"un rasunet"

Sau Before a national anthem. Pentru care am scris eu lucrarea acu o luna.
Am avut o zi suprarealista rau de tot.
M-a trezit Gh la 5, la 9 jumate a adormit la loc, dupa care am citit povesti si am colorat cu Sofia, La 12 fara un sfert eram in gara la Sinaia doar ca sa aflu ca trenul intarzie o ora. Am facut niste poze jenante cu porumbei dupa care mi-am pus castile in urechi. La Muzical se dadea finalul din Carmen. Moarte, tragedie, pasiune. Dupa care a inceput emisiunea de jazz. Piese din anii 30, pe sufletu meu. Iar in final.... Gloomy Sunday in multiple interpretari...mi-a placut la nebunie Billie, dar Artie Shaw m-a cucerit:)



Un inceput promitator de zi prefecta pentru taiat venele.
Mai departe, odata cu stirile de ora 13 m-am suit in tren. In compartiment un tanar foarte agitat vorbea la telefon si se uita cu coada ochiului sa vada daca il ascult. Nu, nu-l ascultam, ascultam "Preludiu la dupa amiaza unui meloman " .
Muzica lejera, cantata prost.
Sa-ti tai venele, repet.
Dar domnul urca tonul. Si nu pot sa nu-l aud.
" -Dar imi oferiti cazare?
-Imi asigurati transportul?
-Sa vorbesc si cu domnul Dan Diaconescu.
-Prefer la Antena 3
- Am aparut azi de dimineata in ziar"

Deja se ingroasa gluma. Mi-am luat aparatu, Serkin canta partea a doua din concertul in Do major de Mozart (nr 21, daca aveti chef sa cautati andante in Fa major pe youtube. Cu Lipatti e inegalabil). Dar il canta atat de prost incat n-avea sens sa-mi bat capu cu el.
Macii aia superbi bineinteles ca nu mi-au iesit cum trebuie din goana trenului. Cu diafragma 10 uitata pe aparat era de la sine inteles.



Domnul se uita din ce in ce mai interesat la obiectul din mainile mele.



"-Sunteti de la ziar? Lucrati in presa?"
OMG, vrea sa-mi spuna toata povestea. Deja eram disperata. O stiam oricum, din convorbirile telefonice. Ii explic eu ca nu, ii raspund la chestionar (de unde veniti, cu ce va ocupati, cati copii aveti). Inca se abtine, desi eu zambeam politicoasa.
"-Da nu-mi faceti si mie o poza?
-Ba da, cu placere."
El e:


Mai conversam nitel, si cu 5 minute inainte de intrarea in Bucuresti ma intreaba:
"-Vad ca le aveti asa, cu imaginile...spuneti-mi, seman cu George Copos?"
Daca vreti mai departe cititi aici
Eu am reusit sa scap ieftin, doar cu pretul unor tango-uri de Piazzola, partea a doua din concertul de Mozart canatata prost, muzica din diverse filme si gandu la jumatatea grea de zi care ma astepta in fata....
Cam atat despre ce a fost inainte de repetitia pentru Imn:)

Grow up!

macii rosii de pe plaja
marea rece si stranie ca otelul
un termos de cafea baut la 6.30 dimineata
pietre albe
un singur cort
dor
nisipul familiar
fericire fugara

la fantana

albastru de dobrogea

Femeia la 29 de ani

Nu am inca 30....de simtit ma simt de 17, probabil ca intr-un fel am sa raman forever femeia copil.
Insa articolul acesta m-a impresionat .

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=273&cmd=articol&id=10593

eu sunt combinatie intre nr 1 si nr 2.
Cu acel ceva inefabil pe care il au artistii, care sunt in afara timpului prin definitie.
(Nu ma consider artista dpdv valoare, dar structura mea interioara e una artistica in mod cert)

Dar articolul mi se pare o destul de fina analiza , nu-si propune in opinia mea generalizari, ci descrie o anumita stare de lucruri prezenta in buna masura in societatea noastra, a celor care aveam in jur de 9, 10 ani in 89.

RIP

porcu' dobrogean

Miss S strikes again

-Mama, esti o rea! ca o broasca!
-Daca eu sunt broasca, si tu esti broasca, doar esti copilul meu!
-Gresesti, eu nu sunt broasca, eu sunt mormoloc!

de exemplu patru personaje

N-am prelucrat raw-urile, am tras raw plus jpeg cel mai mic ca sa pot face selectie, n-am facut decat o selectie sumara, astea sunt 4 care au ppacut la o prima vedere:)

Gh nu s-a intarcat, a fost f nedumerit cand m-am vazut, n-a vrut la mine, a plans juma de secunda, l-am pus la san, s-a retras, a fost f mirat, a plans din nou, l-am pus din nou la san si am adormit imbratisati.
Azi totul e ca inainte:)

Sudul Dobrogei e fantastic.
Va las in compania personajelor, ferestrelor , ceasurilor si oglinzilor, ca sa plangeti si voi nitel.










Copyright Sabina Ulubeanu

emotii

Maine plec pentru 3 zile...ei pleaca din seara asta.
Deci o sa alaptez joi seara si dupa aia abia duminica seara. Nu cred ca se intarca.
De plecat plec pe colcauri, la pozat all day long cu scoala de fotografie.
Mi-e frica cu stagnarea laptelui si cum diminetile lui Gh, care ma cauta cu o iubire disperata.
Am incredere ca va fi bine, mi-am dat seama ca netinand cont de dorintele mele macar odata la 2 ani, devin o mama mai rea decat sunt deja.... oricum am parte de foarte multe dezaprobari ca "imi parasesc copiii".

Asa ca o sa revin saptamana viitoare, sper eu cu poze de la foarte bune in sus.

PS. Multumesc de sfaturile cu bucataria.
o sa revina subiectul.
Pupam,. sa fiti cuminti:))

Dialog

-Gheorghe, cum face vaca?
-Mmmmmmmmm....Mama!!!

Intrebare pentru gospodine ....

Si mai ales pentru negospodine.

Urmeaza sa decorez de la zero 2 bucatarii, cea de la munte si cea de la Bucuresti.
Ce ii trebuie unei femei in bucatarie?
Cum arata bucataria de vis?
Si nu vreau linkuri cu poze, ca am vazut un milion, ci niste pareri de la oameni normali la cap:D

Vorbe dulci

In mod cert, nu e un mare vorbitor. Sora lui la un an si aproape 8 luni avea un verb impresionant:)
dar sa consemnam, ca altfel voi uita.
mama
tata
cucu-ba
mmmmmmmmmeaaa -miau
ham ham
mmmmmmmm -vaca
brrrrrrrr (din buze) - masina
gagaga - gasca
pupu - pui pui
ahi -Sofia :)
fu- fug
aa,aa, aa (pe diverse inaltimi) - cantam
caca - evident, plus instrumentu de facut pipi tot aia e
a ,ap - foame, mancare, hap
pa e pa
ania - joaca, sau cand vrea ceva

Daca mai amintesc o sa mai scriu :) ideea e ca de cateva zile incearca sa imite absolut tot ce spunem, nu se mai multumeste sa ne indice ce vrea.

Indiferenta doare

Aseara am asistat la un miracol. Am auzit un flautist cum nu s-a mai inventat vreodata. este vorba despre Mario Caroli, pentru care termenul de Paganini al flautului e unul extrem de palid....

Colega Diana Rotaru a scris mailuri la toata lumea, a scris si pe Contemporania despre el, la Conservator erau afise cu cel putin o saptamana inainte, ...si cu toate asta sala a fost aproape goala. Si doare rau de tot.
Dupa concert am reluat anuntul.
Bineinteles ca nu mi-a raspuns nimeni, dar e dimineata, poate ca spre pranz.....sau dupa amiaza....nu stiu de ce continui sa ma iluzionez.
Si sa sper ca oamenii nu vor mai fi asa indiferenti, ca vor prefera un concert de-o ora in loc sa mearga repede acasa dupa servici (motive sunt o mie,n-au terminat de lucru, oboseala, foamea, dorul de cei dragi, lipsa de chef....)
Si totodata aceiasi oameni rup stadioanele la Metallica, Depeche Mode, meciu cu Rapidu si altele de genu.
Si cand vine Mario Caroli nu au timp.

Vreti sa va spun ce se pierde?
Se pierd momente unice de muzica frumoasa, cantata cu drag, cu pasiune, cu o virtuozitate iesita din comun, muzica cantata de un om deschis, simpatic, modest, volubil, inteligent care se daruieste in fiecare secunda pe scena. Un om Miracol, o repet. Un asemenea pianissimo n-am crezut pana ieri ca exista. Un asemenea tempo la Cantabile si Presto de Enescu nu stiam ca se poate atinge in galaxia noastra.
Fiecare sunet care ii iese din flaut e emotie in stare pura, la un moment dat nici nu-l mai vezi, de parca s-ar baga in flaut ca Duhul din Lampa fermecata....

In aceasta seara la ora 19, la Aula Uniunii Compozitorilor, (muzeul Enescu, Calea Victoriei), Mario Caroli canta muzica romaneasca de cea mai buna calitate.
Anatol Vieru - "Dar"
Tiberiu Olah - "Sonata pentru flaut solo"
Doina Rotaru - "Tempio di fumo"
Dan Dediu - "Naufragi"
Diana Rotaru - "Play!" pentru flaut si pian (autoarea la pian)


Cunosc lucrarile Doinei si Dianei Rotaru si sonata de Olah. Va asigur ca si pentru necunoscatorii muzicii contemporane, aceste piese impresioneaza prin emotia continuta. Asa ca eu abia astept sa mai am o bucurie extraordinara ascultandu-l pe acest interpret care chiar seamana un picut cu Paganini: e foarte inalt si slab, cu parul lung, ca un Vrajitor.......

7 ani:)

azi, 26 aprilie.
Bilant:
Multa iubire (de la Dumnezeu vine, n-avem niciun merit, poate doar ca ne-am recunoscut)
Foarte multa nebunie (amandoi)
3 copii mari :D (amandoi, el mai mult)
2 x depresie (postpartum si prepartum) (eu)
zeci de examene si compozitii suportate (el)
mii de zambete si rasete (amancinci:D )
niste lacrimi (eu)
Bach
Mozart
Schubert
Palestrina
Rembrandt
Cranach
Vermeer
Klimt
Chagall
Bach
Bach
Bach
Mult munte
Inot in larg la 2 Mai si Vama (amandoi, nenumarate)
Apus de soare pe camp intre 2 Mai si Vama (toti, nenumarate)

si Bach, Pasacaglia in do minor

Brel, toujours Brel...

De fiecare data cand sunt singura acasa fac o cura de Brel.
Ne me quitte pas
inca tin la autoportretu asta :) )





 sau


Finalement finalement
Il nous fallut bien du talent
Pour être vieux sans être adultes ....
mi se par geniale versurile astea :)



si inca odata. Amsterdam.


oof, mi-e f f dor de ei:)
Iar Brel e un nebun pentru care nu pot sa am decat o profunda adoratie....asa trebuie sa ard....

Sf Gheorghe

La multi ani viteazul meu toddler :)

Stradivarius vine si in orasul tau

Important: in Bucuresti concertul are loc in ziua de Duminica, 17 mai, nu sambata 17 mai...:))

Cred ca deja ati auzit despre Concertul de la metrou
daca vreti sa-i ascultati pe Alexandru Tomescu, Horia Mihail si vioara Stradivarius, va invit la concert.
Programul mai jos:

Dupa cum se vede, canta in mai multe orase, iar in Bucuresti pe 17 mai.Nu puteti sa ziceti ca n-ati stiut:)
Va sfatuiesc din inima sa mergeti. In afara de faptul ca e cel mai bun violonist roman al momentului, Alexandru e un om cu totul si cu totul special, doar e prietenul meu :D Programul e absolut lejer, pot merge si copiii. Fimea sigur va merge.



PS.

Va rog sa nu preluati postarea ca atare. Programul l-am facut eu jpeg dintr-un pdf trimis la rugamintea mea de Alex pe mail...eventual dati numai link.

PS2.

Toate fondurile stranse din concerte vor merge la Asociatia Nevazatorilor din Romania.

Din toata inima

Va multumesc pentru tot . Va uram Paste luminat, fericit, cu bucurie si multa iubire. Si va ofer cadou, pret de cateva zile, cele mai dulci si calde zambete de care am fost in stare, fiecare pe rand:))

si acuma , indata ce adoarme bebe, spal oglinda. Am zis :)))))))))
update. am spalat oglinda, si-am dat liber la comentarii.
Sa vedem ce se intampla fara moderare:)

Am crescut un copil legat de fusta mea?

Asta e proaspata, de acum 5 minute. Pe ceas.

Baiatul meu in varsta de un an si 7 luni a fost practic crescut in brate, la san, dormit cu mine sau dupa caz cu noi ori de cate ori a dorit. Majoritatea persoanelor care aud asa ceva considera ca va fi un mototol agatat de fusta mamicii (sic, diminutiv! ) pana la 80 de ani

Nu mai stau sa demontez ineptiile de genu.

Va povestesc doar ce s-a intamplat acum 5 minute.

In timp ce eu ca insensibila ( ca sa fiu draguta) imi beam cafeaua gandindu-ma la nemurirea sufletului, Gh se juca linistit la principala usa de la intrare, care e acum blocata pt noi adultii cu frigideru..aici la munte avem deocamdata o casuta mica, mica, ca-n povesti.

La un moment dat aud vocea unui vecin intreband suav: ce faci tu? al cui esti? dragutule, ce faci aici? Ma cam mir eu ca astia pe aici nu prea vorbesc cu cateii...dar il vad ca persista.

Zic, hai sa ma uit si io, asa, ca la tara, si-l strig pe bebe sa ne uitam impreuna. Niciun raspuns.

Mi se aprind beculetele si ies de urgenta afara.

Baiatu meu iesise mai intai in curte, apoi deschisese poarta , si, cu talpile goale si in pijama, se conversa un pic mirat in mijlocul strazii cu vecinul cel amabil.....

Inutil sa precizez ca azi noapte a burnitat un pic.

Si acuma va rog sa-mi explicati cum e treaba aia cu dependenta. Ca pe aia cu mama denaturata o stiu....

cum se scrie o compozitie in 10 zile

am deadline 25 aprilie.
Nu ma grabesc. Suntem la Busteni, e soare, e frumos....copiii sunt relativ cuminti. Nici macar nu stiu daca mi-am luat creionu la mine:)))
(eu nu scriu decat cu un anumit tip. Sa fie exact sau cat mai apropiat de "conte", mina de 0.7 :)))
Eu as numi asta inconstienta.
Fata mi-a zis altfel:
"Mama, eu mereu sunt prea pesimista si tu prea optimista"
Asa sa fie, fata mamii.
Tam-tam!
:))

Ce-a fost mai intai, oul sau gaina?

Atentiune, urmeaza un post frivol de tot, departe de Functia memoriei in compunerea timpului muzical :))
_____________________

Visul meu frumos cu slabitul incepe sa se dilueze in crunta realitate. De cum am terminat cu examenu am luat rapid 700 de grame inapoi.
Nu ma ingrijorez, o sa continui sa manac corect si ma apuc de sport.
Dar am o problema extrem de feminina:)
Rugam eventualii cititori de sex masculin sa treaca peste , pt ca va fi destul de plicitisitor. Asta nu inseamna ca nu accept sfaturi de la oricine:)

Asa ca, blogosfera feminina, heeeelp! Big time! Va astept la fileu :))

Aruncam majoritatea chestiilor din dulap pe masura ce dau jos, kile sau mai rabd un pic si-mi iau haine cand ajung la tinta?
Cum o fi mai bine?
Bineinteles ca nu vreau sa fac investitii majore acuma, si am o senzatie nasoala, cum ca daca-s grasana oricum nu merit chestii frumoase de imbracat, dar mi-e sa nu fie o atitudine mult prea copilaroasa.

deci, cum sa fac?? Ada, tu cum ai face?

11.30, examen

Azi sustin referatu.
Inca n-am apucat sa il mai citesc odata, Gh are burtica stricata si 37.5.
Viata e minunata....
Am nevoie de niste tone de incurajari :(((, ma simt moale ca o placinta.

azi, TBN, ora 20.00

Doamne ajuta.
Eu ma duc, imediat dupa concertul de la radio.

vis -a vis de biserica Matasari

Am tras mai multe cadre acolo....la inceput fetita statea lipita de zid cu o papusa mare si veche in brate, era imbracata frumos....imaginea era de-a dreptul suprarealista. A aparut insa un nenea care a stricat toata vraja...s-a bagat in cadru, dar macar a fost amabil si m-a invitat inauntru curtii. M-am apropiat nitel (vanez curtea asta de vreo cateva luni) si am mai incercat cateva poze...diferenta de lumina era ucigatoare, subexpui pe-o parte si supraexpui pe alta, pana nu m-am apropiat mai mult nu mi-au iesit deloc.
Si cam asa :)

Schubert ...

daca vreti sa gasiti info despre Schubert, wiki e o sursa ok.
cert este ca a trait numai 31 de ani (nu 29, cum credeam eu, deci mai am un pic de timp :D ) si a compus cat altii in 10 vieti....si nu oricum, ci absolut Divin.
L-am iubit pe Schubert de cand ma stiu in lumea muzicii, dar legatura dintre noi a atins un punct maxim la 18 ani, cand am fost a doua oara la master class de muzica de camera in Jena, Germania. Cvartetul Petersen a cantat atunci impreuna cu alt violoncelist cvintetul in Do, iar acel moment mi-a schimbat total viata. Nu pot spune ca e cel mai frumos lucru din lume, insa daca as avea dreptul la doar doua muzici pe o insula pustie, cvintetul ar fi sigur in bagaj alaturi de Missa in si minor de Bach.
Imprimarea din acea seara ne-a fost facuta cadou de catre organizatori, am ascultat-o de zeci de ori...., din pacate, a ramas la Olah acasa si mi-e jena sa o recuperez, chiar daca ei doi sunt deja Sus, impreuna, cantand cu ingerii....

Am reusit sa gasesc pe youtube versiunea cu cvartetul Alban Berg si Heinrich Schiff, e foarte buna...insa pasiunea Petersenilor n-am mai intalnit-o niciodata de atunci.
Pun aici toate partile (ele sunt 4, dar fiind mai lungi de 10 minute s-au impartit in 6) si sper sa le ascultati, credeti-ma pe cuvant ca ceva se va schimba pentru totdeauna in voi, cum s-a schimbat in mine, in acea primavara....

Sentimente prin Bucuresti

pe fotomozaic
:)

ce face Gh acum

Aseara am ajuns tarziu acasa...si am constatat ca aveam musafiri.
Care au stat pana pe la 12 jumate, a fost tare placut.
Asta inseamna ca acum toate sunt in pozitia de aseara, ma refer la prajitura cu branza si la prajitura cu mere si la farfuriile din salon:)
Asa ca baiatu meu face curatenie.
A aruncat pe jos toate resturile de hartie, si-a luat o furculita, isi rupe in bucatele placinta si o infige cu mana in device-ul pentru mancat.
Dupa care baga in gura si molfaie satisfacut.
A incercat el si cu o lingurita, da nu-i iese.
Il dau direct la armata in ritmu asta..... :)))


Ah, si ce fac EU in timpul asta?
Imi beau cu nonsalanta cafeaua.
E o zi asa frumoasa, farfuriile pot sa mai astepte nitel :)

Case de pamant

Am primit pe mail:

"Pamantul este un material de constructie vechi de cand lumea. Mai mult de o treime din populatia Terrei locuieste in prezent in case din pamant. Lutul a fost adaptat diferitelor conditii climatice, de la zonele fierbinti ale Ecuatorului la regiunile reci si ploiase ale Scandinaviei. Cu toatea acestea, arhitectura de lut din nordul Europei este mai putin cunoscuta decat cea a Africii, Americii Latine si Asiei din cauza prejudecatii europene potrivit careia lutul este materialul celor saraci, folosit in vremuri de restriste.

Constructiile din pamant sunt asociate astazi nu numai cu notiunea de vernacular, dar si cu cea de arhitectura verde, arhitectura ecologica, arhitectura durabila. Traditia de a construi in lut se lupta cu prejudecati de natura economica, culturala si politica. Cati oameni au puterea de a(-si) invinge ideile preconcepute si neincrederea celor din jur atunci cand investesc intr-o casa de pamant?

Grupul Arhiterra va invita pe 7 aprilie sa descoperiti modernitatea lutului cu ocazia colocviului sustinut de prof. Gernot Minke de la Universitatea din Kassel (Germania). Prof. Minke este autorul cartii Construind cu pamant. Proiectare si tehnologii pentru o arhitectura durabila, a carei lansare va avea loc in aceeasi zi. Evenimentul este organizat in colaborare cu Ordinul Arhitectilor din Romania.

colocviu -- 7 aprilie, ora 15:30, Sala Frescelor, Univ. de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu”

lansare carte -- 7 aprilie, ora 19 :00, Libraria Carturesti

Va asteptam cu drag! "

www.arhiterra.ro

plus si minus

plus:
E terminata lucrarea
Trec din toamna ultima faza: redactarea tezei, deci s-au terminat cele trei examene si cele trei referate
Am pastrat contactul cu mediul academic caruia ii apartin
Am scris o lucrare care nu s-a mai scris niciodata in Romania , dixit indrumatorul de doctorat(nu stiu pe plan mondial cum sta treaba, din google n-am gasit nimica, da google nu e jurnal stiintific)
N-am avut decat f putina bibliografie de real ajutor, a trebuit sa-mi sustin ideile citind din domeniile cele mai diferite, asta mi-a facut mare placere
Am sistematizat cursul de foto cum n-as fi facut-o niciodata fara acest studiu.
Am slabit 3.6 kg

minus:
S-au imbolnavit copiii din cauza ca am fost f mult plecata de acasa
Gh a fost lasat sa se uite la desene animate in lipsa mea
S. n-a cantat la pian aproape deloc, pt ca nu avea cine sa stea cu Gh cat timp ea studiaza cu tatal ei
Casa arata ca dupa razboi
Gh a devenit f irascibil, e practic agatat de mine nonstop (si acuma! ), el care era cel mai independent bebe din lume
L-am facut sa planga la usa si sa zgarie cu degetele ca un catel parasit cand lucram in alta camera
Cat timp eram plecata se repezea odata pe ora la usa si intreba: ama? ama?
A racit acuma si domn profesor pt ca stat numa cu ei nas in nas, nu avem niciun fel de ruda/cunostinta care sa ne ajute.
Si pe mine ma ustura gatu
Am dormit numa 3, 4 ore pe noapte de 2 saptamani incoace
Oricum nu sunt multumita de cum a iesit, abia acuma imi dau seama cum ar trebui sa-l scriu
Am lasat foarte multe lucruri nespuse, ca sa termin mai repede
Pentru publicare va trebui luata serios la puricat , alta nenorocire(problemele sunt mai mult legate de stil, repros personal)
Sunt o epava din punct de vedere nervos , mi-e greata numa cand vad mancare, as trai doar cu niste cafea


Tragand linie, observ clar ca nu merita. Si atunci , de ce continui?
Abia urmeaza compozitia, acuma, pana pe 25 aprilie sa fie gata.

Asta vroiam sa spun prin realizarea proiectelor personale bazandu-te pe nefericirea celorlalti.

PS nu mi-ati zis ce vreti de baut :D

Dupa ce termin referatu asta cred ca dau de baut la tot Bucurestiu.

o poza pe saptamana

Cum se compune?

Am primit intrebarea asta de doua ori in trei zile (multumesc de inspiratie , poate cine citeste afla un raspuns mai aproape de adevar...care adevar? :) ).
Prima data m-am eschivat, am spus ca nu se poate explica...ca e prea complicat, de fapt m-a luat putin prin surprindere intrebarea, ba chiar m-am simtit usor expusa, in sensul de expozitie, de expunere pe care nu simteam deloc nevoia sa o fac, m-am intimidat la propriu, taman eu! indrazneala in persoana, ca si cum as fi fost scoasa din cochilie fara sa-mi doresc si fara sa-mi amintesc ca exista o lume si afara. Si de ce? Tocmai pentru ca n-am mai compus demult, n-am mai trait creatia pe viu, si-atunci, cum sa ma apuc sa povestesc? Si ce sa spun? Sunt o fiinta (extrem de) mult prea :D vorbareata, dar de fapt esentialul nu-l spun cu una cu doua.
A doua oara n-am reusit sa scap asa de usor si-am inceput sa indrug verzi si uscate despre timp, si despre cum il construim in muzica, si despre memorie, si ca se porneste de la un sentiment... cu timpurile suprapuse, cu polifonia dintre prezent si trecut : bullshit.
Adica bineinteles ca e perfect adevarat, cu asta ma ocup de cativa ani incoace, ba as indrazni sa spun ca dintotdeauna m-a interesat doar asta, cum inving timpu asta nenorocit care-mi sta impotriva, sau de fapt, cum sa ajung sa-l iubesc tocmai pentru ca fuge , si pot sa-l intorc din drum numai daca fac muzica (sorry, in foto nu cred chiar atat de mult...cred ca de acolo si problemele pe care le am in a ma exprima vizual, desi iubesc fotografia din tot sufletul, insa voi fi mereu partinitoare in ceea ce priveste compozitia)
Dar oare voi reusi vreodata sa explic cum se compune?
Ceea ce simti atunci cand pui notele pe hartie? Si cum realizezi deblocajul? (thanks again pt aide memoire de data asta, despre deblocaj vroiam de vreo 2 luni sa scriu)
daca ar fi sa fac o paralela...seamana cu ce zice Ferko despre indragostirea de subiect atunci cand fotografiezi.
Numai ca la compozitie tine muuult, mult mai mult.
In primul rand ca e secunda de gratie pe care nu ti-o permiti oricum...oricand. Trebuie sa ai antenele foarte bine acordate pe frecventa Universului. Acum cativa ani am avut un blocaj imens, atunci m-am apucat de foto! Ei bine, da, fotografia m-a reapropiat de compozitie. Desi habar n-aveam despre ce e vorba, dar ma simteam creativa cu aparatul in mana. Intrasem intr-o stare de surescitare extrem de simpatica, am scris trei lucrari una dupa alta in anul acela, toate trei s-au cantat, la ultimul concert am si expus cele cateva poze mai bune. Unde vreau sa ajung...nu exista metode standard de deblocaj, in afara de binecunoscutele lucrat cat mai mult si sensibilizat cat mai mult.
Cum facem sensibilizarea?
In primul rand visand. Cat mai des, cat mai mult, cu ochii deschisi, fireste. Cu ochii deschisi la orice amanunt , creat povesti din fiecare obiect, citit, mers la concert, visand, visand, visand.
Cum lucram? nebuneste. fara pierdere de energie, tot timpul la temperatura de fierbere, si bineinteles, visand, de data asta lucid.

(observati cat de tare sunt la teorie :D )

Cum lucreaza un compozitor?
In primul rand, isi da sufletul pe foaie. Hiatusurile nu sunt permise.Imediat devine plicticos, previzibil, banal.
Un compozitor trebuie din cand in cand sa uite tot ce-a invatat. Compozitia este o permanenta redescoperire interioara. Nu conteaza ce tehnici stii sa aplici...ce instrumente folosesti, e acelasi lucru daca scrii pentru orchestra sau pentru un singur instrument, tot exista momente in care uiti totul si scrii doar din nebunie.
Dar totodata un compozitor e ca un chirurg, e taios, e aspru! Daca ideile nu-s ascutite, nu-s tari, totul e in zadar. Aici intervine stiinta.
Eu cand compun ma uit pe zeci de partituri, uneori simt nevoia de Schubert, de foarte mult Schubert....alteori vreau doar sa vad cum a orchestrat Ligeti o anumita masura din sectiunea a doua a nustiucarei lucrari, alta data ma intereseaza doar o toccata de Bach, si asta indiferent pentru ce scriu. Intotdeauna imi trag un pic din seva de la maestri: de ce? Urmeaza punctul 3.

Oboseala.
Ai nebunia, ai stiinta... dar obosesti. Pentru ca e greu. La inceput sa spunem ca imi fac o oarecare schema..aud in cap cam cat dureaza fiecare sectiune , incerc sa nu pierd nicio secunda sentimentul care m-a indemnat sa scriu muzica respectiva. Trebuie sa-l concretizez permanent in materie sonora, descopar ce anume se potriveste in conformitate cu sufletul meu din acel moment.
Cam ca la fotografie, cand alegi un anume tip de perspectiva pentru o poza, sau alegi sa maresti timpul de expunere, sau alegi sa inchizi diafragma, sa urci sau sa cobori punctul de statie, sa incadrezi mai neobisnuit sau mai clasic.  Ah, cat de usoare par toate astea pe langa a scrie muzica! Iertare fotografi din toata lumea :), stiu pe pielea mea ca e f greu sa te decizi, mai ales ca e vorba de fractiuni de secunda. La muzica dureaza nitel mai mult.
Ei bine, si cand seaca izvorul de inspiratie, recurg la partiturile mele dragi.
Uneori nici macar nu analizez. Cant pur si simplu la pian, imi face bine sa simt in degete rezolvarile lor, ale compozitorilor mei preferati, fara sa le gandesc. Se reduce totul din nou la senzorial, la visare, la indragostire.

Asta ar fi sa spunem partea frumoasa. Mai urmeaza insa.
Despre chin si durere v-am povestit? despre lacrimi? sute , mii de lacrimi? despre disperare, despre angoasa, despre spleen? Cand am fost in Germania, ma intrebau colegii ce urmeaza sa fac in dupa amiaza respectiva..le spuneam ca am de compus, la care mi se ura zambind "viel spass".
Cum adica??
Am fost extrem de revoltata, compozitia nu e o distractie, nu e o gluma, e o drama, e o lupta, e o rupere din tine catre tine si catre ceilalti.....e pus fiinta ta pe tava si dezvelirea celor mai vibrante corzi, care se pot rupe oricand, sunt vulnerabile in raport cu indiferenta....
Ca Mozart a scris extrem de usor....aiurea!! tehnic ii venea usor, dar inauntrul lui, stie cineva cum a fost? Sau Bach, care a scris ultimul coral plangand....
Daca se compune doar cu viel spass nu iese treaba. Si iata cum se iese si din blocaj, suferind, macar putin. Nu exista iubire profunda fara portia de durere. Iar compozitia e Iubire, cu I mare.


S-o mai zic si pe ultima?
Cum compun eu? Sincer?
Rugandu-ma la Dumnezeu sa nu ma lase balta, macar de data asta, macar acum sa ma mai tina asa, nebuna, disperata si fericita. La fiecare lucrare e cate un acum, bineinteles :)

Eh, si cum era sa povestesc toate astea in 3 minute? O ora am scris la randurile astea. Am venit pe jos de la biblioteca, pana acasa, m-a cam batut vantu pe bulevard, dar a fost frumos, am putut sa ma gandesc la o groaza de chestii pe care in autobuz nu le pot dezvolta, e prea multa lume, iar acasa ma sanctioneaza copiii daca ma simt cu gandurile aiurea.
Si oricum, e zadarnic, prevad ca v-am lamurit bustean.
O astept pe Diana R sa-mi spuna daca mutam confesiunea pe Contemporania sau o lasam aici, la blogu armonios, adica un eufemism pentru varza  :)

nu se mai fabrica din astia....

Sviatoslav Richter, cu un studiu de Chopin.

Parintii vostri se dau pe net?

Si va citesc blogu?
Sunt extrem de curioasa, ca ai mei da, se dau pe net si-mi citesc si blogu....
ba cica tata e asa mandru ca fetele lui au blog, ca vrea sa-si faca si el unu :D
Cum ar fi sa-l am pe tata in blogroll?
(pe sor'mea n-o am, are blog privat. Io zica ca daca tot ma citeste familionu, ce sens mai are sa-l ascund:D )

Si nu numai ca atata, dar parintii sunt cei care mi-au aratat ce-i aia un computer, ce-i aia internet (mama) , ce-i aia program de scris partituri (tata, m-a convins sa invat asa ceva. de existat stiam ca exista)


Deci?

:)

a innebunit lupu' !!

http://adrabell.blogspot.com/2009/03/stiri-la-protv.html

Nu am mai cautat situ sa iau si eu stirea sa o pun direct aici, dar sunt efectiv oripilata.
Cum adica "metale grele" si alte balarii de genu?
Pai cate dintre noi lucreaza in mediu toxic?
Mi se pare o absolut nesimtita reclama la lapte praf.
RUSINE.

:((

Dupa doar doua zile.
Si are 6 ani jumate, ar trebui sa fie "imunizata".
Nu se simte prea rau, dar tot are nasu infundat si toata noaptea s-a sucit si s-a foit.

Sa ne intelegem: nu e un copil bolnavicios. Daca nu merge la gradinita nu se imbolnaveste niciodata! Pana la 3 ani a racit de 2 ori si i-a trecut cu ceaiuri si sirop din muguri de pin.
Mai mult ca sigur ca gradinita asta in particular e un focar de boli, eu n-am mai auzit de copilas atat de mare care sa se imbolnaveasca la gradinita. Imi vine sa sterg pe jos cu toate madamele alea de-acolo :(
pe de alta parte, poate gresesc eu undeva.
In tratamentele de stimulare a imunitatii nu cred.
Poate la alimentatie sa mai lucram.
Poate din cauza ca anu asta n-a schiat decat o zi.
Poate din cauza doctoratului meu .
Poate, cum mi se sopteste peste umar, din cauza alaptatului ("ti-am zis eu ca trebuie sa-l intarci si sa merg eu cu amandoi la munte!! Acu, cu tot alaptatul o sa ia si el raceala! la ce ii foloseste?" )

Cu alte cuvinte, sunt iarasi terminata. Si trezita de la 5.30.

...sa-l intarc? ar fi total impotriva vointei mele si impotriva vointei lui, insa per total a devenit blocant pt bunul mers al familiei alaptatul.
:(((

sensibilitati excesive

Ma deranjeaza zgomotele.

Cred ca pe toata lumea, dar la mine conceptul de zgomot e foarte larg, pentru mine si o muzica proasta e zgomot.
(Acuma de exemplu se aud niste sunete incredibile de jos de unde se transforma i-cafe-ul care-mi da mie internet intr-un fast food:) )
Unde vroiam sa ajung.
Am vazut acu vreo 2 saptamani Bleu, de Kieslowski.
Si am sentimente foarte, foarte amestecate. Imaginile sunt extraordinare. Subiectul, unul universal, e vorba despre iubire. Insa felul cum este descrisa iubirea m-a cucerit, am stat cu sufletul la gura sa urmaresc fiecare secventa, fiecare amanunt.
Dar.

Exista un mare "dar".
Muzica era ORIBILA. Un kitsch fantastic! NU am sa inteleg niciodata cum de a putut alege o asemenea muzica. Ba da. e genul de muzica la care plange lumea in sala, un fel de Carmina Burana pe trist.
Si daca in debut mai exista o promisiune...dupa aia totul se naruie. Un fel de tragism gaunos de muzica usoara....totul invelit in creatia unui compozitor contemporan care trebuia sa scrie o mare cantata pentru ziua Europei.

Sigur ca la ziua Europei n-o sa auzi muzica de Ligeti:), insa construirea unui discurs filmic de un asemenea nivel cu ajutorul unei astfel de muzici mi se pare pur si simplu o impietate....

Am gasit pe youtube un soi de chintesenta:)
probabil ca o sa-mi spuneti ca-s exagerata si nebuna la cap, dar na, asa am fost intotdeuna, mai altfel.

Muzica din Bleu

sau aici tema aia la pian

scrrrrrrrrzccc:D

in traducere libera:
trebuia sa plec acuma la biblioteca, insa bineinteles ca s-au ivit treburi mai importante pt altii si mai raman 2 ore acasa.
Pai atunci, oameni buni, pls, nu ma mai stresati ca nu mi-am terminat de scris paginile si nu ma apuc odata de ocupatia "potrivita" si anume Nevasta care se ocupa de casa.
WTF
:D
am zis.

Le grand Macabre

:))), ce parere aveti? :)

coloram blogu :)

Mi-am pus si eu sigla cu babywearing bloggers, acuma Gh nu ma sta in wrap, da oi face eu rost de slingu ala odata si-odata....:)))

Vraja

O mica decodificare: este vorba de o fetita preschimbata in ponei , care tocmai se tranforma la loc in fetita. Sugerez un click, pt ca detaliile din partea de jos pe mine m-au cucerit.
Martisor de la Sofia pentru toate mamicile, fetitele si baieteii pana in 3 ani , asa mi-a zis:)

Leapsa cu zambete si cadouri

de la Irina si Diana

1. Cand se joaca impreuna copiii mei (primele 5 minute doar :D)
2. Cand mi se face un cadou precum cel din fotografia de mai sus (da, Sofia strikes again, l-a facut in 5 minute )
3. Cand imi iese compozitia pe hartie
4. Cand se canta compozitia si la sfarsit nu se aplauda imediat, ci se lasa tacerea pentru 5 secunde....
5. Cand beau prima gura de cafea dimineata :)
6. cand vad fericire in jurul meu

Acum leapsa cu cadouri, de la Bogdana, ca m-a si provocat, dar am si asemanari uluitoare cu raspunsurile ei, lOL

1. Inelul cu 6 pietre, grupate ca o lectie de compozitie
2. Stiloul Parker de la sot
3. Stiloul Parker de la Monicuta
4.Pentaxul meu minunaaaaaat , de fapt ambele, si cel pe film, cadou de la parinti, si K10-le, de la Mos Craciun:)
5. Desenul de la Sofia, in ziua in care s-a nascut Gheorghe
Dam ambele lepse oricui vrea sa le preia, dar mai cu seama le provoc pe Anca (viata la tara) si pe Nati

update:)

Cred ca are rubeola. Are bubite, febra ioc, si ganglionii la spate mariti, dar dr C a plecat din oras si vine abia seara, o sa vina altcineva sa constate:)
Azi noapte a plans tare,tare, tare.....m-a terminat plansul lui, mai mult decat febra 40.Insa acum zambeste, e vesel, mananca de sparge.

va multumesc din suflet tuturor ca m-ati suportat ieri.
Trec imediat si la lepse:)))

Update la update, chiar are rubeola, diagnosticata:)

Sunt necajita

Celor care n-au dispozitia necesara sa auda niste lamento-uri in direct, le cer scuze.

Celorlalti le spun despre ce e vorba.
Am copiii bolnavi, aia mare e aproape ok, da cel mic e la a 4-a zi cu febra peste 39. (face de obicei 39.8)
Vine doctorita azi dupa amiaza, dar pe mine ma termina sa-l vad asa, are doar nasu putin infundat , niciun alt simptom, cand ii scade la 39.5 e super vesel!!, dar frigeeeeeeeeeee....

Nu mi-am scris niciun rand din ultimul referat, si pana la 20 martie ar trebui sa fie gata.
N-am compus nimic de ani de zile. Ba nu, mint, am inceput o piesa pentru flaut si am uitat foile la Busteni!
N-am slabit mai nimic ultimele 2 luni, si pana pe 30 mai trebuie sa dau jos cat de mult, ca nu ma mai suport asa, efectiv nu sunt eu, parca am 10 ani in plus, nu 10 kile, asa de aiurea ma simt.

Asa ca , mamelor din lumea-ntreaga, sunt foarte necajita , arat extrem de optimista in exterior, de fapt deprimata nu sunt, adica n-am starea aia ciudata cand nu vezi iesirea, ci pur simplu sunt amarata....

PS. Pun aici anuntul, sa nu mai bag inca un post pe blog. Urmariti azi sau maine Contemporania, pentru ca urmeaza sa public un interviu despre un oribil caz de plagiat, sper ca va ramane in "istorie" ca plagiatul Gibescu , vreau sa stie toata lumea despre ce e vorba.

Oglinda

Anonimi

de miercurea trecuta



Coppyright Sabina Ulubeanu

(macar) o foto pe saptamana

am ramas pilaf....

Sincer.
Stiu ca e a mea, stiu ca alti copii deseneaza mai frumos, dar....
Click pt toata splendoarea :D

Acum leapsa de la Anca

Am primit si de la Anca o leapsa la care m-am gandit ceva pana sa raspund.
De fapt e prima leapsa din cariera mea de blogerita, merci viata la tara:)
Asadar, care sunt lucrurile pe care nu ti-ai dori in veci sa le vezi la tine in casa (in materie de amenajari si decoratiuni interioare)?

In primul rand vreau sa marturisesc, nu-s om de casa. Im mod ideal viata mea ar trebui sa se desfasoare in afara casei.
Mie imi trebuie doar un birou mare de tot unde sa-mi intind partiturile si multa liniste. In rest...sa se ocupe altii.
Cum evident , o sa am asa ceva poate la pensie(desi n-o sa ma lase inima sa nu-mi cresc nepotii....) ramane realitatea dureroasa.
Si anume ca odata si-odata trebuie sa ma hotarasc sa devin stapana casei.

sa nu vad in casa:
1. Bibelouri. Bleacs.
2. Si eu, sifonierele. N-o sa am niciodata dressing din pacate.
3. Sistem Home cinema. Motivele sunt mai mult decat evidente.
4. Parchet melaminat. Mai bine scandura de brad....
5. In general chestii de plastic si pal, in componenta mobilierului. daca nu voi reusi....my bad.La camere de copii recunosc, merge la fix, dar eu biroul il vreau cat mai natural.


Cum ar fi casa ideala pentru mine? sa am multe spatii de depozitare, cat mai invizibile. Sa am biroul meu unde nu intra nimeni, cu pian evident. Sa aiba cotloane si sa te poti izola. Nu-mi plac deloc casele gen hala, unde nu ai pic de intimitate.

Dau leaspa mai departe maestrei spatiilor,adica Dianei si o mai dau Ilenei

Leapsa de la Nati

Am primit de la Nati leapsa asta:
7 lucruri intamplatoare dar adevarate, amestecate printre 7 lucruri false despre mine:

hmmm, sa vedem ce si cum;))

1.Sunt o diva intr-un invelis temporar gresit
2.Imi plac vacantele in resorturi de tip all-inclusive
3.Visez la un extraconfort tehnologic
4.Cunosc toate amanuntele legate de computerul meu
5.Vreau sa am cariera de renume mondial :D
6.Nu suport facutul curateniei
7.Vreau sa fiu sefa
8.Pierd ingrozitor de mult timp
9.Sunt de fapt extrem de timida
10.De maine tin cura de slabire
11.Gatesc fenomenal
12.ma intereseaza foarte mult povestile celorlalti
13.Citesc de la 5 ani
14.Iubesc matematica



PS. hahaha, am uitat ce era mai important.
Dam leapsa mai departe la Oana si Crick

fotografia unei zile ploioase

Copyright Sabina Ulubeanu

desenul promis

Nu implinise inca 5 ani.
Aaaaah, ce vremuri :))))))
Click pe imagine ca sa o vedeti un pic mai mare.

Ce faci atunci cand....

Nu te mai regasesti deloc?

incepi sa scotocesti prin obiectul acela mic, din piele neagra (sau imitatie cred...), in care tii diverse acte necesare accesului in diverse institutii:)
Ignori cu gratie fotografia de pe legitimatia de studenta...e facuta la 21 de ani, sa fim seriosi, cine mai arata la fel dupa 8 ani si 2 copii?
O ignori si pe cea de la permisul de biblioteca, e tot la 21 de ani facuta.
Pana si buletinul, cu poza aia de graviduta in 5 luni (dar totusi foarte slaba, daca te uiti in urma....) ....revenind, nici buletinul nu-ti mai spune cine esti.

Pana cand dai de hartia cea mai pretioasa, care nu te paraseste niciodata.
Desenul facut de Sofia la gradinita in ziua cand s-a nascut Gheorghe.
Acolo mama e o printesa frumoasa, inconjurata de inimioare, flori, o pisica, un pom cu mere, un soare cu ochi, nas si gura....


Va pun si poza imediat, numa sa se incarce bateria la digital.

Contemporania

Am pornit un nou proiect impreuna cu o buna prietena compozitoare.Contemporania va sta la dispozitie ori de cate ori doriti sa aflati cate ceva despre muzica noua.
Armonii va continua sa existe in aceeasi formula, acolo e un spatiu dedicat in primul rand ciudatilor astora care suntem noi, compozitorii:)

vorbim serios!

preluat de pe blogul Ancai

Apel către părinţii disperaţi (de la o mamă disperată)

O buna si nebuna prietena, artist si profesor de geniu candriu, mama a patru copii si doctorand in toate artele face un apel disperat catre toti parintii scosi din minti de copiii lor prin desene incrustate in locuri neconventionale. Ii puteti trimite grafitti-urile nedorite pe adresa
olimpiada_copiilor@yahoo.com
si va asigur ca unele din ele vor ramane in nemurire, avand in vedere ca aceasta mamica scrie povesti nemuritoare celebre cum a fost Cartea Orasului inviat.
Sprijiniti artele si mamicile disperate! Trimiteti mai departe apelul ei:

Anunţ umanitar
Stimaţi părinţi, o mamă disperată cu patru copii vă imploră urgent ajutorul. Întrucât bunurile de care are mare nevoie sunt permanent pe cale de dispariţie dat fiind statutul lor firav şi efemer, numai o atitudine promptă şi susţinută din partea celor mai sensibili dintre dumneavoastră o poate salva.
Această persoană aflată în dificultate (din mai multe puncte de vedere, greu de enumerat) caută cu interes dezinteresat, dar mai ales cu interesat dezinteres ceva anume: cele mai smerite făpturi de spirit, adică acte artistice nebăgate în seamă. E vorba despre opere condamnate la distrugere, la veşnică nerecunoaştere oficială şi la neant.
Ori de câte ori veţi remarca în jurul vostru sau, în special în interiorul vostru, vreo astfel de atitudine de barbarie sau vandalism faţă de vietăţile plăpânde de care vă vorbesc, vă rugăm să acţionaţi, în virtutea educaţiei morale pe care ştim că o aveţi. Aceste mici entităţi preţioase pe care le caută cu disperare mama disperată cu patru copii sunt miile de desenele ale copiilor dumneavoastră, capodopere realizate de ei în perioada 12-36 de luni şi mai târziu, pe care de obicei le aruncaţi sau le „curăţaţi”, doar pentru că sunt fresce necatalogate sau picturi, gravuri, încrustaţii în lemn (în lemnul mobilelor, parchetului dvs. etc), piese de artă textilă (pe hăinuţe, cearşaf ori perdele) nerecunoscute încă de vreun muzeu, sau chiar înfricoşătorul bodypainting…
Dacă doriţi să aduceţi în viaţa acestei femei o rază de soare, încercaţi să nu le mai distrugeţi, anulaţi, ştergeţi şi mai cu seamă, să nu le criticaţi ofensator pe aceste lucrări aflate pe suporturi neconvenţionale (adesea neplane), abstracte, aparent fără mesaj care poposesc pe proprietatea dumneavoastră. Le puteţi salva de la anonimat!
Vor avea cândva, poate (după lupte nesfârşite ale mamei cu autorităţile în domeniu), drepturi de autor şi statut de artă în analele de specialitate! Copiii dvs. vor fi ocoliţi de frustrare, contrariere, deznădejde cauzate de reacţia adultului în faţa valorii plastice originare. Un important proiect de studii doctorale ale disperatei doamne va fi izbăvit de la nefiinţă. Cei patru copii şi mai disperaţi ai dumneaei nu vor mai munci să deseneze singuri, regim de 8 ore pe zi, precum în India, unde exploatarea minorilor e perfect legală. Şi , în fine, mama disperată nu va mai fi chiar atât de exagerat de disperată.
Vă mulţumim mult pentru atenţie, anticipat pentru participare la nefireasca în ziua de azi colectă de opere şi, nesfărşit, pentru dragostea cu care vă umpleţi copiii precum stilourile cu cerneală, cu care ei obişnuiesc, cu modestie, să scrie mamei disperate o epopee care se va naşte cândva.

a dumneavoastră, fără coerenţă, mama cu patru copii

Am obosit

Ieri am plecat de-acasa...cu treaba. Pentru examen, evident. Dar mi-am luat aparatul cu mine.
Si am evadat putin, foarte putin.
Mult prea putin....

Copyright Sabina Ulubeanu 2009

Copyright Sabina Ulubeanu 2009

Copyright Sabina Ulubeanu 2009

Despre doctorat si multe altele

Ce mai inseamna doctoratul in ziua de azi?
Cand dureaza cursurile 3 ani de zile, dezbati un subiect destul de ingust, si practic iti continui facultatea pana pe la 26-30 de ani?
Ei bine, vreau sa va conving acuma ca doctoratul poate fi mult mai mult decat atat.
Mai ales un doctorat in muzica.
Depinde totul numai de curajul cu care iti aperi convingerile si de cat de pasionat esti de ceea ce faci. Cam ca la orice, de altfel.
Nu vorbesc acuma de doctoratele care dezbat "spinoasa problema a miscarii corale din targu jiu", sau de cele care seamana cu niste monografii....si care au ca scop final obtinerea vreunui post de directoras in provincie.
Ci de acele doctorate care sunt facute doar pentru ca autorul, prin lucrarea respectiva, isi dezvaluie un crez, isi implineste un vis si isi sustine creatia.
In prezent, la noi la Universitate exista doua tipuri de doctorat, doctoratul profesional (bazat fie pe interpretare, fie pe compozitie, pe langa care mai exista si textul scris, un pic mai concis) si doctoratul stiintific, cel clasic. Pe vremea mea:)), nu exista aceasta departajare, eu fac asadar un doctorat stiintific, in muzicologie, pe care am sa-l completez cu lucrari proprii. Numai unul dintre referate are dreptul sa intre in teza, celelalte fiind cercetari adiacente.

Aproximativ acelasi gen de doctorat l-a sutinut Joi, 11 decembrie , prietena mea buna Ana Iulia Giurgiu (Bondue acuma, dar cand s-a inscris nu plecase inca la Paris si o chema ca la mama acasa)
In cazul ei , hibridul format din partea muzicologica si cea de creatie a fost unul extrem de fericit. Si nu numai atata.
Am putut observa cum toate preocuparile ei de cand o cunosc, de ani si ani de zile, s-au imbinat fericit in cele 300 de pagini pe care le-a scris. Plus compozitiile!
Teza ei a fost despre opera ca specatacol sincretic.
In fapt, a vrut sa demonstreze ca opera este genul muzical care a pastrat urmele sincretismului din leaganul istoriei artei, sincretism in stransa legatura cu miturile fundamentale ale omenirii.
(Ana, daca n-am inteles bine, bate-ma peste degete)

Ei bine, si cum sa nu ma emotionez cand in toata expunerea ei nu facea altceva decat sa-mi aminteasca de toate lungile ore petrecute discutand despre nemurirea sufletului (la propriu!! ), noi doua singure in pustietatea nemteasca a straniului Oldenburg, cum sa nu ma miste reascultarea unor fragmente de compozitie la care am suferit si eu odata cu ea (chiar daca aveam bb mic si nu prea mult timp sa o ascult la vaicareli:D), si cum sa nu ma apuce plansul cand la sfarsit ne-a multumit noua, colegilor ei de la Olah, si chiar lui Tibi, aflat acolo de unde probabil ne priveste viermuiala cu zambetul sau fin din coltul gurii...
Dupa care seara trziu am chiulit de-acasa si am fost la prima mea iesire noaptea de vreo.....6 ani incoace. Si a fost efectiv ca pe vremuri, chiar daca eu n-am baut decat ceai:), dar am ras ca si cum as fi tras 4 beri, si-am vorbit cate-n luna si-n stele, si m-am vazut cu oameni foarte,foarte dragi mie, cu care as vrea sa formez o generatie, as vrea sa nu mai fim asa de risipiti si tematori....as vrea sa ne miscam impreuna, nu separat, pentru ca avem o memoria unor personalitati pe care cei cu 3, 4 ani mai in urma noastra nu o mai au, cu noi s-a terminat ceva extrem de frumos din muzica romaneasca. Nu stiu ce va urma, nu fac judecati de valoare, profesorii actuali sunt extrem de buni pedagogi, si sunt si mari compozitori, dar...scoala aceea veche, serioasa, nu se mai face. Nu te mai pune nimeni sa scrii o inventiune tonala. Cum sa fii compozitor fara inventiune tonala? e o erezie, daca am sa predau vreodata n-am sa ma abat de la calea cea dreapta :)), m-a indoctrinat si sotul, evident, dar aici chiar nu-l contrazic. Cu mentiunea ca inventiunea trebuie scrisa cu mult inainte sa incepi Conservatorul...dar si in primul an se accepta! Ei bine, soliditatea scolii vechi nu prea se mai vede. Cred ca de aici si epigonismul de care sufera studentii actuali. Sigur ca si epigonismul e vechi de cand lumea, insa acuma , intr-o perioada in care fiecare compozitor are stilul sau, si nu mai exista un stil al epocii, epigonismul este mult mai deranjant decat pe vremea lui Mozart, cand insasi regulile de compozitie obligau la o anume uniformizare.
In fine....sa revenim.
Ana e prima din ultima serie "Olah" care isi finalizeaza doctoratul. Catalin (Cretu )nu m-a anuntat de sustinere, asa ca pe el ma mai prefac vreo 3 zile suparata. Nu a fost la Olah, dar e de-al nostru) Urmeaza sper Cristi (Lolea), iar eu , hat, peste vrun an, doi....(da, stiu eu am copii :D, si oricum sunt mai mica decat ei ;-) ) Cred ca-l termin odata cu Diana (Rotaru), care face si ea parte din aceeasi generatie, plus ca a fost si la Olah de vreo 2 ori, cand era inca eleva la liceu. Iar apoi a studiat cu Stefan Niculescu.
Si ma apuca teama, dupa aia ce urmeaza? suntem adulti cu acte in regula? Si oare conteaza pentru societatea actuala, ca suntem ultimii care, fosti discipoli ai marilor "mesteri", ne implinim un vis in contemporaneitate?
Oare memoria, amintirile, vor face ca muzica si studiile noastre sa nu faca de ras minunatiile invatate de la ei?

Care este de fapt, functia memoriei in compunerea timpului muzical?

De ce Stokke Xplory?

pentru ca e bun, frumos si intra in lift.
pentru ca nu se strica!
pentru ca ofera copilui cea mai buna priveliste.
pentru ca ofera copilui cea mai buna pozitie.
pentru ca e extrem de usor de condus.
pentru ca landoul poate fi cosul bebelusului in primele 3 luni.
pentru ca se poate folosi pana la 3 ani.
pentru ca a fost bestial la mare sa nu-mi linga toti cateii copilasul dormind aproape pe jos ( desi in carut), cum au patit din nefericre alte mamici.
pentru ca in vacanta a fost scaunul de masa.
pentru ca are plasa de tantari


pentru ca o mama are dreptul sa aleaga ceva care ii face placere , fara a fi considerata snoaba, infumurata si fitzoasa.


Cine nu stie ce e un stokke, sa gugaleasca!

:))

Desene :)

Nati mi-a aratat desenele baietelului ei .
Multmim Nati! sunt foarte frumoase, expresive si pline de imaginatie. Adevarate bucurii intr-o zi cam mohorata.
Asa ca ma laud si eu cu ale fetei mele.
Aici :

fotografia unei zile de marti

Bineinteles ca tocmai acum, cand mai am cca 12 pagini de scris, s-au imbolnavit.
Bebe a si vomitat in seara asta, cum sa plec eu maine la biblioteca?
nu vreti sa stiti cum arata bucataria, ca sa-mi fie viata mai palpitanta, azi nu a fost apa. Deloc, nici calda nici rece.
Cand a "venit" apa, s-a intamplat pocinogul cu varsaturile si numai de spalat cratiti nu mi-a mai ars.
Nu inteleg de ce trebuie sa ma simt incontinuu vinovata, mai ales ca nu vreau sa fac nimic ilegal, numa sa-mi scriu amaratul ala de referat....

copyright Sabina Ulubeanu

Talent ?

Iata ce crede Sofia, o fetita neobisnuit de atenta cu ea insasi, introspectia ii este a doua natura, trece de la neincredere in fortele porpii la o stima de sine grozava doar cu ajutorul nostru, vrea mereu mai mult de la ea.
Astazi era fericita ca face la pian o piesa pe care si-o dorea de multa vreme, dar era prea grea. Si ma intreaba...mama, e grea chiar si pentru tine? ca mie acum mi se pare usoara, anul trecut mi se parea grea, aveam doar 5 ani!
La care ma ia gura pe dinainte si-i spun:
-Ooof, tu esti foarte talentata, eu acum nu mai am niciun talent, nici la muzica, nici la poze...
dar Sofia e de alta parere:
- Tu ai talent! unu foaaaaaaaarte bun! Ai talentul sa fii mamica mea !

La Kilipirim - teaser :)

Nu ca ar fi mare lucru acolo....cateva carti meritau insa drumul, pentru reducere.Si gablonturile de la Carmen!
dar a fost un prilej de a mai face cateva fotografii.
le puteti vedea aici

Toamna pe geam

Copyright Sabina Ulubeanu

furt

Update: s-a rezolvat.

gasiti va rog macar o diferenta :

http://www.flickr.com/photos/degetica/1183008692/

http://culianu.wordpress.com/


Nu, nu cred ca veti gasi.

e vorba despre partea de sus a fotografiei.
Sunt absolut revoltata.
daca i-a placut, nu putea sa-mi dea un mail sa mi-o ceara?
ce as putea sa fac? i-am scris comments pe blog.
Am nevoie de sustinere.

Cunoasteti cumva....

O compozitoare, din Romania, pana in 30 de ani, cu doi copii muciosi, care alapteaza de obicei toata noaptea, cu o casa care se pravaleste peste ea, fara niciun ajutor in afara de cel de la sot si care sa aiba totusi o cariera stralucita, doctoratul deja terminat, slujba de 1000 de euro, sa fie o mama exemplara, o gospodina cat de cat ok (:D) si foarte activa in viata sociala?

Daca da, prezentati-mi-o si mie, ca sa pot face mea culpa in fata tuturor rudelor care au impresia ca sunt o ratata.

Aurel Stroe

Din generatia de aur a muzicii contemporane romanesti am cunoscut personal mai multi compozitori, dar numai trei dintre ei mi-au influentat in mod direct gandirea muzicala si pasiunea pentru creatie: Myriam Marbe, Tiberiu Olah si Aurel Stroe.

Despre disparitia lui Myriam voi scrie alta data, despre Olah am mai scris...si iata ca, din pacate, Aurel Stroe se alatura cercului muzicienilor disparuti.

Ce a insemnat Aurel Stroe pentru mine?
Mult, mult mai mult decat s-ar crede.

Cum m-a influentat Stroe?
As incepe prin a povesti prima noastra "intrevedere".
Eram la Busteni si nu incepusem inca Conservatorul. De fapt, abia ma hotarasem sa urmez compozitia, examenul era programat pentru anul urmator. Aveam deci putin peste 18 ani. Imi descopeream atunci pe langa dorinta de a scrie muzica si pasiunea pentru munte. Ma pregateam sa fac prima excursie spre varful Omu, ceea ce reprezenta o piatara de hotar in devenirea mea, mi se parea ca odata ajunsa acolo orice alte culmi vor parea secundare si ca voi deveni, in sfarsit, eligibila pentru statutul montagnarda (de-as fi stiu eu atunci cat de departe sunt de acest termen... :-) ).
Intamplarea a facut sa ne intalnim prin oras chiar cu Aurel Stroe, pe care eu il cunosteam doar din auzite. Cand a aflat despre excursia la Omu s-a luminat instantaneu si ne-a spus: vin si eu cu voi, imi face mai multa placere decat sa merg singur.
Asa ca primele ore alaturi de compozitorul Stroe au fost de fapt petrecute langa iubitorul de munte Aurel Stroe.
Ne-a povestit o gramada despre camarazii sai de drumetie, bineinteles si infricosatoarea istorie a prietenului care s-a urcat pe unul din Acele Morarului fara sa se asigure si a fost dus acasa in rucsac..... ne arata toate culmile, toate vaile, si desi mergea destul de greu inca de atunci, sprijinit in baston (am mers de dragul lui cu cabina pana la Babele), se simtea ca pe munte se simte cel mai bine, ca acolo isi desfasoara lupta sa cu materia (caci ideile nu-i prezentau nicio dificultate.... )
N-am sa uit niciodata cu cata placere a baut ceaiul cu esenta de rom si cu cat drag a mancat ciorba aia gri, ce parea facuta din pietricele. Mai tarziu am inteles ca dragostea de munte e cea care l-a influentat in tot ce a gandit si a compus, si sunt convinsa ca mult mai importante decat teoria informatiei si catastrofele lui Rene Thom erau pentru Stroe pietrele acelea vesnice, care odata invinse, realizeaza comuniunea dintre spiritul si trupul omului. Ne povestea despre lupta cu muntele, despre respectul pe care trebuie sa-l avem fata de natura. Fara sa vreau, il puteam descoperi pe Stroe in interioritatea sa doar prin simpla observatie, si dupa ce l-am cunoscut si in mediul Universitar, pot spune cu mana pe inima ca Stroe omul muntelui mi-a deschis multe porti, ca nu l-as fi inteles in expunerile sale daca nu ar fi existat acea zi, in care am urcat prima data pe unul din cele mai inalte varfuri din tara alaturi de una dintre cele mai luminate minti ale Romaniei.
Asa am reusit sa-i inteleg mai tarziu precizia de bisturiu si logica impecabila din spatele compozitiilor sale, dar si scanteia de geniu, talentul uluitor, solutiile inedite si un soi de libertate a simtirii pe care numai omul sigur pe el si care a fost acolo sus o are.

Au trecut apoi doi ani in care m-am transformat alaturi de Olah, in care am simtit muzica din interior, libera de orice teorii adiacente, ani care m-au adus la o perceptie aproape dureroasa a fenomenului compozitiei. Cu cateva lucrari in buzunar, l-am intalnit apoi pe Stroe in postura de dascal. Nu mi-a fost profesor la Conservator, insa la cursurile de vara din Busteni am fost in mai multe randuri, fie toamna devreme, fie in miezul verii. In camaruta inghesuita de la Maison Française ne strangeam cativa studenti pasionati, si din cand in cand, compozitori consacrati ce doreau sa sa ii mai arate ce au lucrat sau pur si simplu sa se afle in preajma sa.
Pentru ca simpla aparitie a lui Stroe iti facea rotitele sa se invarteasca mai repede. Avea un discurs cu totul si cu totul original, o placere a explicatiei si o nemaipomenita patrundere a ideilor, completate de o capacitate de sinteza uluitoare. Firile mai timide se pierdeau in fata sa, dar daca aveai destul curaj sa intri in dialog, descopereai o persoana deloc condescendenta, preocupata de rezolvarea misterului adus in discutie si nu de catalogarea pregatirii academice a interlocutorului.
Si cum timiditatea nu e punctul meu forte:), m-am decis sa ii arat in mai multe randuri ceea ce am lucrat.
De fiecare data spunea ceva frumos, pozitiv, si apoi, cand totusi insistam, punea degetul pe partitura exact in locul unde ma simtisem nesigura. Invariabil. Nici macar nu are vreo importanta daca suna bine sau nu momentul respectiv, intuitia sa diagnostica hiatusul gandirii . Ceea ce m-a facut sa sutin intotdeauna ca dincolo de exceptionalele sale inovatii in ceea ce priveste teoriile care pot sta la baza unei compozitii muzicale, atunci cand scria muzica, Stroe era pur si simplu un urias talent. Cum altfel ar fi gasit el puntile intre paradigme incomensurabile ( :D ) ? (termenul hit al generatiei 2003 )
Inchei aici, pentru ca nu vreau sa devin nici mai sentimentala decat sunt in mod obisnuit, si nici sa intru in sabloane. Nu vreau sa scriu mai mult decat imi face bine....refuz sa ma gandesc acuma ca nu mai exista nici Olah, nici Stroe, nici Myriam, nici Vieru, nici Stefan Niculescu, nici Dan Constantinescu.
Refuz sa ma gandesc ca am devenit, din nou, orfana.....

O veste buna

pentru mine :D

http://kaufman-center.org/merkin-concert-hall/event/under-30-romanian-composers-musicians