Din lumea mea

Credeţi că e cumva vreo glumă la mijloc? Nici vorbă. Din păcate. Ne-a fost dat să o vedem chiar noi. În urmă cu ceva timp ne bucurasem să aflăm că un nou cabinet veterinar s-a deschis în oraşul nostru, pe str Macilor. Ne-am hotărât cu colegele să mergem să cunoaştem proprietarul şi am dat peste o tânără familie. Doamna, pe nume Ioana Incze, era medicul veterinar. Ne-am prezentat, i-am spus cine suntem şi că am fi interesate de o colaborare pentru ajutorarea animăluţelor cu care lucrăm. Întâlnirea a decurs ok, deşi cu oareşce greutate în a găsi din prima o cale de comunicare. Aflasem că tânăra doamnă nu practicase decât ca farmacist şi am întrebat-o dacă ar fi de acord să lucreze cu medicii noştri de la Cluj, specialişti cu ani vechime şi practică serioasă, pentru a mai deprinde una-alta în ale meseriei. Dar a refuzat, spunându-ne " eu ştiu ce ştiu" . Ok. Noi nu aveam să ştim ce anume. Nu la vremea aceea. Urma să încheiem un contract de colaborare, pe care eu i l-am trimis pe ...

Ieri am fost "pe teren" toată ziulica. Am început prin "căutatul după căţele" în diverse zone, de data asta beneficiind din plin de sprijinul unor noi tineri voluntari. Le mulţumim pentru ajutor! Chiar dacă domnişoara Adina, medic veterinar, a venit cu ustensilele de rigoare după ea, din Cluj, nu a fost nevoie să le folosească pentru că am beneficiat de ajutorul vecinilor pentru a prinde prima căţeluşă. eu studiam "sculele" profi ce mi s-au dat în grijă După ce d-ra doctor a tranchilizat căţeluşa, am pornit după altele, dar nu am mai reuşit să prindem nici una. Nu e uşor defel. Parcă simt intenţia noastră şi fug cât le ţin lăbuţele sau se ascund în locuri neacesibile omului. În schimb, la "sediu", ne aşteptau deja alte patrupede feminine aduse de diverse persoane. Când să închidem poarta, am observat o căţeluşă neagră de a cărei prezenţă nimeni nu ştia nimic. Stătea ghemuită lângă perete şi tremura de frică. Colega mea, Clara, s-a apropiat de e...