Ochișor - o iubire de câine
Mă pregătesc de ceva vreme să scriu despre un alt capitol important din viața mea. Ca intro aș dori să fac o mențiune: în toți anii de rescuerit, ciobăneștii de turmă s-au detașat simțitor ca fiind cei mai inteligenți, loiali, speciali câini, care și-au lăsat puternic amprenta în inimile noastre! E aproape ciudat să descoperi că acei uriași fioroși, pe care nimeni nu dorește să-i întâlnească în plimbările prin natură, odată rupți din mediul lor, devin cei mai lipicioși și iubibili câini! Pe lângă asta, loialitatea lor întrece imaginația omului! Iar una din poveștile astea este cea a lui Ochișor ❤️ Începutul Pe Ochisor l-am zărit, pentru prima dată, în toamna lui 2010, în stația de unde obișnuiam să iau autobuzul spre casă, seară de seară. Era un câine mare, alb cu negru, solid, foarte frumos. Mi-a sărit în ochi pentru că nu-l mai văzusem prin zonă și, în plus, avea celebrul jujeu prins la gât, ceea ce mi-a dat de înțeles că era un câine ciobanesc. Fiind toamnă, erau mu...