu care interactioneaza ei cei mai des, (sau la care se gandesc ei mai mult, in caz ca sunt undeva departe de acestia in vreo vacanta pe cine stie ce insula exotica misterioasa si/sau de lux), adica efectiv o alegere optim recomandabila atat pt sine cat si societatea mai apropiat pertinenta lor. E total OK de a propune rezolvari partiale, nimeni nu e obligat sa piarda timp aiurea cautand atatea imagini pt atatea intrebari. E total OK de a se raspunde si umoristic, fie sadic sau in alte stiluri de umor la unele intrebari sau la toate intrebarile !

Imi cer scuze anticipat pt o terminologie posibil imprecisa sau inadecvata in formularea intrebarilor acestei lepse, inclusiv titlul ales pt aceasta leapsa. Precizez ca leapsa este originata de o pura curiozitate personala culturala total spontana din partea mea, si nu am absolut nici un fel de motivatie specific materiala in legatura cu aceasta leapsa. Sunt eu insumi deja ff curios in legatura cu rezolvarea acestei lepse asa pt mine insumi ! Anticipez ca e posibil sa ma chinui destul de mult ca sa o rezolv !

Desigur ca ideea de baza a acestei lepse nu e probabil una total originala sau noua, dar nu cred ca am citit eu pana acum vreo leapsa in legatura cu acest subiect, nici macar un articol de blog in lb romana legat de aceasta tema de PR, (desi as fi curios sa citesc, prin urmare incurajez si pe altii sa scrie articole chiar mai serioase pe aceasta tema), asa ca, daca bloggerul Rara Avis m-a inspirat, (si ea m-a inspirat, altfel nici prin cap nu mi-ar fi trecut mie sa ma gandesc sa formulez aceasta leapsa !), mie mi-a facut placere sa imaginez si aceasta leapsa, ca altceva tot nu am mai bun de facut zilele astea, mai ales ca incerc, ca de obicei, sa evit cat pot sa ma ocup de alte chestii mult mai pertinente si real mai utile, posibil si chiar mult mai beneficiale pt mine !

Am sa invit O GRAMADA de bloggeri sa rezolve aceasta leapsa deoarece chiar sunt curios sa citesc sau sa vad cat mai multe imagini interesante + doresc sa se chinuie si altii nu numai eu, asa cum anticipez ca ma voi chinui eu ca sa pot rezolva acest nou subiect total neimportant si nepertinent pt interesele mele curente, (care constau in principal de a-mi gasi un job nr 2 de sofer personal pt o persoana real adulta si inca non-senila de profesie businessman intreprinzator cat de cat etic si competent, pt ca am determinat ca un job 2 de phone sex e prea sedentar pt gusturile mele personale, ba chiar si posibil daunator sanatatii mele personale, chiar si daca am experienta buna si chiar relativ indelungata si destul de divers culturala in industria de phone sex, si chiar si daca eu prefer in mod real sa stau in picioare cand vorbesc la telefon cu oricine, nu numai in interes de serviciu) !

Deci, in ordine total aleatorie, invit la aceasta leapsa pe: Vienela, Vladen, Kadia, Raul Rual, Mircea Vladut, Pandhoraa, Carmen, Amiralul, Pato Basil, Zina, Rara Avis, Ioana K-man, Emil (Calinescu), Blog en Miettes, Ciprian (Pardau), Ana Maria Stroescu (pe care o indem si la acest efort civic social, daca tot a ridicat problema de atatea ori, in moduri chiar pertinente si total non-stridente, desi pe mine personal m-au cam speriat uneori pt ca erau sau mi se pareau mie chiar destul de complicate), Belgianca, Carnetelul, Casa cu Nuci, CLM, Krossfire, Daurel, Ninulescu (nu rezist sa nu-l speriu cu inca o leapsa dificila !), Elly, Ratatouille, Adelina Iliescu, Intuneric, Nume, Spanac, Mancatorul de foc si poate si sabii (ma rog, si de mici !), Gabriela, Tiberiu (Orasanu), Neuroanchiloza, Hapi, Probiu, Razvan (Himself), desi nu e obligatoriu pt nimeni din aceasta lista de invitati sa o rezolve, plus totodata e permis si oricui doreste care nu a fost mentionat pe aceasta lista sa o preia.

  1. Imaginea optima sau ideala, (sau caricaturizata, daca va face placere), a unui medic/tamaduitor homeopat contemporan din zona culturala cea mai pertinenta pt dvs personal, (e voie sa oferiti sugestii si pt alte zone, daca va vine inspiratie, si acest lucru este valabil pt fiecare intrebare).

 
  2. Imaginea unui medic de familie de tip "vestic" modern

 
  3. Imaginea unui medic/terapeut acupuncturist

  4. Imaginea unui specialist obstetrician-ginecolog

 
  5. Imaginea unui chirurg ortoped

  6. Imaginea unui shaman/tamaduitor popular care cunoaste si utilizeaza diverse metode specific culturale populare cunoscute din batrani, care pot include si metode de tip descantece, plante aplicate sub diverse forme (bauturi, fumigatii, inhalatii, etc), sfatuiri sau rugaciuni catre una sau mai multe divinitati sau spirite, si alte ritualuri specifice culturii stravechi si a fondului de cunostere stravechi al regiunii respective, care s-a transmis mai mult oral, sau majoritar oral la inceput, poate mai apoi si in scris (desi nu e obligatoriu)

  7. Imaginea unui oncolog (care evalueaza si trateaza oameni bolnavi de diverse cancere prin diverse metode)

  8. Imaginea unui medic psihiatru (care evalueaza si trateaza oameni cu tulburari ale functiilor mintale si tulburari asociate de emotii si comportamente real neobisnuite atat pt acel om asa cum era sau e el de obicei, cat si pt cultura caruia acel om apartine)

  9. Imaginea unui medic/tamaduitor naturopat (care trateaza diverse suferinte individuale umane cunoscand in principal diverse plante, poate si o dieta specifica in care se pot regasi acele plante)

10. Imaginea unui medic legist (care se ocupa de cazuri aflate la interfata cu cazuri adresabile legal, inclusiv consultatii si examinari de oameni vii sau chiar oameni decedati sau portiuni/fragmente de oameni decedati)

11. Imaginea unui educator public in domeniul istoriei medicinii (universale si/sau nationale)

12. Imaginea unui medic/tamaduitor cunoscator al unor diverse metode si filozofii considerate "estice"/"orientale" (care desigur ca pot fi mai multe, insa e total la libera alegere a fiecaruia ce imagine alege)

13. Imaginea unui ministru al sanatatii

14. Imaginea unui educator si tamaduitor sexolog

15. Imaginea unui educator si tamaduitor pe domeniul addictiilor (abuzului si dependentei psihologice si fizice de alcool, diverse subtante sau chiar comportamente cvasi-compulsive efectuate exagerat de frecvent considerate nocive pt sanatatea individuala si sociala)

16. Imaginea unui educator de public larg pe diverse teme de sanatate personala

17. Imaginea unui medic sau profesionist in medicina de urgente de orice fel, inclusiv in camere de garda si Salvare

18. Imaginea unui sfatuitor de oameni in legatura cu posibile probleme de relationare cu familia lor, cu scoala, cu colegii de serviciu, cu societatea mai larga- pot fi imagini diferite in functie de pregatirea acelui om, care poate fi si medic, dar poate fi si psiholog, sau asistent social, sau preot, sau pedagog, sau shaman, etc, sau poate fi o imagine comuna optima pt activitatea principala in scopul respectiv mentionat, (relationarea umana, care poate include si relatiile unui om cu sine insusi, inclusiv parerea lui despre sine insusi, dar si de prietenie, si de dragoste, si specific sexuale, si de cuplu, si comerciale de consumator general, si cu vecinii, si cu profesorii, colegii, sau inferiorii sau superiorii ierarhici sociali sau de serviciu, etc.)

19. Imaginea unui cercetator in domeniul sanatatii umane (care doreste sa investigheze diverse metode de examinare, diagnostic, terapeutice si preventive de suferinta si boala, si in esenta sa duca domeniul de cunoastere respectiv mai departe, indiferent daca se concentreaza pe un domeniu mai ingust sau mai larg, si indiferent daca foloseste o metoda de cercetare considerata cf metodei stiintifice clasice sau nu, cercetator sa fie, iar sanatatea fiind definita ca acea stare optima de bunastare biologica, psihologic umana, si sociala a fiecaruia, sau poate si acea eficienta optima metabolica si/sau functionala a oricarui organism uman viu, sau chiar si poate mult mai partial si reductiv si totodata literar, acea capacitate optima de a munci, a se relaxa, si a iubi a fiecarui om, adecvata varstei lui de dezvoltare si etapei lui de viata, adecvata atat din punctul de vedere al acelui om despre sine insusi, cat si al altor oameni autentic importanti pt acel om, fie ca acestia se afla in imediata apropiere momentana a acelui om sau sunt inca in viata sau nu)

20. Imaginea unui medic/tamaduitor pediatru (de nou-nascuti, bebelusi, copii, si adolescenti)- poate fi o singura imagine, sau imagini diferite, la alegere

21. Imaginea unui medic/tamaduitor gerontolog (de persoane "batrane" care au peste 65 de ani)

22. Imaginea unui medic veterinar (important deoarece ff multi oameni au animale de companie, sau cresc animale domestice pe langa casa)

23. Imaginea unui stomatolog

24. Imaginea unui asistent medical (cf definitia dorita de fiecare !)

 

Non-fiction

Dupa ce m-am indepartat in mod politicos insa cat mai rapid posibil acum vreo saptamana de ultima cea mai recenta persoana cu care as fi putut risca sa formez o relatie ceva mai stabila de mai lunga durata, mi-a fost imposibil sa evit, probabil fiind oarecum neatent distrat de inevitabile sentimente de vinovatie plus probabil si din comoditate deoarece mi-a devenit recent vecin, sa nu ma indragostesc ieri iar de cine nu trebuia, inca unul prea tanar plus degustator destul de experimentat nu numai de bere, dar chiar si de vin, desigur la nivelurile social acceptabile, larg populare, si legale ale populatiei in varsta de 19-20 de ani. Macar asta e gay hotarat, si nu e straight, bisexual, sau, Doamne fereste, inca in dezvoltare. Plus e tuns a la mode in stil Harry Styles, si asta il face, desigur, si mai increzator si indraznet, similar role-model-ului ales. Noroc ca atunci cand m-am intalnit a 2-a oara cu el, am remarcat, datorita indraznelii lui, desigur, nu ca as fi fost eu neobisnuit de avantat, ca are ochii de culoare mai banala decat cerul, (care in acel moment era indigo intens catifelat), deoarece altfel as fi inceput sa-mi fac prea multe probleme de etica, si eu am cam obosit de chestiile astea mai recent, cred ca efectiv m-am epuizat la maxim in legatura cu astea in relatia mea cu micul print, si nu mai doresc sa trec niciodata prin asa ceva.

Eu, cand sunt pus fata in fata cu oameni atat de hotarati, nu ma iau niciodata la tranta cu destinul, si chiar tind sa devin cat mai fatalist si pasiv, chiar si daca nu e neaparat cazul, sau nu mi se cere asta in mod expres. Plus, cand esti chiar atat de decis la numai 20 de ani, de obicei ti se ofera destul de rar ocazia sa fii in top, asa ca mi-am zis sa fac si eu o fapta buna, asa in maniera civic sociala mai clara, si sa nu fiu obligat totodata sa privesc direct la coafura Harry Styles in acelasi timp, nici sa inchid ochii ca sa n-o mai vad, (desi lui in particular ii sade chiar mai bine plus e de culoare mult mai adecvata), gest de ochi inchisi care e atat de usor mis-interpretabil ca un posibil gest excesiv de pasional, fie de acceptare, fie de respingere. (Nu-mi fac probleme daca el sau altul va citi asta vreodata, deoarece sper ca informatia poate fi utila si in sens mai larg.)

In fine, nu despre "printul Harry" ma simteam eu obligat sa scriu, ci mai mult despre o restanta legata de un comentariu al blogger-ului cu ID, (si probabil si grad, cel putin meritat daca nu chiar formal), de Amiral de pe blogul lui Intuneric in legatura cu acea leapsa politically incorrect despre carti. Voiam sa povestesc oarecum mai pe larg, (la un nivel destul de ultra-superficial), despre relatia mea cu cartile de non-fictiune, (desi asta NU trebuie interpretat ca vreun raspuns partial la ultima intrebare a acelei lepse).

Eu nu am primit prea multe modele cand eram mic fata de non-fictiune decat de tip exclusiv manual scolar, si din alea zau daca are cineva chef sa citeasca vreodata, plus eu nu am fost nici deosebit de pasionat de domeniul sau materia scolara istorie, asa ca nu m-am bagat nici la citit carti de istorie, chiar si semi-fictionalizata, desi aveam cateva in casa, (cu exceptia unei carti despre Revolutia Franceza pe care m-am simtit obligat s-o citesc la cativa ani dupa Revolutia din decembrie, desi nu as putea spune ca am inteles sau retinut ceva prea specific din ea la acea varsta inca relativ tanara, desi tin minte ca mi-a placut stilul in care fusese scrisa, plus am retinut ca era posibil ca autorul acelei carti sa fi dorit sa prezinte cum Revolutia Franceza ar fi putut "pava calea" catre viitoarea administratie Napoleon Bonaparte, o idee sustinatoare de posibila cauzalitate istorica, ceea ce mie mi s-a parut la acea vreme o idee destul de interesanta, probabil pt ca am si primit-o simultan cu propria mea capacitate in dezvoltare de a-mi nara propria mea istorie personala, capacitate despre care se stie ca este rudimentara in anii pre-pubertari, si se consolideaza in timpul adolescentei), iar domeniul mai larg al non-fictiunii l-am descoperit deja cand eu nu mai aveam chef de citit oricum, decat poate la nivel de cum as mesteca bubblegum, carti politiste, deci oricum mi-au scapat cativa autori de non-fictiune posibil interesanti, de ex Mark Kurlanski, desigur si altii, dar pur si simplu nu am mai avut eu chef de ei, desi le-am tinut unora cartile in mana chiar destul de strans, si, astfel, din nonfictiune eu am citit doar despre expeditia Kon-Tiki si a vasului Beagle cand eram mai mic. Asta nu e vina nimanui, e pt ca dupa 13 ani parintii mei nu mi-au mai recomandat carti pt ca nu am mai vrut nici eu sa-mi recomande carti, ca daca ii lasam sa imi recomande carti in continuare, precis ca tata si mama ar fi stiut ce sa imi recomande si pe non-fictiune, pt ca tot tata imi recomandase si cartea despre Kon-Tiki si cea despre expeditia vasului Beagle mai devreme. Plus la un moment dat, pe la vreo 17-18 ani, cred ca am citit si cartea despre expeditia pe Everest din 1953 scrisa de Sir EdmundHillary, pe care o aveam in casa, dar poate ca ar fi trebuit sa o citesc mai devreme, si am mai citit ulterior si cateva alte carti de non-fictiune scrise de alpinisti, una despre Jocurile Olimpice de vara din 1964 de la Tokyo, si cateva carti scrise de dl Bill Bryson, dar pt mine majoritatea cartilor de non-fictiune au venit cam prea tarziu ca sa pot extrage din ele ceva mai mult decat o simpla apreciere de stil, pur si simplu nu mi-au mai fost ff esential "miezos" informative dincolo de informarea anecdotica respectiva, desigur in unele cazuri chiar interesanta, continuta in ele.

Iar cartile de fictiune posibil autentic informative dincolo de stratul cultural specific lor chiar ca sunt deosebit de rare, sunt mai mult poate cateva clasice ff larg cunoscute, cam atat, asta e senzatia mea, si alea trebuie citite cand trebuie, cand ai sub max 25 de ani, ca dupa aia, sunt poate autentic util informative doar pt cei care lucreaza in vreun domeniu academic sau educativ, altfel, la ce sa poata altceva folosi unui adult acei clasici ? (desigur pt cei care doresc sa aprecieze literatura ca arta, inclusiv si stilistic, asa ca si cum ar asculta muzica, da, dar nu sunt eu ala marele fin apreciator de diverse arte...chiar in mod real din ce in ce mai putin, minus poate cativa clasici ff larg recunoscuti ca fiind de nivel real de geniu, pe care am sa-i tin minte si am sa ma bucur ca am auzit si eu de ei, si gata, doar atat)







 

The ones that got away...

Am avut acum cateva zile o reflectie personala inspirata de o poezie de pe blogul bloggerului Madelin, un blogger cu interese literare, am impresia, postmoderniste cultural romanesti, poezie numita Ritm alb, in care autorul, (nu stiu daca ea sau altcineva), parea sa urmeze un fir narativ personal tematic culinar legat de modul in care un cunoscut, probabil cineva de care fusese atasat(a) afectiv, i se adresase in trecut prin cuvinte. Am inceput mai intai, in mod previzibil, sa ma gandesc in mod recapitulativ trecand in revista putinele amintiri afective pe care le am eu legate de alimente, astea fiind total neimportante, decat poate ca mentiune ca acele amintiri legate de mancaruri propriu zise sunt in numar de 4 sau 5, (mancarurile constand din gris cu lapte preparat de mama, rulouri de foietaj cu crema de vanilie facute de bunica mea pt mine in fiecare an de ziua mea daca eram in Romania, un cozonac facut o data de bunica pt niste musafiri pe care l-am mancat eu pe tot, o cacao cu lapte oferita de mama pe care am refuzat-o, plus lapte dulce simplu, legat de o experienta total aversiva, prima si ultima oara cand am inghitit eu personal ceva care nu-mi placea din politete de musafir cand aveam 10 ani, despre care am povestit intr-un comentariu cu ocazia unui articol al bloggerului Andreea Iulia Toma, care mi-a adus aminte de acea situatie), si apartin copilariei mele pre-pubertare. Mai am desigur si alte amintiri legate de evenimente in care era prezenta si o mancare oarecare, insa nu ea era in prim plan, ci alte elemente ale acelei amintiri, mai curand tacamurile sau diverse ustensile de bucatarie, obiecte vestimentare, si mobilierul, decat macarea !

Mai apoi, neavand chef sa imi reamintesc aceleasi chestii de mult rasuflate pt mine, am inceput sa ma gandesc in mod mai larg la felul in care cineva isi poate povesti o istorie personala, si mi-am dat seama ca la mine, desi desigur ca nu poate fi una ff bogat sau interesant culinara, totodata nu poate fi una legata de cuvinte diferite specifice rostite de oameni semnificativi pt mine in trecut, deoarece eu pur si simplu am deosebit de putin de amintiri care sa fie legate de cuvinte specifice asociate cu alti oameni care mi-au vorbit mie in mod direct, deoarece pur si simplu eu nu eram atent mai niciodata la cuvintele altor oameni, (chiar si oameni deosebit de semnificativi pt mine), nici macar in mod deosebit la modul in care aceastia puteau rosti cuvinte fata de mine, daca aveau cuvinte de rostit, ci mai mult poate la gesturile, si atitudinea lor corporala generala, poate si la substratul mai profund al alurii generale caracteristice persoanei care mi se adresa, si, desigur, atmosfera sau peisajul din jur al episodului respectiv, inclusiv mobilierul, daca eram in vreo locuinta, (mai ales ca stateam adesea si cu ochii pe pereti, in tavan, pe ferestra, sau chiar catre usa daca vorbea cineva cu mine personal), poate si alte zgomote din jur, ff rar mirosuri sau arome...asta nu pt ca as fi crescut sau trait intr-o atmosfera total lipsita de mirosuri, dar probabil ca daca cineva chiar imi vorbea efectiv nu puteam fi atent si la mirosuri la nivelul la care as fi putut sa le retin, ci mai mult la sunete, (plus, desigur, la ce mai era prin jur). E cat se poate de clar ca am o problema de integrare de receptie centrala lingvistica, in afara de ADHD si de faptul ca sunt cam nesimtit, dar de asta stiam si nu asta e problema, mai ales ca nu are cum sa se schimbe, ci voiam sa remarc in continuare ca in sfarsit mi-a venit o posibila imagine in minte care poate reprezenta la figurat istoria narativa a unei persoane, aceea fiind imaginea unei supe cu galuste oarecare, nu una de nivel de fotografie dintr-o carte sau revista culinara, ci posibil si una deja inceputa, sau in care cineva s-a balacit deja, sau cu unele galuste deja posibil pe 1/3 mancate, in orice caz o supa cu galuste intr-o farfurie adanca, in care galustele ar reprezenta poate balize mai importante ale unor episoade care se pot tine minte in mod mai complex, iar zeama ar fi nu ceva curgator, ca un rau de munte care ar curge peste niste pietre, ci ceva lichid posibil mobil doar in mod stationar in cadrul acelui recipient concav, cam la fel ca si apa dintr-un lighean cu niste ratuste si vaporase de cauciuc plutind pe acolo prin ea.

 

Una din galuste este atunci cand am dansat cu d r, prima si posibil ultima oara cand am dansat eu in mod specific cu un baiat de care eram indragostit in public, desi am mai dansat asa in particular, dar dansurile alea sunt chestii total obisnuite si banale pt oricine, plus dansurile din cluburi la gramada cu atingeri ocazionale pe umeri sau alte parti corporale nu se pun oricum. Mie nu-mi place sa dansez, nici in public, nici in particular oricum. Deoarece nu am luat niciodata cursuri de dans, mi se pare total ridicol si inutil daca nu e semnificativ pt vreo ceremonie anume. Atunci a fost semnificativ deoarece d r se decisese sa accepte sa ne sarutam, voia asta, plus a vrut sa-mi demonstreze ca era sigur pe decizia lui, si de aia a facut-o in public, desi desigur ca era semi-intuneric si restul erau oricum aproape total intoxicati sau deja adormiti pe acolo, ca altfel nu cred ca ar fi facut-o. Pur si simplu nu voia sa se decida. Era OK ca aveam amandoi doar 16 ani oricum. Plus ne tinuseram deja de mana cand fuseseram doar noi doi, numai ca atunci nu voise sa ne sarutam, inca avea ezitari, si nici nu voia sa vorbeasca despre asta, si, desi eu eram decis, si totodata sigur, oricum nu l-as fi grabit pe el niciodata in acest sens. Stiu ca mi-a vorbit in timpul acelui dans pt a-mi cere permisiunea sa ne sarutam...voia, desigur, sa fie el in control asupra intregii situatii...insa efectiv nu mai tin minte ce cuvinte a zis, nu stiu daca a zis ceva comun de tip "vrei ?", sau "e OK ?", eu desigur ca nu am raspuns nimic decat gestic, ca eu nu vorbesc in real life oricum in cazuri din astea simple, (adica in care e deja clar ca va fi vorba de un sarut sau un act sexual oarecare simplu comun non-penetrativ si non-BDSM), decat daca ori intreb eu primul, ori, daca as fi eu cel intrebat, ar trebui cumva sa zic "nu", dar asta nu mi s-a intamplat decat de vreo cateva ori cand eram adolescent in Romania, pt ca in alte dati sau locuri nici nu a mai fost nevoie sa zic "nu", ci pur si simplu a fost de ajuns un gest de refuz sau dezinteres oarecare, fara sa mai trebuiasca sa zic vreun cuvant. Sarutul in sine a fost induiosator, desi oarecum nu total satisfacator pt mine, in mod oarecum ciudat si chiar usor descumpanitor pt mine, mi-a amintit de prima oara cand sarutasem eu o fata. El a fost, in mod previzibil, destul de timid si totusi inca nesigur, si nici eu aveam indeajuns de multa experienta ca sa-l pot indruma, dar de fapt eu nici nu am vrut absolut niciodata sa am sentimentul de responsabilitate de vreo anumita indrumare fata de el, fata de nimeni, de altfel, absolut niciodata. (Mi se pare un lucru pentru care eu nu m-am simtit niciodata competent, nici nu am dorit sa capat vreo competenta anume, si mi se pare totodata ceva deosebit de complicat din punct de vedere etic, ceva atat de complicat incat ma simt oarecum si vinovat uneori ca mi-a fost efectiv groaza de a adresa vreodata aceasta problema chiar si la nivel pur teoretic principial, desi am pierdut o gramada de vreme formulandu-mi destule principii in legatura cu o gramada de alte chestii care de fapt nici nu ma privesc pe mine personal chiar asa de mult.) Desi eu am fost real indragostit de el, imi dau seama totodata ca el nu a fost indragostit in acelasi fel sau la acelasi nivel de mine. Stiam asta intr-o oarecare masura si pe atunci, insa nu de asta imi pasa mie, plus ca nu aveam nici chef sa ma gandesc prea mult la chestiile astea de reciprocitate, pt ca intuiam si pe atunci ca reciprocitatea sentimentala identica sau perfect simultana, sau perfect echitabila nu e ceva absolut necesar sau deosebit de frecvent. El era oricum pe drumul lui propriu catre identificare si acceptare de orientare sexuala. Desi el e o galusca pt mine, am impresia ca eu pt el sunt doar un fragment de patrunjel plutind in supa lui. 

Despre galusca asta nu mai am chef sa scriu.

Ma simt obligat sa mentionez ca am scris textul primei galusti dintr-o perspectiva si cu un vocabular contemporan prezent, nu din punctul de vedere al celui care eram eu atunci la 16 ani, pt ca desigur ca atunci eram altfel, cvasi-altul, si gandeam altfel, efectiv cu un alt vocabular, plus in mod cat mai concret intr-o alta limba, chiar si la nivel afectiv, nu doar rational, decat lb pe care o utilizez acum. Totodata textul nu e scris in stil literar liric-romantic. Eu nu ma pricep sa descriu sentimentele in cuvinte, si nici nu am de gand sa invat in mod specific sa fac asa ceva, nici macar pt sentimentele mele prezente, daramite ca sa le pot reconstitui si reda intr-un mod cat de cat acceptabil pe cele de atunci. E oarecum mai mult ca un fragment de text de manual de istorie de calitate slaba scris dintr-o perspectiva contemporana, chiar daca este scris de mine despre mine. Nu stiu cat de usor ne este in general sa ne fim proprii nostri martori cat de cat rigurosi, oricat am incerca sau chiar am avea tendinta sa ne detasam oarecum si sa fim atenti la noi insine. Eu oricum nu am avut niciodata o inclinatie deosebita catre introspectie, desi uneori am mai reusit sa fiu atent la propriile mele gandiri si emotii, in timp ce interactionam cu altcineva, insa asa ceva mie nu imi este util in clipa asta, si nu imi era util nici atunci la 16 ani. Probabil ca am reusit sa fiu semi-atent atunci deoarece eram curios, plus deoarece aveam un grad de anxietate sa nu depasasec cumva o limita acceptabila (pt mine insumi), adica am fost, cum s-ar zice, "self conscious".

Leapsa politically incorrect [NC-17]

Am primit o invitatie de a raspunde la o leapsa despre carti de la bloggerul Vienela si mi-a fost absolut imposibil sa dau un alt titlu acestei lepse, eu avand si o relatie deosebit de particulara cu cartile, ca obiect de fetish, plus nu mai vorbesc de conotatiile politice posibil emotionale legate de istoria universala a acestor obiecte.

Disclaimer: Am dat copy paste integral "as is" cu diacritice cu tot la intrebarile propuse, ca sa se vada cat mai clar ca aceasta leapsa NU a fost creata de mine si eu nu-mi voi asuma raspunderea decat pt raspunsuri. Am incercat sa aflu cine a creat aceasta leapsa, insa nu am reusit sa aflu decat ca ea a fost preluata din "blogosfera", unde se pare ca circula de cel putin 3 ani, dupa cate am putut eu determina, desi tot nu am reusit sa aflu cine a creat-o. Declar ca am consimtit sa raspund favorabil la invitatia de a raspunde la aceste intrebari fara nici o constrangere din partea nimanui, ca este o activitate benevola insa nu neaparat cu caracter caritabil, si nu are totodata un scop intentional educativ. Am sa incer ca formulez toate raspunsurile intr-o stare capacitativa, desi nu pot sa promit o alcoolemie 0, mai ales fiind vineri seara, insa totusi am sa ma straduiesc sa fie sub 1,2 la mie atunci cand voi raspunde la fiecare din aceste intrebari. Imi cer anticipat scuze universale fata de toate persoanele fizice, fie ca sunt si juridice sau nu, din lume din trecut, prezent, si viitor, in perpetuitate, pt greseli de ortografie sau gramatica in formularea raspunsurilor mele, si/sau pt raspunsuri incorecte, incomplete, nesatisfacatoare, sau in orice alt fel posibil tulburatoare pt oricine, indiferent de sex genotipic, sex fenotipic, identitate personala de gen, orientare sexuala, varsta, nivel de educatie, profesie, stare maritala, etnicitate, cultura, si oricare alta posibila variabila umana vreodata descrisa sau descriptibila pe viitor. NU imi asum raspunderea pt nici un minor sub 17 ani care ar putea fi influentat in vreun fel educativ pozitiv sau negativ de raspunsurile mele, de aia am si dat rating NC-17 acestei lepse. Comentarii de tip contestatie, care trebuie descrise si numite ca atare in corpul comentariului, (prin scrierea cuvantului "contestatie" inainte de a face acel comentariu), se admit pt o perioada de 5 (cinci) zile dupa incheierea activitatii de raspuns integral la aceasta leapsa, si acestor contestatii li se va raspunde in termen de 90 (nouazeci) de zile lucratoare, cu existenta posibilitatii ca unele raspunsuri sa fie modificate in urma unor contestatii care vor fi gasite pertinente si credibile. Raspunsurile la aceasta leapsa isi pierd total valabilitatea dupa 90 (nouazeci) de zile de la incheierea activitatii de raspuns integral la toate intrebarile, acea incheiere fiind anuntata public de cuvantul "sfarsit" in josul paginii, (inainte de incheiere, cat inca tot raspund, aparand in schimb expresia "va urma", tot in josul paginii).

1. Când faci o pauză de la citit, foloseşti un semn de carte sau îndoi un colţ al paginii?
    Semn de carte.

2. Ai primit în ultimul timp o carte? Dacă da, care a fost aceasta?
    Da. Nu ii tin minte titlul si nu o am la indemana acum ca sa verific. Nu am citit-o. Are o coperta alba moale cu niste note muzicale de culoare neagra pe ea.

3. Citeşti în baie?
    Mai rar in ultima vreme. Cand eram mic citeam in general mai mult, deci inclusiv in baie.

 

4. Te-ai gândit vreodată să scrii o carte? Dacă da, despre ce?

     Nu. Am fost rugat de mai multe ori de 2 membri ai familiei mele sa scriu o carte, insa am refuzat, pt ca nu stiam despre ce sa scriu si mai ales in ce fel sa o scriu, si mi-a fost lene sa aflu care ar fi modul cel mai eficient pt mine sa scriu o carte.

5. Care este cartea ta preferată?
    Nu am o carte preferata. Nu am avut niciodata o carte preferata. Mi-au placut anumite carti mai mult decat altele, insa nu as putea sa spun ca una ar putea sa imi fie preferata.

 

6. Îţi place să reciteşti unele cărţi?

    Nu tin minte sa fi recitit vreodata o carte, desi e posibil sa se fi intamplat.

7. Ce părere ai despre o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciezi şi ce le-ai spune?

    Daca am o curiozitate despre un autor inca in viata ii pot vizita website-ul, daca are unul, si pot cauta interviuri cu el pe YouTube sau in general pe Internet. Chiar fac asta destul de des, in medie poate cam de 2 ori pe luna. Nu vad de ce ar trebui sa ma intalnesc eu in persoana cu un autor profesionist. Ma astept sa povesteasca singur ce are chef sa zica despre profesia lui si despre cartile pe care le scrie, deoarece majoritatea autorilor publicati contemporani au diversi agenti care le fac reclama, sau isi fac reclama singuri, sunt prezentati si prezenti in mass-media destul de frecvent, etc. Exista totodata website-uri specializate pt a prezenta interviuri cu diversi autori pe care eu le vizitez destul de des.

8. Îţi place să vorbeşti despre ceea ce citeşti şi cu cine?

    Vorbesc despre carti uneori cu prietena mea.

9. Care sunt lucrurile care te determină să alegi o carte anume?
    Am ritualuri specifice legate de alegerea unei carti daca intru intr-o librarie sau biblioteca. Daca ma decid sa cumpar o carte de pe Internet, de obicei este in urma unei prezentari in mass-media, mai rar s-a intamplat sa caut eu o carte anume, uneori am urmarit carti publicate de un autor specific, si de obicei folosesc Amazon dot com, un website pe care l-am vizitat de cand am capatat acces la Internet in 1995. Exista si cateva alte website-uri pe care le-am vizitat si folosit in cazurile mai rare cand am dorit sa cumpar carti mai vechi pe care nu le puteam gasi la inceput pe Amazon dot com, cand inca nu aveau disponibile linkuri cu librari independenti, si, ulterior, dupa ce acele linkuri au devenit disponibile, de obicei am ales sa cumpar cartile de la aceeasi librari pe care ii cunoscusem si folosisem si inainte.

10. Care crezi că este o “lectură obligatorie”, o carte pe care toată lumea trebuie să o citească?
      Probabil Mme Bovary, de Gustave Flaubert, o carte destul de informativa pt a intelege o perspectiva culturala europeeana dintr-un punct de vedere mai realist uman contemporan. Eu personal as recomanda ca ea sa faca parte din curriculum-ul de lecturi obligatorii la nivel de liceu in toate tarile UE si tarile care se afla pe lista de accesiune UE, iar la nivel international pt elevii liceelor cu perspectiva de a lua un bacalaureat international, si pt oamenii care au de gand sa lucreze in UE. Cartea se gaseste tradusa in diferite limbi, poate fi inteleasa, prezentata, si discutata la diverse nivele, este o carte despre care s-a spus in mod deosebit de larg ca este scrisa intr-un stil ff frumos si corect, si este considerata totodata primul roman realist al literaturii europeene. Ecranizarile de pana acum nu o reprezinta in mod adecvat, si de aceea cred ca trebuie prezentata la clasa, si discutata cu elevii de varsta de liceu atat din punct de vedere masculin cat si feminin, cat si din perspective culturale internationale non-europeene dat fiind ca in prezent multi rezidenti UE vin ca noi imigranti din culturi non-europeene, si destul de multi din ei sau copii lor vor fi scolarizati liceal.

11. Care este locul tău preferat pentru lectură?
      Acasa, de obicei in pat. In afara casei, in diverse librarii si biblioteci, si in mijloacele de transport in comun..

12. Când citeşti, asculţi muzică sau preferi liniştea?
      Nu am remarcat vreo diferenta. Eu nu ascult muzica foarte des, decat daca se intampla sa fie acolo in jurul meu, insa adesea am citit carti sau reviste in timp ce sonorul de la TV era deschis, sau in mijlocul zgomotelor obisnuite din public.

13. Ai citit cărţi în format electronic?
      Am citit fragmente de carti in format electronic.

14. Citeşti numai cărţi cumpărate sau şi cărţi împrumutate?
      Am citit pana acum atat carti cumparate cat si carti imprumutate de la biblioteca.

15. Fă un top 5 al celor mai bune cărţi/serii pe care le-ai citit vreodată:
      Raspunsul la aceasta intrebare ar fi deosebit de lung, deoarece ar trebui sa adresez atat carti de non-fictiune cat si de fictiune de diferite genuri, plus ar trebui sa ma gandesc cum sa adresez in mod optim chestiunea si la un nivel international destul de larg, asa ca nu am sa raspund acum si aici la aceasta intrebare. Poate voi face odata un articol separat cu un posibil raspuns la aceasta intrebare, insa in general cred ca o asemenea incercare ar necesita depunerea unui efort pt care nu ma simt de loc motivat in acest moment.

(Sfarsit)

Lance

Am pastrat azi un minut de reculegere pt cariera lui Lance Armstrong. Oricum, il admir pt competenta sa in prezentarea din cursul autocriticii. As vrea si eu sa fi reusit sa ma comport in acest fel relativ stoic echilibrat, nici ultra dramatic, nici cu remuscari (chiar si sincere) prea exagerate, de cate ori a trebuit sa imi fac eu vreo autocritica in public, ca la mine intotdeauna a degenerat la nivel ca efectiv lumea ori incepea sa rada de mine, ori unii mai slabi de inger deveneau sincer compatimitori, ori altii mai suspiciosi credeau ca-mi bat joc de ei...zau, si eu am fost intotdeauna sincer si nu am "jucat teatru" absolut niciodata, dar teatru a iesit de multe ori, si inca si din ala de calitate scazuta sau generator de confuzie masiva in jur, plus total o pierdere de vreme pt absolut toti cei implicati, chiar si pt amatorii cei mai arzator pasionati de spectacole teatrale, care precis si-or fi pus ulterior intrebarea oare de ce au dat banii pe biletul la spectacolul respectiv.

Cred ca in mare parte de vina este si fostul meu profesor de la cursul de actorie pe care l-am luat la Sc Populara de Arta, (cam cand aveam 20 de ani si inca visam sa prind un post de figurant profesionist pe undeva, oriunde, in orice, film, teatru, TV, porno, etc, macar ca sa-mi scot si eu ceva bani de buzunar extra, sa nu ma simt asa de vinovat ca stateam pe capul parintilor chiar total 100 % la varsta mea totusi recent teoretic adulta, ba le mai aduceam din cand in cand si cate un politist ca musafir neasteptat la micul dejun sau chiar la cina uneori din cauza alineatului 1 al articolului 200 inca in vigoare, si trebuiau sa hraneasca inca o gura in plus, cand ei mi-au zis clar inca de cand aveam 8 ani ca nu sunt interesati de a intretine mai mult de 1 singur copil din 2 salarii relativ mici, si aceasta decizie ramane finala, desi NU era numai din cauza ca eram eu un copil prea costisitor de intretinut, si in general NU era din cauza mea, ca nu toate deciziile lor ma priveau pe mine, avand si ei o viata separata de oameni adulti), profesor care pe mine in mod special chiar m-a sfatuit destul de direct sa fiu cat mai sincer si natural in prezentarea oricarui rol, indiferent de directia scenica, indiferent de metoda ceruta de rolul respectiv, fie drama, fie comedie, etc, pt ca numai asa putea exista o sansa (slaba) de a iesi ceva de capul meu ca actor, chiar si figurant + desigur, eu fiind lenes la invatatura sau dezvoltare personala, inclusiv profesionala in orice sens, m-am si bucurat sa aud acest sfat si i-am acordat si mare credibilitate...desi ar fi trebuit totusi sa iau nota si de statistica rezultatelor, cand am primit o singura data aplauze de la colegi din 15 cazuri de roluri diferite interpretate in fata lor la clasa, plus fusese si pt un rol de a recita o poezie despre toamna pe care o stiam inca din clasa a 2-a, si pe care o si repetasem anterior de zeci de ori sub instructiunile regizorale ff amanuntite, atente si personalizate ale bunicii mele, asa ca nu as putea spune ca aplauzele au fost acordate chiar sinceritatii si naturaletii mele personale in acel caz de exceptie, in toate celelalte 14 cazuri rezultatul fiind acela de confuzie si dezamagire intre colegii mei spectatori + profesor, exact cum am descris mai sus, plus, desigur, si de marele rezultat final ca nu am primit niciodata un call-back pt un rol de figurant intr-un film in care trebuia sa interpretez rolul unui taran (roman), si eu m-am dus (total cu pluta) la auditie imbracat intr-o camasa hawaii-ana de matase, (desi aveam niste pantaloni albi mai stransi pe mine, care puteau aduce teoretic a itari).

Leapsa Sci-Fi

Daca tot am scris despre revizionismul trecutului, de ce sa nu scriu acuma si despre revizionismul viitorului, adica despre SF, genul literar care imi place cel mai putin din toate, desi nu mi-am putut explica niciodata de ce, si drept sa spun nici nu mi-am pus aceasta intrebare niciodata, desi recent m-am simtit afectat emotional chiar mai mult decat media citind un articol intitulat Colonizarea lui Marte a inceput de pe blogul lui Ioana K-man, incat printre alte sute de cuvinte scrise in diverse comentarii, (majoritatea scrise de mine), mi-a trecut prin cap ca ar trebui sa-mi examinez poate mai aprofundat aceasta respingere pe care am resimtit-o dintotdeauna fata de acest gen literar, exceptie facand numai cartile scrise de dl Jules Verne, pe care as putea sa le citesc si sa le re-citesc chiar si acum, incontinuu, daca eu m-as re-apuca vreodata de a citi carti de fictiune non-politiste. Insa, deoarece mi-e lene sa incep o auto-examinare mai serioasa in legatura cu aceasta tema chiar acuma, plus ca, neavand de gand sa citesc nici o carte de fictiune momentan oricum, nefiind nici o graba sa aflu de ce nu mi-au placut mie cartile SF la vremea cand citeam carti de fictiune de genuri diferite, am preferat sa alcatuiesc o leapsa SF, pe care o propun blogger-ilor Ioana K-man, Ninulescu, si Vladen, in afara de mine insumi, plus tuturor celorlati care ar mai dori sa o preia. Cerinta este de a raspunde la intrebari + daca nu este cerut expres, de a oferi si titlul si autorul unei carti de SF, care ar putea adresa tema din intrebarea propusa.

1. Ce ar fi daca...?
    Ce ar fi daca as fi obligat sa fac eu parte din comitetul de selectie al unor potentiali membri care ar plecat intr-o expeditie fara posibilitate de intoarcere de tipul celei descrise in articolul Colonizarea lui Marte a inceput de pe blogul lui Ioana K-man (linkat mai sus) ?

2. Sunteti de parere ca o carte Sci-Fi trebuie sa promoveze neaparat, (chiar si indirect, asa, in subtext), metoda stiintifica ? De ce ?
    Nu, insa as prefera si de fapt chiar as recomanda ca acest lucru sa fie precizat clar de autor sau editor intr-o nota pe prima pagina a cartii.

3. Sunteti de parere ca o carte Sci-Fi trebuie sa adreseze neaparat problema Binelui si Raului ? De ce ?
    Nu, deoarece sunt de parere ca nici un autor al unei carti de fictiune de orice gen nu trebuie obligat sa adreseze o tema anume.

4. Sunteti de parere ca o carte SF de succes trebuie sa contina neaparat si minim 1 personaj total uman sau o minim o fiinta vie cu ADN uman, sau minim o fiinta vie sau chiar si artificial-robotica (deci non-vie) fara ADN uman insa totusi antropomorfic similara fie in aparenta, fie macar si partial in functionare, fie in ambele ? De ce ?
   Nu, bazat pe raspunsul de la punctul 3, desi, desigur, sunt de acord cu blogger-ul Vladen (care a raspuns deja la aceasta leapsa) ca ar fi deosebit de dificil ca acea carte sa fie de succes, insa eu nu cred ca acest lucru trebuie considerat imposibil, impracticabil, sau interzis, desi ar putea reprezenta un challenge pt un posibil autor de SF, si majoritatea autorilor profesionisti, fiind si ei oameni, probabil mai ales cei care se vor orienta spre genul SF, (desi nu numai ei) nu cred ca vor sa se chinuie in mod intentionat cu teme scolaresti, care li se pot parea absurde sau nepractice, sau pur si simplu de tip exercitiu didactic oarecum fortat, ca in cadrul unui curs de "creative writing".

5. Cunoasteti vreo carte SF scrisa din punctul de vedere, ca narator principal, al unei fiinte real vii non-artificiale non-umane, total lipsita de ADN uman, care totusi cunoaste, (fara motiv clar explicat necesar), limbajul uman si in care aceasta fiinta descrie si/sau interactioneaza si cu oameni reali ? (Poate sa fie o pisica, un pinguin, sau o planta, sau chiar o bacterie, poate desigur sa fie si o fiinta vie extra-terestra, insa real vie sa fie, cf definitia scolareasca curenta a functiilor fiziologice ale unui organism viu cu organizare celulara, fara a utiliza extrapolari de nivel figurativ la posibile fiinte artificiale robotice care par a indeplini una sau mai multe din functiile fiziologice ale unui organism viu cu organizare de la unicelular in sus. Desi se accepta in mod larg ca virusii nu sunt organisme vii, e voie sa fie si un virus, pt ca eu chiar as fi curios daca ar exista o carte SF scrisa din punctul de vedere al unui virus, insa mi-e lene momentan sa dau Google.)
    Efectiv habar nu am ce si cum sa raspund la aceasta intrebare, asa ca voi da Google. Da, am aflat ca exista astfel de carti, si personajele au o psihologie si un comportament ff asemanatoare cu cele umane si/sau sunt antropomorfizate deosebit de mult.

6. Sunteti de acord cu includerea genului sau subgenului de literatura Fantasy (de ex seria Harry Potter, Cronicile Narnia, trilogia Lord of the Rings) in genul mai larg SF ? Dar a genului sau subgenului de literatura "Magic realista" in care unele elemente sau actiuni fantastice cu caracteristici magice pot apare intr-un mediu oarecum obisnuit descris chiar realist (de ex ca in unele carti scrise de Gabriel Garcia Marquez, sau Italo Calvino) ? De ce ?
    Am citit pe wikipedia ca scrierile d-lui Voltaire, Micromegas si Visul lui Platon, sunt incadrate de unii la SF, asa ca de ce nu ? Nu am preferinte clare legate de nosologia literaturii de fictiune, nu cred ca exista inca destule criterii ff precise pt a valida o nosologie anume mai mult decat alta, si habar nu am daca efortul de "nosologizare" al literaturii de fictiune trebuie sa fie deosebit de persistent, desi, desigur, discutiile in acest sens din partea persoanelor posibil interesate in asa ceva le pot fi utile acelor persoane, si poate si cunoasterii umane in general...efectiv habar n-am. Nu ma pricep de loc la filozofia istoriografiei metodologiei criticii literare (?!), nici nu ma intereseaza acest subiect decat ca o posibila curiozitate cultural-istorica sporadica legata de biografia persoanelor sau personalitatilor care s-au ocupat de asa ceva.

7. Numiti 2 carti SF care v-au placut ff mult (plus autorii lor). Desi nu e obligatoriu, aveti voie sa si explicati de ce.
    * Insula cu Elice, de dl Jules Verne
    * De la Pamant la Luna, de dl Jules Verne

8. Numiti 2 filme SF care v-au placut ff mult. Desi nu e obligatoriu, aveti voie sa mentionati daca sunt ecranizari dupa carti sau povesti SF, si de ce v-au placut.
    * Planeta Maimutelor, 1968, r Franklin J Schaffner, o ecranizare bazata pe cartea din 1963 Planeta Maimutelor, de dl Pierre Boulle
    * Alien, 1979, r Ridley Scott, scenariul Dan O'Bannon, (plus contributorii necreditati David Giler si Walter Hill), dupa o poveste scrisa de d-nii Dan O'Bannon si Ronald Shusett

9. Numiti cele 2 teme preferate de dvs printre toate posibilele teme adresate de cartile SF (de ex calatoritul in timp, posibil viitor post-apocaliptic pe Terra, relatiile bune sau rele dintre extraterestri sau roboti cu oamenii, calatorii si aventuri in spatiul cosmic, eroi aparent umani insa cu puteri sau abilitati neobisnuite, prezenta unor elemente interesante si cat de cat realiste ale dezvoltarii tehnologiei si impactul social mai larg bun sau rau al acestei dezvoltari, etc...nu imi vin in minte mai multe in clipa asta, dar precis ca exista !). Daca nu va place decat o singura tema, insa va place deosebit de mult relativ la altele, e voie si doar una, dar macar ziceti de ce va place aia si numai aia in mod atat de deosebit !
 * Calatorii si aventuri pe alte planete si in spatiul cosmic, dar si in viitorul planetei Terra, (insa preferabil FARA a adresa problema "calatoriei in timp", decat cel mult in legatura cu posibilele consecinte ale scurgerii timpului intr-un mod diferit in diferite locuri, de ex imbatranire desincronizata intre diversi oameni sau fiinte vii dintre care unii ar fi intr-un loc si altii in altul)
 * Relatiile dintre androizi/roboti inteligenti cu capacitate de invatare intre ei insisi si cu oamenii...ha ! ha ! Am avut crush serios pe la 15 ani pt Rachael din Blade Runner, interpretata de d-na Sean Young, (DUPA ce am terminat cu crush-ul de pe la 13-14 ani fata de d-na Isabelle Adjani, sau, ma rog, fata de posterul ei in care aparea in caracterul viitoarei regine Margot imbracata intr-o rochie de muselina roz cu guleras alb dintr-o scena de dinainte de a-l cunoaste pe La Mole !), dar totodata si sentimente ocrotitoare/protectoare oarecum semi-fraterne amicale fata de ea. E interesant poate ca Rachael nu mi-a placut niciodata in imagine fixa, in postere sau fotografii, ci numai in miscare, in film, pe cand pe regina Margot intruchipata de Adjani tocmai invers, am preferat-o mai mult in stills-uri sau fotografii, nu atat de mult in filmul respectiv, film care nici macar nu mi-a placut extraordinar de mult, (relativ la alte filme istorice care puteau adresa evenimente din acea epoca), plus in care eu de fapt l-am preferat cu precadere pe dl Daniel Auteuil, in rolul lui Henri IV, sotul reginei Margot !

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Succes ! Cred ca mie imi va lua o gramada de timp pana sa raspund la aceste intrebari, insa, desi sunt curios sa citesc ce raspund altii, am sa incerc totusi sa imi formulez propriile mele raspunsuri.

O indelungata reflectie personala (fara o concluzie clara) despre posibila utilitate benefica a revizionismului istoric

Azi fiind aniversarea istorica a implinirii 198 de ani de la decesul (din cauza unei dizenterii amoebiene capatata mai devreme la Napoli intr-un organism progresiv vulnerabilizat de alcoolism) la varsta de 49 de ani a d-nei Emma Hart, Lady Hamilton, nee Amy Lyons, (prezentata aici ca "baccanta" intr-un portet miniatura in jurul varstei de 33 de ani),

si eu fiind deja sensibilizat de lectura unui articol al d-lui John Sugden din revista BBC-History despre amiralul Horatio Nelson, primul viconte Nelson, primul duce de Bronte, (prezentat aici intr-un portret de serviciu executat de dl Heinrich F Fuger, in jurul varstei de 42 de ani, cam la 5 ani inainte de deces si la 2 ani dupa ce o cunoscuse pe d-na Hamilton),

care a fost prezentat in acel articol ca fiind fost, in ciuda altor rapoarte istorice, in ciuda tracasarilor din partea familiei si presei in legatura cu relatia lui romantica si a temperamentului lui descris ca fiind fost excesiv de "interesat de apreciere si afectiune" si de "sensibil la orice critici", in ciuda faptului ca o ducea cam prost cu sanatatea, lipsindu-i deja o mana si mai toata dantura, si fiind afectat si de o tuse cronica, si in ciuda faptului ca el insusi scrisese la un moment dat ca "nu a cunoscut niciodata fericirea in afara unor mici momente efemere", chiar totusi relativ linistit si fericit in ultimii ani ai vietii sale si departe de a-si dori sau "cauta" moartea in timpul bataliei de la Trafalgar, dansul, la varsta de 47 de ani pe atunci, chiar incepand sa se gandeasca la planuri in sfarsit destul de realiste pt a trai o viata de pensionar la unul din conacurile sale alaturi de d-na Hamilton si de copila lor, Horatia, in plus eu mai fiind sensibilizat si de lectura unei povesti de familie a blogger-ului Vienela, plus de amintirea recenta deosebit de placuta a ocaziei de a face si eu in sfarsit iar baie intr-o cada adevarata cu acces nelimitat la apa calda, (chiar daca nu am avut si ratuste de cauciuc la dispozitie pt ca pe Mikey nu il intereseaza ratustele, considerandu-le mofturi de marketing bune cel mult pt australieni), am inceput sa reflectez inca de azi dimineata la circumstantele acceptabile, (nu numai a celor demne de dispret), in care poate apare revizionismul istoric, ca, de exemplu, dorinta de a feri publicul larg de a deveni si el excesiv de preocupat in mod nejudicios de cautarea fericirii, mai ales ca dl Jeremy Bentham, un mare filozof, jurist si reformist social progresist mai de stanga pe sfera culturala si economica anglo-americana de la vremea amiralului Nelson, deja incepuse sa agite publicul publicand lucrari academice despre principiul si importanta sociala a fericirii umane, ba sa mai si ofere algoritmuri pt calcularea acestei fericiri de catre orisicine ar fi putut fi interesat de asa ceva sau ar fi primit acest lucru ca tema scolara, activitate de revizionism in fond principial intentional benefic ocrotitoare fata de publicul larg care a reusit, se pare, cel putin in Marea Britanie, inca aproape 2 secole, si pare ca are si acum repercursiuni in randul unor membri ai publicului britanic, care nu se inghesuie sa-si caute fericirea personala cu orice pret, ingaduindu-si chiar sa fie morocanosi-iritabili in mod natural temperamental caracteristic in anumite cazuri, refuzand chiar in mod activ sa se gandeasca si ei la fericire in loc de diverse necazuri legate de serviciu, asa cum ma baraie Mikey la cap de cate ori ma intalnesc cu el, chiar si DUPA ce facem sex adeseori, in loc sa adoarma ca toti oamenii.

Ma rog, macar tace alea 4-6 minute cat facem sex, ca e si asta ceva + din punctul asta de vedere e totusi un adevarat sportiv, si, in plus, a propos de jocuri cu ratuste, inclusiv de facut umbre de ratuste pe pereti, daca chiar as avea vreodata chef de incercat fisting, eu in Mikey as avea incredere in primul rand, pt ca e si educat tehnic superior in tevi plus da dovada de sportsmanship, desi mai mult ca sigur i-as pretinde sa aiba o alcoolemie non-decelabila in acel moment, deoarece eu promovez mentinerea unor standarde cat mai inalte in cadrul oricarui profesionist in actiune, si ma intereseaza respectarea acestor standarde mai mult decat existenta vreunui posibil talent innascut sau urma reziduala de experienta profesionala, in ciuda povestii filmului artistic Flight care ar fi putut da de inteles unor persoane mai putin riguroase sau mai impresionabile ca un profesionist cu adevarat talentat isi poate mentine abilitatile motorii si decizionale chiar si daca este intoxicat cu alcool si/sau alte substante, lucru care este total fals, nu numai pt piloti, dar si in cadrul majoritatii profesiilor si indeletnicirilor umane, desi nu stiu daca a fost demonstrat ca fals si in cadrul unor profesii pur artistice, insa din fericire ingineria nu este una din ele, cel putin nu inca si sper ca nici nu va deveni vreodata atata timp cat voi interactiona eu personal cu diversi oameni de ale caror abilitati tehnice, neuro-motorii si decizionale poate sa depinda bunastarea si sanatatea, ba chiar si fericirea mea personala.

Eu personal NU suport sa ascult despre necazurile altora, mai ales despre cele legate de serviciu, sau, mai rau, sa mai si ofer psihoterapie de suport, nici macar contra satisfactiei reale de a face baie intr-o cada adevarata, indiferent de daca mi se da ocazia sau nu sa ma joc cu ratuste. Nelson, (cunoscutul meu, viitor amiral, nu fostul amiral), macar adormea direct extenuat de atata serviciu, chiar uneori si inainte de a face sex, si nu se mai vaita atata despre dificultatile calatoriilor de serviciu in zone adesea inospitaliere sau sarace si inapoiate ale lumii. De ce te-ai mai facut inginer de tevi de petrol si gaze atunci daca nu vrei sa suporti si acest fel de conditii ? Ai vrut sa demonstrezi celor 100 de membri ai familiei tale britanice ca esti si tu in stare de ceva concret mai util decat de a consuma alcool si de a face din cand in cand figuratie de unchi adorat care aduce povesti si cadouri exotice din strainatate ? Si eu am avut un unchi de-al 2-lea prin alianta din partea unei surori a uneia din bunicile mele care a lucrat intr-un domeniu asemanator si a trebuit sa se plimbe in toata lumea, in conditii si mai dificile, chiar si cu coach de mai multe ori decat la business class, ba chiar a fost gata gata sa fie luat ostatec de niste pirati ai aerului odata prin anii '70, dar noroc ca a pierdut avionul respectiv, din cauza ca fusese la o petrecere prelungita in seara dinainte, dar tot isi cauta fericirea personala cu orice pret si mai intai de toate, si nici nu se mai vaita atata tot timpul la toata lumea despre dificultatile legate de serviciu, desi si el consuma alcool din cand in cand, (si e posibil ca povestea cu riscul de a fi fost luat ostatec sa fi fost o simpla confabulatie de tip Korsakoff la vremea cand am auzit-o eu, prin anii '90).

Desi si eu am primit de la tata in repetate randuri de-a lungul anului 2012 tema didactica de a-mi cauta cu mai mare constiinciozitate fericirea mea personala, pot sa spun ca abia am asteptat ocazia reflectiei despre utilitatea si posibilele beneficii ale revizionismul istoric acceptabil ca sa mai aman cat pot si aceasta tema, care vad ca trebuie sa includa si studii aprofundate de istorie, economie, sociologie, si filozofie, istoria artei, in cazul meu si a relatiilor internationale, etc., la un nivel ca efectiv nu mai rezist, si profit de ocazie sa prezint mai bine un caz de revizionism istoric cu adevarat benefic, (deoarece pe mine m-a facut chiar fericit atat atunci cand s-a intamplat, cat si acum amintindu-mi de el), la care au participat insasi membri importanti si deosebit de reputabili (cel putin in ochii mei) ai familiei mele, drept care il prezint in continuare, cu litere mai mici, pt ca eu totusi nu sunt nici britanic, nici de nivel nobil, nici amiral, nici formal autentic tehnic sau umanist superior educat, nici macar nu am un job posibil real util pt 100 de rude, daramite societatea mai larga, drept care ma declar intre 88 % si 92 % satisfacut si cu o baie cu apa calda din belsug intr-o cada adevarata din cand in cand, depinzand de frecventa ocaziei respective, (ca daca am si ratuste as putea fi chiar 98 % satisfacut, cu 2 % intotdeauna acordat unor inevitabile erori de perceptie).

Cand eram mai mic tare as fi vrut sa aflu si eu cateva instante cand tata sau mama ar fi facut niste boacane care chiar sa fi meritat o corectie severa din partea parintilor lor, insa se pare ca ori parintii mei au fost deosebit de cuminti, ori bunicii mei deosebit de indulgenti, insa efectiv, desi ambii s-au straduit sa-mi faca pe plac si mi-au povestit multe povesti de cand erau mici, care includeau si anumite traznai, totusi nu am reusit sa aflu nici o poveste care sa se fi terminat cu o pedeapsa cat de cat mai aspra, iar bataie nici nu mi-as fi putut inchipui !

Cea mai mare boacana pe care am reusit sa o aflu a fost despre bunicul, care la 16 ani a furat masina lui strabunicul, fara a avea permis de conducere si a facut-o zob cu ajutorul unui gard si un sant. Si strabunicul TOT nu l-a pedepsit deosebit de aspru, insa a decedat de infarct la o varsta relativ tanara la o scurta vreme dupa aceea, desi nu stiu cat a contribuit acel episod cu masina, bunicul meu reusind sa se descurce dupa aceea ulterior si fata de noul regim comunist, reusind sa isi termine si scolarizarea la un moment dat, desi ceva mai tarziu decat alti fosti colegi de clasa, deoarece a putut povesti ca a fost orfan sarac si flamand de-a lungul perioadei interbelice si a razboiului in loc de a fi fost copil de bani gata de bogatas industrialist exploatator. Desigur, cred ca a ajutat si faptul ca acea industrie nu a participat la vreun efort de explotare, de razboi nici atata, fiind deja de mult falimentara inca din perioada interbelica...

...in parte din cauza ca strabunicul fusese plecat in mai multe randuri la inchisoare pt diverse activitati total non-politice de specula, (din pacate nu financiara, ci doar cu bunuri simple de lux de larg consum atat de import cat si de productie nationala, in care el s-a angajat sub diverse regimuri mai toata viata lui profesionala in mod cu adevarat apolitic + etic social non-discriminatoriu, el fiind dispus sa vanda acele produse chiar tuturor, indiferent de sex sau clasa sociala, orientare politica sau sexuala, chiar si pe front si in spatele frontului la un moment dat, probabil atat la aliatii intiali cat si la inamicii ulteriori, sau chiar invers, etc), si in parte probabil din cauza muncitorilor angajati acolo care fusesera sau devenisera, unii mai repede, altii mai incet, fiecare dupa capacitati si diverse nevoi, aproape toti membri fondatori ai filialei de sector 2 a partidului comunist de la vremea cand inca aceasta nici nu exista decat ca zvon, care sabotau productia patronilor exploatori inca cu mult dinainte sa inceapa razboiul, educand in acelasi timp in spirit de clasa diversi ucenici veniti de la sate care fugisera de acolo fie pt a scapa de exploatarea chiaburilor, fie pur si simplu pt ca voiau si ei la oras, unde aveau 1/2 dupa-amiaza libera pe saptamana, (in afara de duminica), cand aveau voie sa mearga la cinema + un salariu de mizerie din care isi puteau permite sa cumpere acel bilet de cinema, pt ca masa si casa aveau asigurate, una din acele case conspirative gasindu-se chiar intr-o vilisoara cu o singura camera de tip guest-house din curtea conacului principal al strabunicului meu de la marginea mlastinii Colentina...niste conditii cu adevarat insalubre pt acei ucenici, desi strabunicul se ocupa personal sa repare si sa restaureze acele cladiri si dependinte, pt ca avusese visul personal de-o viata de a trage apa de la colt intr-o cismea chiar la el in curte, atat pt binele strabunicii cat si al chiriasilor ucenici comunisti, plus spera sa le redea patrimoniului national, eventual chiar si ca un posibil muzeu al rezistentei anti-fasciste, si ulterior chiar anti-comuniste timpurii a sectorului 2, si am impresia ca regimul comunist l-a ajutat sa-si indeplineasca la un moment dat visul legat de cismea, insa visul de stabilire a unui muzeu s-a dovedit cu adevarat utopic, acele monumente istorice fiind demolate destul de rapid, drept care si strabunicul a devenit oarecum dizident, acea dizidenta atingand, dupa cum am auzit, un punct maxim atunci cand a fost cu adevarat entuziasmat cand americanii, in frunte cu dl Neil Armstrong, au pasit intaia oara pe Luna, desi am auzit de la bunica ca strabunica incerca sa il modereze sa nu mai vorbeasca fata de bunicul despre acest lucru in mod atat de laudativ-admirativ fata de tehnica americana, pt ca numai D-zeu stie ce periculoasa a fost acea misiune si numai D-zeu i-a scapat pe acei oameni de la o asemenea actiune cu adevarat periculoasa, plus ii amintea ca, totusi, in realitate, fusese la fel de entuziasmat si mai devreme, la vremea lui Yurii Gagarin, si tot nu reusise sa se aleaga mare lucru de promisiunile lui repetate de mai devreme fata de ea sa ii aduca luna de pe cer direct la ea in curte, desi totusi cismeaua de la comunisti a fost buna si aia la ceva, plus cate o pereche de ciorapi de matase sau un sapun mai fin din cand in cand din cariera lui indelungata de speculant au fost si alea total OK.

Abia acum imi dau seama ca este posibil ca parintii si bunicii mei sa imi fi prezentat o istorie de tip revizionist atat despre viata lor particulara cat si a altor membri ai familiei mele pt ca ii terorizam cu diverse interogatorii mai rau ca in beciurile Securitatii, ba uneori ii si mai confruntam cu documente secrete si poze vechi pe care le gaseam prin vreun sertar + ii puneam sa imi spuna aceleasi povesti de nenumarate randuri, doar doar ii voi prinde in vreo contradictie ! Nici macar cu bunicii, oameni totusi mai in varsta, nu eram deosebit de indulgent, insa cu ei nu-mi mergea atat de usor cum mergea cu mama si cu tata, pt ca ei, avand experienta mai mare, se pricepeau mult bine decat parintii mei sa imi distraga atentia, ba cu un cozonacel, ba cu o invitatie de tip slogan politico-ideologic la joaca voluntara, sau chiar sa ma minta in fata fara nici o remuscare sau spaima de posibile repercursiuni.